Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:GÂLGÂIRE, GÂLGÂITOR, BOLBOROSI, GÂLGÂIALĂ, GÂLGÂIT, GÂLGÂITURĂ ... Mai multe din DEX...

GÂLGÂI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GÂLGÂÍ, gâlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). - Gâl-g[âl] + suf. -âi.

Sursa : DEX '98

 

GÂLGÂÍ vb. a bolborosi. (Un lichid care \~.)

Sursa : sinonime

 

gâlgâí vb., ind. prez. 1 sg. gâlgâi, 3 sg. și pl. gâlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá

Sursa : ortografic

 

A GÂLGÂÍ pers. 3 gâlgâie 1. intranz. (despre lichide) A curge producând un zgomot caracteristic; a face "gâl-gâl"; a bolborosi. 2. tranz. reg. (băuturi) A sorbi cu înghițituri mari și zgomotoase. /Onomat.

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruGÂLGÂI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentruGÂLGÂI.

Alexandr Pușkin - Șalul negru

Alexandr Puşkin - Şalul negru Șalul negru de Alexandr Pușkin (Traducție) - traducere de Constantin Negruzzi Publicată în Curier de ambele sexe , periodul I, nr. 6 La șalul cel negru mă uit în tăcere Și sufletu-mi rece e nemângăiat, Pentru că de jale, de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă Gândul meu fiind. Căci de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi ...

 

Constantin Negruzzi - Șalul negru

Constantin Negruzzi - Şalul negru Șalul negru de Alexandr Pușkin (Traducție) - traducere de Constantin Negruzzi Publicată în Curier de ambele sexe , periodul I, nr. 6 La șalul cel negru mă uit în tăcere Și sufletu-mi rece e nemângăiat, Pentru că de jale, de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă Gândul meu fiind. Căci de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman) Cetatea Albă (Akerman) de Dimitrie Bolintineanu Știți voi câte valuri se ridic pe mare Când o vijelie suflă cu turbare? Astfel sunt la număr mândrii musulmani Ce-apără cetatea sclavă de mulți ani! Într-un fluviu d-aur, soarele lucește Și pe coifuri, arme, focu-i strălucește. Ștefan stă sub cortu-i împletit cu fir; Cetele Moldovei lângă el deșir. Pasă dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate. Îi urmez panțirii ce pe cai în spume, Ca ușoare vânturi, lunecă prin lume. Călărașii țării pe vânoși fugari, Îmbrăcați în zale ca bătrâni stejari. Între toți curtenii pasă cu mândrețe, În veșminte d-aur, cu frumoase fețe. Apoi toporanii de securi armați Și codrenii ageri și de toți stimați, Ziși și pieptul țării, căci aveau chemare S-apere Moldova de oștiri tătare. După dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri lați în spete, cu mustăți stufoase, Leși cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii și-alți republicani Pasă ...

 

Duiliu Zamfirescu - La Orșova

Duiliu Zamfirescu - La Orşova La Orșova de Duiliu Zamfirescu Dunăre bătrână, spune, ce ascunde Trupul tău în unde, De te zbați în maluri, urli de mânie Până ce Carpații piscurile-și pleacă, Apa ta să treacă, Gâlgâind în mersul ei de vijelie? Din adânca umbră de pe malul verde Gândul meu se pierde Peste nesfârșirea căreia-i plutești, Peste timp de astăzi și de altădată, Când bătea curată Inima în pieptul lumii românești. Că de-au fost păcate, lipsă de credință, Păs și neputință, Lifte peste lifte, unguri și tătari, Au mai fost și oameni, fost-au pământeni, Domnii și moșnenii, Drept-coborâtorii din legionari. Și-a mai fost stăpânul stâncilor cărunte, Bourul de munte, Străjuindu-și singur codrul la pripoare, Decebal voinicul, fiu de fiu localnic, Ridicându-și falnic Fruntea către oastea lor năvălitoare. Tu, ce pe sub malul negru de ruine Te frămânți în tine Năbușind avântul apei furioase, Și prefaci în trâmbă lucie de brumă Șipote de spumă, Ca să legeni raza stelelor sfioase, Tu mai speri că, poate, au să mai coboare Lungile pripoare Dacii cu Zamolxe și Boeribiste Ca să ia virtute, bând apă din tine, Și să ți se-nchine, Și ...

 

Duiliu Zamfirescu - La villa Aldobrandini

Duiliu Zamfirescu - La villa Aldobrandini La villa Aldobrandini de Duiliu Zamfirescu Tăcute lacrămi picură din plante Și-alunecă pe jgheabul de porfiră; Sub șipot stă Orfeu cântând din liră Pe-un glob purtat de gârbovul Atlante. Păuni stelați podoabele-și resfiră Pe-un capitel de frunze de acante; Un grup voios de fauni și bacante Ironici stau și de păuni se miră. Domnița vine, văduvă-ntristată, Și singurică șade la fântână, Cântând încet un vers al ei de fată. Un gâlgâit de apă o îngână, Pe când pe vârful plopilor s-arată, În clarul zilei, luna ca o

 

Duiliu Zamfirescu - Preludiu

Duiliu Zamfirescu - Preludiu Preludiu de Duiliu Zamfirescu În fund de peșteri, picură de veacuri Tăcute lacrămi, ce mereu se mână Spre albele misterioase lacuri, Și din adâncul lor răsar fântână. Fântâna rece gâlgâie din stâncă Și răspândește unde de răcoare: Pădurei verzi dă vocea ei adâncă, Câmpiei triste sălcii plângătoare. Așa în suflet picură cu-ncetul Viața, ceasuri de melancolie: Fântână clară, murmură poetul O, de demult uitată poezie.

 

Emil Gârleanu - Părăsită

Emil Gârleanu - Părăsită Părăsită de Emil Gârleanu Lui Ilarie Chendi Singură! În tot cuprinsul câmpului larg, dânsa nu se zărea decât numai când vântul culca ierburile înalte, și ea rămânea în picioare, albă cum e laptele, cu coama împrăștiată peste ochii orbi, cu coada lungă, încolăcită de-a lungul picioarelor subțiri. Venea dimineața în urma hergheliei întregi, la pas, ascultând de departe clinchetul clopoțelului de argint de la gâtul calului care, nu demult încă, se ținuse pe urmele ei. Pe rând, clopoțelul a trecut la toți mânjii ei, cei mai frumoși de prin ținuturile acelea. Pe doi dintre dânșii îi ținea minte încă, pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu botul ei catifelat, îi simțise lângă dânsa, dar nu-i văzuse niciodată. Într-o seară, după o ploaie groaznică, se îmbolnăvise; scăpase cu viață, dar își pierduse vederea. Simțea căldura soarelui, mirosea câmpul, dar lumina nu mai era nicăieri. A fost groaznică cea dintâi noapte. Înăuntrul grajdului se făcu deodată parcă și mai întuneric. Ieslea era în față, odinioară o mai zărise, așa ca prin sită, și peste o clipă se șterse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa ...

 

Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4

Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4 ,,Eu, vere, te-aș întreba, Dacă nu te-ai supăra, Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești, Nici iarna nu îmblătești?" ,,Nu știu, vere, spune-ți-oi, Ori o palmă trage-ți-oi. Când e vară, primăvară, Iau cu mine merinzioară Și mă sui pe plai la munte Unde-s oile mai multe. Merg la stâne, le petrec Și de acolo încă plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să deie ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare, Să adoarmă stevarii, Să le fur armăsarii. Apoi singur îmi fac parte, Aleg steava-n jumătate Și mă duc, vere,-ntr-o ducă, De se pare că-s nălucă, Drept la târg, la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. Iepele care-s cu mânzi Fac cinci sute de florinzi, Iar de soi moldovenesc Cu galbeni se cântăresc, Apoi, vere, încă plec La Anița de petrec Viață bună-ndestulată, Cât mi-e punga nesecată, Și petrec într-o-ntinsoare Tot la umbră, la răcoare, Cu trupul pe frunzi căzute, Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gâlgâind Și mândruțele alergând ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul

... umflându-și bucile galbene. Căliman, înfigându-și pipa în brâu, scoase din poala cămășii un clondir cu rachiu și-l aduse la gură. — Iar gâlgâi, Călimane, zise Raluca, și iarna vine, și copiii-s goi... — Eh, las' să vie, las' să fie... răspunse Căliman, și-și scutură pletele și ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana

... ce mi-e mintea ta? Să îmbucăm ceva, ș-am să vă spun eu, că una e crucea și alta e neamul. Clondirul cu vin gâlgâi de-a rândul în gâtul bătrânilor, care răsturnau capul pe spate, și se opri o toană l-alde tata Doroftei. După ce-și ...

 

Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei

... o fântână. Nu lăsă pe frați, să bea apă. Ci luând sulița, înțepă fundul fântânei de mai multe ori, și deodată începu a gâlgâi un sânge mohorât și cu rea duhoare. Gâlgâia ca dintr-o vacă. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau să otrăvească pe Țugulea, feciorul moșului și ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruGÂLGÂI

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentruGÂLGÂI.

GÂLGÂIRE

... GÂLGÂÍRE , gâlgâiri , s . f . Faptul de a gâlgâi ; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr - un vas ( cu gâtul strâmt ) , care alunecă pe gât etc . ; gâlgâit , gâlgâială , gâlgâitură . - V. gâlgâi

 

GÂLGÂITOR

... GÂLGÂITÓR , - OÁRE , gâlgâitori , - oare , adj . Care gâlgâie . [ Pr . : - gâ - i - ] - Gâlgâi

 

BOLBOROSI

... BOLBOROSÍ , bolborosesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A vorbi nedeslușit . 2. Intranz . ( Despre lichide ) A gâlgâi

 

GÂLGÂIALĂ

... GÂLGÂIÁLĂ , gâlgâieli , s . f . Gâlgâire . [ Pr . : - gâ - ia - ] - Gâlgâi

 

GÂLGÂIT

... GÂLGÂÍT s . n . Gâlgâire . - V. gâlgâi

 

GÂLGÂITURĂ

... GÂLGÂITÚRĂ , gâlgâituri , s . f . Gâlgâire . [ Pr . : - gâ - i - ] - Gâlgâi