Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MĂRIT, MEDALIE ... Mai multe din DEX...

GLORIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GLORIÓS, -OÁSĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; care aduce glorie. [Pr.: -ri-os] - Din fr. glorieux, lat. gloriosus.

Sursa : DEX '98

 

GLORIÓS, -OÁSĂ adj. încărcat de glorie; slăvit. (< fr. glorieux, lat. gloriosus)

Sursa : neoficial

 

GLORIÓS adj. 1. v. vitejesc. 2. mărit, (înv. și pop.) slăvit. (\~ul domn al Moldovei.) 3. v. falnic.

Sursa : sinonime

 

gloriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. glorióși; f. sg. glorioásă, pl. glorioáse

Sursa : ortografic

 

GLORI//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) Care vădește glorie; cu glorie. Activitate \~oasă. [Sil. -ri-os] /glorieux, lat. gloriosus

Sursa : NODEX

 

GLORIÓS, -OÁSĂ adj. Încărcat de glorie; slăvit. [Pron. -ri-os. / cf. lat. gloriosus, fr. glorieux].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru GLORIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 79 pentru GLORIOS.

Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849

... ce-acum pășiți în lume, Păstrați cu reverință acest act omenos, Săpând profund în inimi al bravilor frați nume, Ce sângele-și vărsară în câmpul glorios

 

Ștefan Octavian Iosif - La arme

Ştefan Octavian Iosif - La arme La arme de Ștefan Octavian Iosif Veniți, viteji apărători ai țării! Veniți, căci sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălțării Drapelului de gloanțe zdrențuit! Veniți din toate unghiurile zării, Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Ce credeți voi, noroade nesătule, Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus! N-am înfruntat noi năvăliri destule Din miazănoapte, răsărit și-apus! Adună-ți, rege, oștile și du-le La biruință-așa cum le-ai mai dus! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume În cartea gloriosului trecut: Și mulți dușmani ar vrea să ne sugrume, Dar până când mai stau Carpații scut Acel ce ne va șterge de pe lume Să știe toți că ...

 

Ștefan Petică - II (Și flautul magic vorbi)

Ştefan Petică - II (Şi flautul magic vorbi) Și flautul magic vorbi de Ștefan Petică   Și flautul magic vorbi; tremurată O notă stângace sălta peste clape Ca vocile stinse în murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată. Plutea o durere ca-n tainele sfinte Pe sala cea veche și-n flacări aprinse Murea ziua albă pe stofele-ntinse Iar flautul magic plângea înainte. Mănunchiuri albastre de mici viorele Lăsară parfumuri subtile și clare În preajmă: o dulce și caldă-ntristare, Și nota ușoară lovea în perdele. Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte Și iată! În vraja de note ușoare Iubeam pe frumoasa etern visătoare; Iar flautul magic plângea

 

Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă)

Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică   Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare Întoarce-nfierbântată Un danț nebun pe care Îl farmecă orgia Din surle, din țimbale, Din nai și măestria Din cornuri triumfale; O muzică ciudată Ce-nalță orgolioasă Spre bolta-nflăcărată Prostia glorioasă. Mulțimea se aprinde Și râde, strigă, -njură. Paiața se desprinde Din gloată. O figură Ciudată: meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para Durerei care crește. Ar plânge; dar ocara Mulțimei ‘l-ngrozește Ce, crudă, îmbuibată Vrea glume, joc, plăcere. Paiața întristată Privește cu durere. O lacrimă îi pică Încet și el tresare Și mândru își ridică Privirea sfidătoare Spre cer iar a sa minte Orgoliul străbate; El trece înainte Cu brațe încleștate. Zâmbind din înălțime, Decât robit durerei, Să ceară la mulțime Pomana-

 

Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare

... însă Decebal zgâlțâie puternic colosul roman, fără a-l putea răsturna; el combate cu neîncetare influența romană, mărirea romană, și în fine cade glorios sub brațul divului Traian. Moartea lui este ultimul sacrificiu ce-l face poporului său; el se ucide pe ruinele patriei sale! Decebal e ca stelele ...

 

Alexandru Macedonski - Către viitorime

Alexandru Macedonski - Către viitorime Către viitorime de Alexandru Macedonski Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: ,,Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși." Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune Da, țara noastră toată, din cap pân' la sfârșit În zilele de astăzi e stârvul otrăvit, Din care sântu soare cu flacăra-i suavă Nu poate să mai scoată nimic decât otravă. Și mișuie asupra-i un șir de viermi grețoși Ce-l sug până la oase sătui dar lipicioși, Blestem care desigur își are începutul, Își are și prezentul, își are și trecutul, Pe când sfârșitul, — zilnic chemat și nesosit, Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit. Dar cum? Din timpul nostru nimic nu va rămâne Ca moaște respectate a zilelor bătrâne? Ce? Zidurile Plevnei de sine au căzut Și moartă ne-a fost țara soldați când am avut? Ce? Poate să existe mai mare bărbăție Decât ...

 

Alexandru Macedonski - Odă la condeiul meu

Alexandru Macedonski - Odă la condeiul meu Odă la condeiul meu de Alexandru Macedonski O! condei, în astă lume Unde sufăr nencetat, Unde mic și fără nume Eu cu tine am intrat, Din pruncie, cu credință, Până astăzi m-ai servit, Neajuns ori suferință A ta voce mi-a-mblânzit; Neavând altă putere, Aste versuri îți dedic, Căci mi-ești singura avere Și mi-ești singurul amic! Eu de tine niciodată Pân-acuma n-am roșit; De o viață nepătată Împreună am trăit! Persecuții, calomnie, În picioare le-ai călcat, Și lovind în tiranie, Steagul sfânt l-ai ridicat! Mi-ai dat zile și putere, Și, crescându-mă de mic, Mi-ai fost singura avere, Mi-ai fost singurul amic! În întreaga-ți carieră Ai rămas neatârnat, Și oricare barieră Înaintea ta n-a stat! Pentru drept și libertate Astăzi viu să te dezgrop Ca deviză ai: ,,Dreptate", ,,Libertate" ai de scop! Rennoind a ta putere, Fă-te mare din nimic, Căci mi-ești singura avere Și mi-ești singurul amic! Calea ta este spinoasă, Dar învinși dacă vom fi, Într-o moarte glorioasă Amândoi ne vom jertfi, Vei scri ultima-ți ...

 

Alexandru Vlahuță - Vechilor ateneiști

Alexandru Vlahuţă - Vechilor ateneişti Vechilor ateneiști de Alexandru Vlahuță Acei ce v-ați legat viața De-un vis frumos și fericit, Pentru a cărui întrupare Cu-atâta dragoste-ați muncit, Voi toți, cari-ați păzit cu cinste Stindardul sfânt ce-ați ridicat, Și cari-ați pus întâia piatră Acestui strălucit palat, Puteți în adevăr fi mândri Și fericiți c-ați izbutit: A prins ființa visul nostru De-acuma drumul e croit!... Și ce răsplată glorioasă! În templul ridicat de voi Sărbătorim un sfert de secol Din lupta voastră de eroi! Desigur, a fost grea chemarea Și lungă cale-ați străbătut: Dar azi puteți întinde mâna Și zice: Iată ce-am făcut! Acestea-s luptele ce-aruncă Lumină-n calea tuturor, Și-acestea-s marile trofee Ce onorează pe-un popor. Aici de-a pururea vor curge Izvoarele de gânduri sfinte, De-aici va răsuna trivoga Deșteptătoarelor cuvinte; Și roiul generos de tineri, Această gloată de recruți, Ce umplu golurile triste Ale eroilor căzuți, Atâtea forțe risipite S-or încălzi de-același dor, Și-n larga tabăr-a vieței Își vor aduce jertfa lor, Vor pune pace și iubire În ...

 

Alphonse de Lamartine - Poetul murind

... eu un nume mai mult p-astă tempestă În voia întâmplării ferice ori funestă. Și-n ce-aș fi oar' mai mare? în ce mai glorios? Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai știe ea de umbra a aripilor sale Ce-noată ori ...

 

Andrei Mureșanu - Deșteaptă-te, române

Andrei Mureşanu - Deşteaptă-te, române â†� Imnuri naționale Deșteaptă-te, române! (Un răsunet) de Andrei Mureșanu Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian. Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii. Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, Viață-n libertate ori moarte" strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână ...

 

Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați

Andrei Mureşanu - Eremitul din Carpaţi Eremitul din Carpați de Andrei Mureșanu Pe munți, de unde neaua cu greu se dezlipește, Întocma ca și mușchiul de vechiul său copaci, Pe unde om cu suflet atunci numai pășește Când oarba soarte-aduce vrun vânător ghibaci; Aci, săpată-n pietre, se află-a mea chilie, Sub fagi cărunți de zile, ce nu știu de săcuri; Pe unde primăvara cu multă maiestrie Așează-ale lor cuiburi ulii, șoimi și vulturi. Un pat, un vas de apă, măsuța mea pătrată, Pe dânsa tubul magic, de care mă servesc. Cu-aceste scule simple se află mobilată Căsuța mea de munte în care locuiesc. Eu n-am fugit de lume c-ar fi prea păcătoasă, Cum fac părinți și mame ce intră-n monăstiri, Ducând vieață aspră, nu însă virtuoasă, Că-n lume e vârtute a fi domn pe simțiri. Nici cred că e deșeartă a omului silință Spre tot ce mintea-ncearcă, geniu-i deplinit, - Străbate apa-n piatră și stric-a ei ființă, De ce nu chiar și omul cu naltul său spirit? O faptă glorioasă, păstrată-n istorie Din evii barbariei străvechi ce au trecut, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GLORIOS

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru GLORIOS.

MĂRIT

... MĂRÍT^4 , - Ă , măriți , - te , adj . 1. Devenit mai mare ^1 ; crescut . 2. Slăvit , măreț , înălțat , glorios ; cinstit . MĂRÍT^3 s . n . Faptul de a ( se ) mări ^1 ; mărire . - V. mări . MĂRÍT^2 s . n . ( Pop . ) Măritat ^1 . MĂRÍT^1 ...

 

MEDALIE

MEDÁLIE , medalii , s . f . Piesă de metal ( sau , uneori , de marmură ) , în formă de monedă , gravată cu figuri și inscripții , emisă în cinstea unei personalități sau în memoria unei acțiuni