Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNTUNERIC, AGRAMATISM, NEȘTIINȚĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului IGNORANȚĂ: IGNORANTA, IGNORANTĂ, IGNORANTĂ, IGNORANTA.

 

IGNORANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

IGNORÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de cunoștințe (elementare), de învățătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu ști ceva. - Din fr. ignorance.

Sursa : DEX '98

 

IGNORÁNȚĂ s. f. lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. (< fr. ignorance, lat. ignorantia)

Sursa : neoficial

 

Ignoranțăerudiție

Sursa : antonime

 

IGNORÁNȚĂ s. v. incultură.

Sursa : sinonime

 

ignoránță s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignoránței

Sursa : ortografic

 

IGNORÁNȚĂ f. 1) Stare de ignorant; lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetență; neștiință. 2) Lipsă de instruire și de cultură generală; incultură. [G.-D. ignoranței] /ignorance, lat. ignorantia

Sursa : NODEX

 

IGNORÁNȚĂ s.f. Lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruIGNORANȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 47 pentruIGNORANȚĂ.

Elena Liliana Popescu - Imn Libertății

... gândul când faptele ce-au vrut s-aline – Cuvântul Tău necunoscându-l – Mi le-am atribuit doar mie și-n cea mai pură ignoranță Olimpul l-am crezut să fie doar el teribila instanță, Judecătorul implacabil, supus doar sieși, preamăritul, un adevăr nedemonstrabil, o axiomă-n nesfârșitul Ce farmecă ...

 

Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare

Alecu Russo - Decebal şi Ştefan cel Mare Decebal și Ștefan cel Mare de Alecu Russo studiu istoric Strălucite și mult mărețe figuri sunt ale acestor doi eroi în cadrul istoric al Daciei vechi și al noii Dacii! Închipuirea se pierde în zbor, când cearcă a se urca până la înălțimea lor, și însă numele unuia dintre acești bărbați legendari este în toate gurile, pe când celălalt este acoperit cu vălul uitării. Fanatismul patriotic și ignoranța atribuie lui Ștefan tot ce i se pare minunat, tot ce-i este necunoscut; orice zidire veche, un pod de piatră dărâmat, o movilă de pământ ridicată în mijlocul unui șes întins, o ruină de cetate, biserici etc... tot, zice românul, este făcut de Ștefan vodă. Dar istoria este mai nepărtinitoare; ea ne arată imaginea maiestoasă a lui Decebal, strângând cu o mână rana deschisă în pieptul său și cu cealaltă chemând popoarele în contra poporului-rege. Ștefan e un luceafăr luminos; Decebal este un soare întunecat; însă umbra lui Decebal se întinde mai departe decât lumina lui Ștefan. Ștefan este un om gigantic, ce umple ochii; Decebal se înalță în zarea trecutului ca o zeitate nevăzută și neînțeleasă. Și ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul Franței burgheze

... Alexandru Macedonski - Rondelul Franţei burgheze Rondelul Franței burgheze de Alexandru Macedonski Unde este marea Franță? Ce văd ochii, te sfâșie. Oh! neroada burghezie, Și trufașa ignoranță. Cerul este de leșie. Un lințol pentru speranță, Unde este marea Franță? Ce văd ochii, te sfâșie. Între minte și prostie S-a scurtat ...

 

Cincinat Pavelescu - Apologia dracului

... vă-nece potopul său divin, Dar eu, scurgându-i apa prin viile-nverzite, Am scos dintr-însa vin. El vru să vă apese sub neagra ignoranță, Dar eu v-am dat știința și artele și tot. În suflete aprins-am focare de speranță, Din noapte să vă scot. V-am dat ...

 

George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc

George Topîrceanu - Problema râsului şi humorul românesc Problema râsului și humorul românesc de George Topîrceanu I Ce e humorul? Când zicem despre un scriitor că are humor, înseamnă oare că avem a face cu un scriitor vesel?... În privința asta e foarte semnificativă o anecdotă, pe care-i plăcea lui Caragiale s-o povestească în momentele lui de pesimism acut, adică la un pahar de vin — anecdotă pe care unii din d-voastră o cunosc, poate, din Anatole France sau din alt autor. Se zice că la un mare psihiatru, la un doctor de nervi din Roma, s-a prezentat într-o zi un pacient necunoscut, un om cu figura tare tristă, care se plângea că, de multă vreme, e atins de o afecțiune sufletească deprimantă, de o melancolie cronică. Rând pe rând, marele psihiatru i-a prescris diferite leacuri: odihnă..., aer curat..., băi reci..., șpriț la gheață... Degeaba! Pacientul se întorcea de fiecare dată tot mai trist, mai sinistru, mai... incurabil decât oricând. În cele din ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Dulcamara

Ion Heliade Rădulescu - Dulcamara Dulcamara de Ion Heliade Rădulescu E bun de orice rău Arcanul, leacul meu, Licoarea extrafină, Ambrozia divină: Lixirul eminent, Lixir omnipotent! Cum bei, îți ia cu mâna, Căci el este fântâna, Sorgintea ș-a vieții, Sorgintea tinereții. Ș-apoi... ș-a frumuseții... Compratelo, compratelo, Că, iată-mă, mă duc. E bun de orice rău Arcanul leacul meu: Și friguri, Și lângoare, Și tifos, Și holeră, Și oftică, Și ciumă, Cum bei, îți ia cu mâna. Lepră, Chelie, Virus Și râie, Scrofuli, Rahit, Spasme Și asme, Revme, Podalgă, Lovă, Scorbut, Toate le spală. Toate le stinge: Marea virtute-a leacului meu. Cum bei, îți ia cu mâna, Căci el este fântâna... Toate le spală, Toate le stinge: Și bătrânețea, Și gârbovia, Și căruntețea, Și chiar orbia, Și zbârcitura, Și știrbitura, Și ignoranța, Și nebunia! O, mare virtute-a leacului meu! Părul negrește, Pielea albește Și rumenește!... Dinții... -ntărește. Dă și avere, Oricât ai cere, Chiverniseală Fără tocmeală; Pe șarlatanul Face om mare, Pe calpuzanul -- Om de onoare, Pe ucigașul -- Diregător, Pe fur de frunte -- Judecător. Pe sceleratul Reîntregește, Pe cotoroanța Întinerește!... Glorie mare Leacului meu!!! Cum bei, îți ...

 

Ion Luca Caragiale - Reformă

Ion Luca Caragiale - Reformă Reformă de Ion Luca Caragiale Suntem în epoca reformelor; spiritul public se agită asupra atâtor și atâtor cestiuni, toate vitale, a căror dezlegare nu mai poate suferi întârziere. Una din acestea este și cestiunea bătăii în armată. Dar, deoarece-i vorba să înotăm în cestiuni, caută să spunem că sunt oameni cari pun una prealabilă: a bate pe inferiori pentru nesupunere, nepricepere sau rea-voință, ori chiar numai din răutate, este oare la noi un obicei exclusiv al ostașilor? Unii răspund da; alții răspund nu. Noi până acum nu putem împărtăși hotărât părerea nici a unora, nici a altora; nu putem deci lua parte la dezbatere. Ne vom permite însă să spunem o anecdotă istorică, ce ar putea lumina oarecum arzătoarea cestiune o anecdotă pe care am căpătat-o dintr-un izvor vrednic de toată încrederea. Odată, Cuza-vodă călătorea cu primul său ministru Mihalache Cogălniceanu, către Turnul Severinului. Pentru întâia oară alesul nației românești trecea Oltul. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută mai ales pentru dânșii, care, tot drumul până ...

 

Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!!

Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! de Ion Luca Caragiale Așa de june Moftul și deja mâhnit și trist? iată ce-și va zice desigur publicul văzând foița noastră cernită. Da, trist! da, mâhnit! da, cernit! Durerea adevărată e sobră de cuvinte, este mută... Să tăcem dar și să plângem: Consumatum est! Ieri s-a dat în Dealul Mitropoliei, cu 95 bile albe, contra 22 negre, lovitura de moarte României! Onoare celor 22 bile negre! ele singure sunt români adevărați! Căci — acele 95 bile albe nu sunt albe decât în batjocură: albul nu e coloarea doliului, nu e coloarea asasinatului și a morții, nu e coloarea trădării! ele nu pot fi prin urmare, nu sunt adevărații reprezentanți ai țării. Nu! acea majoritate care, la amenințările băncii ministeriale, își pleacă botul și dă votul; acea majoritate, care o dată măcar nu e capabilă a trece în minoritate, nu reprezintă România! peste putință! A presupune un moment aceasta ar fi să credem că o națiune se poate sinucide singură pe sine însăși, și ar fi nebunie să bănuim măcar o clipă o națiune ...

 

Ion Luca Caragiale - Versuri

Ion Luca Caragiale - Versuri Versuri de Ion Luca Caragiale Amicului C. D. Ce-mi spui de poezie, d-acea chimeră tristă, Când lumea d-astăzi, rece și materialistă, Își râde de chimere și de puterea lor? Credințele d-acuma condamnă poezia Ca rătăcirea, crima, păcatul, erezia Ce merită să poarte disprețul tuturor. Ascultă-mă și crede: de vei simți vrodată Că pieptul tău nutrește scânteia cea sacrată, Să știi că mizerabil vei trece pe pământ; În timpurile noastre, decât să cânți, mai bine De pietre sparge-ți lira ș-apoi sufocă-n tine Fugoasa-ți inspirare și-al tău nebun avânt. De-acum, stăi noaptea singur, citește, studiază, Și de veghiare palid, mereu, mereu veghează, Plecat pe cărți bătrâne consumă-ți anii toți, Sacrifică-ți vederea, cătând fără-ncetare Ca să găsești ideea funestă pentru care S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdoți; Obiectul ei să fie, desigur, omenirea, Iar scopul, abrutirea, mizeria, tâmpirea! — Acolo sacerdoții cu toți vor aținti. — Ideea ta pământul în lung și-n lat să-ncingă, Prin vorbă sau prin spadă, cu-ncetul ea s-atingă Și polul miazănoapte și polul miazăzi. Sau, nu! Muncește-ți mintea, gândește-te, combină, Inventă- ...

 

Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei

Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei Unul care a luptat contra prostiei de Paul Zarifopol Urâtă deosebit este moartea oamenilor veseli. Nu toți suntem deopotrivă vii; cei veseli sunt mai vii decât ceilalți. Moartea lor ne lovește cu revoltă și cu scârbă, ca paradoxele unui răutăcios stupid. Partea cea mai bună din viața lui Anatole France a fost lupta împotriva prostiei; și el a dus-o așa cum trebuie: vesel. Insistența patetică sau elegiacă asupra morții lui, însă, pare faptă de prost-gust și păcat contra sfântului duh. Moartea celui vesel te face doar ursuz. Literar, France a murit acum zece ani, cu La RĂ©volte des Anges. Un neastâmpăr senil l-a împins să lățească deplorabil amintirile din copilărie și a servit doar să arate categoric și prelung că sfârșitul era deplin. De la început chiar, amintirile acele se arătau a fi în contrazicere cu spiritul și talentul său. Pierre Noziere și Le Livre de mon ami sunt fabricate regretabile, care ne explică numai admirațiile lui neașteptate pentru visurile de guvernantă în menopauză ale lui Feuillet, pentru lirismul de cinovnici ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Existenței

... falsa neputință prin aspră penitență ajunge să dispară. V Dar trebuiau să treacă mai multe veacuri încă în marea pribegie, de gând imaginată, aflat din ignoranță în starea ce-l aruncă în cea mai grea robie, de simțuri dominată. Și-n vastele iluzii cuprins fără să creadă, trăind în neființă, a ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruIGNORANȚĂ

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentruIGNORANȚĂ.

ÎNTUNERIC

... ÎNTUNÉRIC s . n . 1. Lipsă de lumină . 2. Fig . Incultură , ignoranță

 

AGRAMATISM

... AGRAMATÍSM s . n . Necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte ; lipsă totală de învățătură ; p . ext . incultură , ignoranță

 

NEȘTIINȚĂ

... a nu avea știință de ceva ; situație în care se află cel care nu știe ceva , nu are știință de ceva . 2. Lipsă de cultură , ignoranță