INSTIGA - Definiția din dicționar

Vezi și:INSTIGAT, INSTIGAȚIE, INSTIGAȚIUNE, INSTIGARE, ÎNTĂRÂTA, ASMUȚI, FITILI, INCITA, INCITAT, INSTIGATOR ... Mai multe din DEX...

INSTIGA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). - Din fr. instiguer, lat. instigare.

Sursa : DEX '98

INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

Sursa : neoficial

INSTIGÁ vb. a agita, a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El \~ masele.)

Sursa : sinonime

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. și pl. instígă

Sursa : ortografic

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in -sti-] /instiguer, lat. instigare

Sursa : NODEX

INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru INSTIGA

Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru INSTIGA.

Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului

Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului Din foloasele tiparului de Ion Luca Caragiale Dintre toate invențiunile, desigur că cea mai importantă este a scrierii. Mulți înțelepți nu au putut aduce îndestule laude acestei minunate descoperiri, cu care oamenii, în necazul naturei, își fixează pe niște petice de hârtie și-și comunică între ei gândirea lor peste mări și țări și, mai mult, peste veacuri întregi. Dar ce ar fi fost invențiunea scrierii fără invențiunea tiparului? O sămânță fără putință de a rodi, cel mult o floare de lux într-un ghiveci strâmt, incapabilă de a spori și de a aduce foloase la o lume întreagă. O, fericite Gutenberg! Ce ar zice Moise, Omer, Aristotel, Orațiu, Evangheliștii când ar ști că rarele și prețioasele lor măzgălituri pe tăblițe de ceară, pe curele, pe cârpe, pe scândurele, tu le multiplici la infinit prin talismanul tău, ca să le garantezi cu desăvârșire nemurirea? Gândirile lor vor trăi cât va trăi speța umană, și cel din urmă muritor va putea adormi somnul de veci cu un volum sub căpătâi, presupunând că, fiind singur rămas fără tovarăș pe scoarța rece a pământului, nu va ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSTIGA

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru INSTIGA.

INSTIGAT

... INSTIGÁT , - Ă , instigați , - te , adj . Ațâțat , îndemnat la acțiuni dușmănoase ; întărâtat , incitat . - V. instiga

INSTIGAȚIE

INSTIGÁȚIE , instigații , s . f . Instigare . [ Var . : instigațiúne s .

INSTIGAȚIUNE

INSTIGAȚIÚNE s . f . v .

INSTIGARE

... INSTIGÁRE , instigări , s . f . Acțiunea de a instiga și rezultatul ei ; îndemn la violență ; instigație , întărâtare , provocare , incitare . - V. instiga

ÎNTĂRÂTA

... întăr ? t , vb . I . 1. Tranz . A aduce pe cineva în stare de enervare , de surescitare ; a agita , a instiga un grup de oameni ; a ațâța , a asmuți , a zădărî ( un animal ) . 2. Tranz . A incita pe ...

ASMUȚI

... prin strigăte ) un câine să urmărească , să atace pe cineva ; a întărâta un câine . 2. Fig . A stârni , a instiga

FITILI

... FITILÍ , fitilesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A instiga

INCITA

... INCITÁ , incít , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A ațâța , a întărâta ; a instiga

INCITAT

INCITÁT , - Ă , incitati , - te , adj . ( Livr . ) Ațâțat , întărâtat , instigat . - V.

INSTIGATOR

INSTIGATÓR , - OÁRE , instigatori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care instigă ; ațâțător , provocator ,