Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AUTOIRONIE, IRONIC, IRONIST, ȘFICHIUITURĂ, ACRIMONIE, ACRIMONIOS, AUTOIRONIZA, BUTADĂ, CHIOR, IRONIZA ... Mai multe din DEX...

IRONIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. * Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. - Din fr. ironie, lat. ironia.

Sursa : DEX '98

 

IRONÍE s. f. 1. persiflare. o ă sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. * figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)

Sursa : neoficial

 

IRONÍE s. persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O \~ cu adresă precisă.)

Sursa : sinonime

 

ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei; pl. ironíi, art. ironíile

Sursa : ortografic

 

IRONÍ//E \~i f. Vorbă conținând o ușoară batjocură (la adresa cuiva sau a ceva). * \~a soartei joc al întâmplării, care pare a fi o urmare a unei intenții rele. [G.-D. ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia

Sursa : NODEX

 

IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. * Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ** Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia - întrebare].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruIRONIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 99 pentruIRONIE.

Traian Demetrescu - Ironie (Traian Demetrescu)

... Traian Demetrescu - Ironie (Traian Demetrescu) Ironie de Traian Demetrescu În fundul unui vechiu sertar Păstram scrisorile Mariei; Le-am recitit deunăzi iar, Și rîs-am rîsul ironiei. În toate-acele vorbe ...

 

Ion Luca Caragiale - Ironie

... Ion Luca Caragiale - Ironie Ironie de Ion Luca Caragiale În Timpul din 15 iulie 1890; p. 1. În Note și schițe , 1892, p. 17, și Momente, schițe, amintiri , 1908. Am ... a gîndit despre soarta omului de geniu — „Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare, Splendid ca o ironie, cu priviri nepasătoare; Iar dasupra tuturora va vorbi un mititel, Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el Sub a numelui tău ... desăvîrșită necunoaștere și părăsire în viață, ș-apoi, într-o clipă, atîta zgomot, atîta solicitudine și închinăciune după moarte! Apoi nu-i aceasta o crudă ironie

 

Mihai Eminescu - Demonism

... În moartea lui e ceva sfânt și mare, E o gândire-adâncă și-ndrăzneață Pentru ce el fu condamnat la moarte. Viața noastră e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi și de-a-avea singur tot ce este Principiul e de înflorire a ... petreacă Dumnezeul Bătrân cu comica-ne neputință, Să râdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie

 

Dimitrie Anghel - Dantura

... aur însă, ca un rîs homeric, venit de dincolo de mormînt, dantura mortului rînji. Albi, dinții de fildeș sclipiră între gingiile roșii, arătîndu-și postuma ironie nerăbdătorilor moștenitori. Sarcastică rîdea gura aceasta fără buze la umbra lăzii în care stătuse închisă, veselă și batjocoritoare se împrăștia în sfîrșit mulțumirea celui ce ...

 

Iacob Negruzzi - Presimțire (Iacob Negruzzi)

... Iacob Negruzzi - Presimţire (Iacob Negruzzi) Un toporaș de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Azi privești cu mulțămire, cu triumf și ironie Ș-al tău cuget nu te mustră c-ai sdrobit a mea junie. Însă vai! Îmi zice tainic un glas rău prevestitor Că ... desperare, plecând fruntea spre pământ, Eu te văd gândind la mine și la jalnicul meu cânt. Dar atunci eu n-oiu surâde cu triumf și ironie

 

Ion Luca Caragiale - Jurnalul nostru

Ion Luca Caragiale - Jurnalul nostru Jurnalul nostru de Ion Luca Caragiale Ce lipsește Moftului Un vechi și bun prietin din Iași, de sentimentele căruia ne-am putut îndoi, pe nedrept, un moment, dar în judecata căruia am avut totdeauna o egală și nestrămutată încredere, ne-a făcut zilele acestea nespusa plăcere să ne viziteze biurourile (sic !) de redacție. După ceremonialul de rigoare în așa împrejurări (când ai venit ? când pleci ? etc.), neapărat pe un om de a cărui inteligență avem atâta stimă, trebuia numaidecât să-l întrebăm ce părere are despre Moftul. Întreprinderile intelectuale se deosibesc de cele comerciale prin aceea că, pe cînd acestea țin la sufrajele mulțimii amatorilor, cele d'întâi se interesează de sufrajele unui număr mult mai restrâns. Moftul fiind o întreprindere mixtă, și intelectuală și comercială, ține prin urmare la unele și la altele. Să nu se supere mulțimea imensă a cititorilor noștri dacă suntem sinceri și le spunem că, după succesul material pe care ni-l asigură totalitatea lor, noi mai suspinăm încă după aprobarea deosibită a câtorva inși anume - puțini, din nenorocire, dar dintre aceștia dumneata, care citești acum aceste rânduri, desigur faci parte. ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

Dimitrie Anghel - Moartea babacului Moartea babacului de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 945, 5 aug. 1911, p. 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ce intră în casă o dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în stare să biruiască zîmbetul de veselie ce-l resimți in fața anumitor aspecte ale naturei, căci natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă, ci așa cum o vede (sic) ochii noștri în anumite momente. Cu aceste gînduri părăseam o casă unde apusese o viață, sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. A muri nu e a rămînea cu ochii mari deschiși în infinit, așteptînd mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță și devine ca o oglindă moartă în care nu se mai ...

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)

... dacă cititorii răspândiți în toate colțurile României mari pot să-i admire perfecția matematică a stilului, verva scânteietoare și finețea observației de o ironie uneori amară, sunt foarte puțini aceia care l-au cunoscut personal și au putut să-i prețuiască mobilitatea fizionomiei, dominată de vioiciunea unor ochi sclipitori ... mă cheamă și-mi cere consimțământul să schimbe în versurile mele numai un singur cuvânt, sub pretext că vorba schimbată o să le dea o ironie superioară în genul ideilor lui Heine. Bineînțeles c-am consimțit. Subiectul poeziei era setea pe care o simțeam în dezordinea iubirilor facile și a ...

 

Ștefan Petică - Nopțile de legende

Ştefan Petică - Nopţile de legende Nopțile de legende de Ștefan Petică 1900   Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceas de singuratecă rătăcire, când visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adâncă! Gândul meu se duce mereu către misterele trecute și în zadar florile fragede de astăzi îmi surâd; ele par că tremură sub un vânt de doliu și parfumul lor e trist ca un cântec ce moare în depărtare. Mi-amintesc de serile fabuloase și de pădurile întunecate unde nu mă aștepta decât straniul glas al cornurilor de vânătoare și visez nopțile fermecate când ironia nu insulta inima mea castă și când dormeam sub bolta ramurilor lungi unde nu-și lăsareră tristețea decât duioasele raze de lună. Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Oh, aș vrea să fug către mările lucitoare, către grădinile îmbălsămate și către pădurile de legende. Să plec cu roze albe în mână și să las din ochi naivi să cadă surâsuri clare ca niște petale fragede din degete de fecioară, petale curate împrăștiate pe drumuri luminoase. Să nu turbure nimeni ...

 

Alexandru Macedonski - Vaporul morții

... să șovăiască peste pântecul cel spart. Vântu-n funii șuierându-și uriașa simfonie Alerga săpând prăpastii în adâncul guraliv, Răspândind în largul mării o-ndârjită ironie Printre urlete grozave de dușman nemilostiv. Noaptea neagră de pe valuri îl vedea ca o nălucă Punct mai negru pe cerneala orizontului rotund, Fără om ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Viersul

... granit, Mișcată de teroare și palpitând de ură, Ca vocea răgușită pe patul de tortură, Când o silabă spune un chin nemărginit! Ar fi o ironie să cânt eu flori și stele În veacul nostru pe pământ, Când ele sunt o larvă grimată cu văpsele, Iar adevărul geme tempeste și rezbele ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruIRONIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentruIRONIE.

AUTOIRONIE

... AUTOIRONÍE , autoironii , s . f . Ironie la adresa propriei persoane . [ Pr . : a - u - to - i - ] - Auto ^1 - + ironie

 

IRONIC

... IRÓNIC , - Ă , ironici , - ce , adj . Căruia îi place să facă ironii , să ia în râs ; zeflemist , batjocoritor ; care conține , care exprimă o ironie

 

IRONIST

... ironiști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană , scriitor ) care cultivă ironia , stilul ironic . 2. ( Rar ) Adj . Care denotă ironie

 

ȘFICHIUITURĂ

... ȘFICHIUITÚRĂ , șfichiuituri , s . f . Lovitură dată cu șfichiul ( II 1 ) ; fig . înțepătură , zeflemea , ironie

 

ACRIMONIE

... ACRIMONÍE s . f . ( Livr . ) Atitudine plină de ironie

 

ACRIMONIOS

... ACRIMONIÓS , - OÁSĂ , acrimonioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care denotă acrimonie , plin de ironie

 

AUTOIRONIZA

... AUTOIRONIZÁ , autoironizez , vb . I . Refl . A se supune autoironiei . [ Pr . : a - u - to - i - ] - Auto ^1 + ironie

 

BUTADĂ

... BUTÁDĂ , butade , s . f . ( Franțuzism ) Vorbă de spirit ; ironie

 

CHIOR

... Fig . ( Despre surse de lumină ) Care dă o lumină slabă , insuficientă ; ( despre lumină ) slab . 6. ( În expr . ) Apă chioară = a ) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate ; b ) vorbe lipsite de conținut . A nu avea para chioară sau ( rar , substantivat ) a ...

 

IRONIZA

IRONIZÁ , ironizez , vb . I . Tranz . A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva ; a spune ironii pe seama cuiva ; a zeflemisi , a

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...