Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:METOC, MĂNĂSTIRESC, MĂNĂSTIOARĂ, SCHIT, ARHONDĂRIȚĂ, ARHONDARIC, BĂRĂȚIE, BOLNIȚĂ, CANONARH, CENOBIT, CERDAC ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului MĂNĂSTIRE: MÂNĂSTIRE.

 

MĂNĂSTIRE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MĂNĂSTÍRE, mănăstiri, s.f. Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere, călugări sau călugărițe; p. restr. biserică a unei astfel de instituții religioase; locaș unde serviciul divin este oficiat de călugări. * Expr. A (se) duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga, etc. la (o) mănăstire = a (se) călugări. [Var.: mânăstire, (înv) monastire, s.f.] - Din sl. monastyrí.

Sursa : DEX '98

 

MĂNĂSTÍRE s. v. catedrală.

Sursa : sinonime

 

mănăstíre/mânăstíre s. f., g.-d. art. mănăstírii/mânăstírii; pl. mănăstíri/mânăstíri

Sursa : ortografic

 

MĂNĂSTÍR//E \~i f. 1) Așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe. 2) Ansamblu de clădiri (cu biserica în centru) constituind un astfel de așezământ. [G.-D. mănăstirii; Var. mânăstire] /monastyri

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MĂNĂSTIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 144 pentru MĂNĂSTIRE.

Alexandru Macedonski - Mănăstirea

Alexandru Macedonski - Mănăstirea Mănăstirea de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Mănăstirea-și doarme moartea lângă țărm de Acheron... Oglindindu-se în undă, stâlpi ș-arcade se confundă, Pe când clopotu-nviază trăgănat și monoton Un fior ce din aramă zboară-n lung și-n larg pe undă. Pretutindeni e-ntuneric, neagră moarte pretutindeni... -- Sub uitare, ca-ntr-o vată, zace-al traiului transport; S-au dus patimile toate, — voci de tunet sau de grindini, -- Lângă glaucele ape mănăstirea e un port. II Dar tăcere: rugăciunea, și un disc în noaptea brună... -- Limbi bronzate graiul ritmic îl propagă împrejur, Tinicheaua de pe turnuri albăstrită e de lună Ș-a bisericii nălucă își dă brânci în clarobscur. Tot așa se naște-n mine, sub mister, o frământare... -- Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. Și afară din Gomora te-azvârliși prin o sforțare Spre-a-mi repune-argint în suflet și un psalm pe buze reci. III Și deci iată că de lapte se fac glaucele ape, Balta mucedă e toată fermecat mărgăritar, Iar pe vechiul zid pe care liliacu-atârnă grape, Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. ...

 

Alexandru Vlahuță - În mănăstire

... Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile ...

 

Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului

... rău mă strânge, Viața mi se stinge!" V Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă vine Ca să se închine La cea mănăstire, Falnică zidire, Mănăstire naltă Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Și se-nveselea Și astfel grăia: ,,Voi, meșteri zidari, Zece meșteri mari! Spuneți ... Ș-apoi răspundeau: ,,Ca noi, meșteri mari, Calfe și zidari, Alții nici că sânt Pe acest pământ! Află că noi știm Oricând să zidim Altă mănăstire Pentru pomenire, Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă. Domnu-i asculta Și pe gânduri sta, Apoi poruncea Schelele să strice, Scări să le ridice ...

 

Grigore Alexandrescu - Mănăstirea Dintr-un Lemn

... mai bune, și întorcându-ne prin Râmnic luarăm drumul Mănăstirii Dintr-un lemn, care este în depărtare ca la două poștii de la cea dintâi mănăstire. Depărtându-ne de oraș și lăsând Oltul în stânga noastră, perspectiva luă altă față : acum n-aveam a mai vedea nici munți înalți ...

 

Vasile Alecsandri - Altarul mănăstirii Putna

Vasile Alecsandri - Altarul mănăstirii Putna Altarul mănăstirii Putna de Vasile Alecsandri Domnul Ștefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin păgâni, Locaș sfânt creștinătății astăzi vrea să facă dar, Și pe malurile Putnei, cu vitejii săi români, Însuși merge să aleagă locul sfântului altar. Mare obștie-l urmează și pe culme se lățește, Precum aburii pe baltă când lumina asfințește. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fer Pe-ai lor cai sirepi stau mândri ca la semnul de război. Al Moldovei steag de fală fâlfâie falnic în cer; Buciumul vuiește-n munte, sună valea de cimpoi. Iată că lângă-o movilă domnul Ștefan s-a oprit! Totul tace!... ochii țintă, stă poporul neclintit. Trei ostași cu arce-n mână pe movilă-acum se urcă; Doi, ca zimbrul, ageri, mândri, nalți ca bradul de la munte, Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brâu paloș, și pe frunte Cu-a lor lungi și negre plete se coboară-o neagră țurcă. Ei ades cu-a lor săgeată repezită sus, în nor, Printre-a fulgerelor focuri au oprit vulturu-n zbor. Multe fiare din cei codri, mulți dușmani tineri, semeți, ...

 

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului Trecutul. La mănăstirea Dealului de Grigore Alexandrescu Dedicată măriei sale prințului nostru [1] Precum o sentinelă, pe dealul depărtat Domnește mănăstirea; și zidu-i cel înalt Se-ntinde împrejuru-i, pustiu și învechit, De iedera bătrână, de mușchi acoperit. [2] Acolo au odihna, locaș adânc, tăcut, Eroi ce mai-nainte mult zgomot au făcut. Un cap îi prezidează [3] și dacă s-o-ntâmpla, Cu vreme, România s-ardice fruntea sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau române taberi pe câmpi nemărginiți [5] În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori Ruina-i azi cu fală arăt la călători, Precum atâți nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de străbuni. Dar pentru ce orașul atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu ...

 

Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect

... Putna, în aducere aminte a două campanii slăvite ce făcuse în Ardeal și în Bugeag, pe care-l smulsese din mâinile turcilor; această mănăstire fu asemene menită să slujească de lăcaș rămășițelor muritoare ale eroului. Când, dar, veni vremea ca să se aleagă locul unde era să se înalțe ... lor, poruncindu-le să tragă fieștecare din arc. Săgeata celui întâi slujitor ajunse într-un delușel ce se cheamă până astăzi Sion și este lângă mănăstire. Acolo, după porunca domnului, se făcu o bisericuță de lemn, care, risipindu-se, în locul ei se așeză un stâlp de piatră spre aducere aminte ... unde i-a ajuns segeata, acolo a făcut pristolul în altar, și este mult loc de unde au tras până în mănăstire", zice hatmanul Ioan Neculce, care ne povestește această anecdotă despre eroul pe care moldovenii nu-l plâng încă îndestul. Ștefan cel Mare vroia să împodobească ... de argint. Unul însă din numeroșii domni răpitori ce urmară bunului Ștefan — Despot Heraclidul — le luă și făcu din ele bani, iar la mănăstire trimise altele de spijă sau bronz, pe care le văzu și Neculce. Însă și aceste se pierdură cu vreme, pentru că la anul 1760, crăpând ...

 

Ion Grămadă - O noapte de groază

... am mai zăbovit puțin ca să întrebăm cine au fost ctitorii mănăstirii și de când nu mai trăiesc călugărițe întrânsa. Am aflat multe despre fosta mănăstire de călugărițe armence, la care peregrinează, și acum, o mulțime de armeni, mai ales femei, din pricina icoanei făcătoare de minuni, care se află înlăuntrul ... vorba cea înțepată, dar, mai ales, după mâncărimea de limbă ce avea, că, uneori, vin și pe acolo oameni răi, dar că toți cei din mănăstire au fost apărați de icoana Maicii Domnului cea făcătoare de minuni. - Odată, am avut chiar eu o întâmplare, ne povesti cucoana Aneta, în tinerețile mele ... se mai pomenise de multă vreme. Într-o zi, numai ce văd că vine la noi, la Suceava, frate-meu, Ovanes, care locuia aici, la mănăstire. Vine, zic, și mă cheamă să stau vreo săptămână cu băieții lui, la mănăstire, și să dau seama de chilii, că el merge cu soția în România, la Panciu, la celălalt frate mai mare, Garabet, care ținea han acolo ... pe mână, și m-a sfătuit să închid, de cu vreme, ușa, îndată ce-a prinde a însera. La ...

 

Grigore Alexandrescu - Cozia

... asemenea comemorarea acelui principe religios, amic al sfântului Nifon și cel mai fanatic fondator de biserici. Am văzut cu părere de rău că, pentru o mănăstire cu venit de 4 sau 5.000.000 lei, Cozia nu era îndestul de bine ținută; picături de ploaie și-au lăsat urmele pe pereții ... mai pierdem timpul în vorbe, luarăm dar binecuvântarea părinților, promițându-le a cugeta mai serios la fondarea unei peșteri, și ne întoarserăm la mănăstire. Ziua începuse a se ascunde după munții de la apus, mai luminând încă puțin culmile cele din față. Apropierea serii da obiectelor culori ...

 

Grigore Alexandrescu - Bistrița

Grigore Alexandrescu - Bistriţa Bistrița de Grigore Alexandrescu După o ședere de o zi și o noapte, plecând de la Mânăstirea Dintr-un Lemn și vizitând în treacăt un alt schit de maici, ce se cheamă Surpatele sosirăm pe la amiază la mănăstirea Bistrița. Barbu Craiovescu, banul Craiovei, și fratele său, vornicul Pârvu, începură zidirea acestei biserici în timpul domniei lui Mihnea cel Rău, la anul 1512. Dar siliți de cruzimile lui, ei fugiră în Turcia, și abia o putură isprăvi, după întoarcerea lor, când cu oștirea adunată de peste Olt goniră pe tiran. Surpatele se despart de Mănăstirea Dintr-un Lemn numai printr-o gârliță; acest schit, așezat pe-un deal și ocolit de un crâng, s-a clădit pe la anul 1591, de către Ștefan al II-lea Surdu, fratele lui Mihai Viteazul, prinț blând, dar necapabil și din marele număr de domnitori neînsemnați care slujesc numai drept date cronologice la repedele curs al întâmplărilor omenești. Banul Barbu, vrăjmaș neîmpăcat al tuturor prinților ce se alegeau fără voia lui, goni asemenea și pe Vlad al VIII-lea, care se orânduise domn de Înalta Poartă, dar în sfârșit fu și el ucis de un capiciu-bassa turc ...

 

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)

... ce aveam a nu trece nimic cu vederea, dar astă dată vremea sau mai bine curajul ne lipsi și ne întoarserăm iarăși la mănăstire, unde ne odihnirăm puțin în foișorul ce dă asupra prăpastiei în fața drumului. Seara începuse a da obiectelor o culoare fantastică, dar în ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂNĂSTIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentru MĂNĂSTIRE.

METOC

... METÓC , metocuri , s . n . Mănăstire mică , subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari ; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; spec . clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc ...

 

MĂNĂSTIRESC

... MĂNĂSTIRÉSC , - EÁSCĂ , mănastirești , adj . Care aparține mănăstirii , privitor la mănăstire , de la mănăstire

 

MĂNĂSTIOARĂ

... MĂNĂSTIOÁRĂ , mănăstioare , s . f . Diminutiv al lui mănăstire . [ Pr . : - sti - oa - . - Var . : mânăstioáră s . f . ] - Mănăstire

 

SCHIT

... SCHIT , schituri , s . n . Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într - un loc retras ; călugării dintr - o astfel de mănăstire

 

ARHONDĂRIȚĂ

ARHONDĂRÍȚĂ , arhondărițe , s . f . Călugăriță care care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii ; arhondăreasă . - Arhondar + suf . -

 

ARHONDARIC

ARHONDARÍC , arhondarice , s . n . Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților ; arhondărie . [ Pl . și :

 

BĂRĂȚIE

... BĂRĂȚÍE , bărății , s . f . ( Înv . și reg . ) Biserică sau mănăstire

 

BOLNIȚĂ

... BÓLNIȚĂ , bolnițe , s . f . ( Înv . ) Spital ( pe lângă o mănăstire

 

CANONARH

CANONÁRH , canonarhi , s . m . Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele

 

CENOBIT

... CENOBÍT , cenobiți , s . m . Călugăr care trăiește într - o mănăstire

 

CERDAC

CERDÁC , cerdace , s . n . 1. Mic pridvor , uneori închis cu geamlâc , situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri ; galerie deschisă , mărginită de stâlpi ( la vechile case boierești sau la mănăstiri ) ; verandă , pridvor . 2. ( Înv . ) Clădire izolată , cu o singură încăpere , așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți , care permite o vedere generală asupra împrejurimilor . 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci . [ Var . : ceardák s .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...