Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: MENI

  Vezi și:MENI, MENIRE, ATIC, CLUB, COMEMORARE, CONFIRMAȚIE, DESTINA, DESTINAT, DEZANGAJARE, EPIDEMIOLOGIE ... Mai multe din DEX...

MENIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. - V. meni.

Sursa : DEX '98

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruMENIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 245 pentruMENIT.

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... de smirnă, oare cântecul cel sânt, Pulberea ce este stânsă pot să-nvie din mormânt, Dacă fapte de virtute, care legea ni învață, N-or meni și după moarte celui drept o altă viață? Lacrimile ipocrite, mincinosu-acel suspin, Decretările nu schimbă care de la Pronie vin. Preț nu are nici ...

 

Ioan Slavici - Barbaria modernă

... stârpiturÄ­ de Ă³menÄ­, a cărora ființă nicÄ­ cea maÄ­ stăruitĂ³re purtare de grijă n’o maÄ­ pĂ³te corecta. AceștÄ­ Ă³meni incultivabilÄ­ sânt barbariÄ­ moderni. EÄ­ primesc formele culturale, dar rÄ•mân inaccesibilÄ­ pentru simțÄ•mĂȘntul, care determină întregul mers al viețiÄ­ nĂ³stre moderne, căcÄ ... nemotivată, și silințele nĂ³stre de a apÄ•ra pe cei slabÄ­ și neajutorațÄ­ pentru dînsul nu sînt pornite din iubirea de Ă³meni, pe care el numaÄ­ în torie o scie, ci fie din egoism, fie din fanatism religios, fie din ură de rasă. Așa ajungem, ca barbariÄ ... răm pe Evreul năpăstuit: ce trebue Ă³re să facem, când Românul se află în miserie, când el e jefuit, el năpăstuit? Iubirea de Ă³meni nu cere ca să-l ajutăm și să-l apÄ•răm și pe el? Românul acesta e om al iubiriÄ­ de ordine, blajin și muncitor ... neomenĂ³se, care-l duce la peire. OmenÄ­ sîntem și-l iubim pe om fie el Turc, Maghiar orÄ­ EvreÅ­, dar tocmai iubind pe Ă³meni, trebue să fim cuprinșÄ­ de viuă repulsiune față cu indiviĂ¥ iÄ­ degenerați, carÄ­ nu iubescși eÄ­ pe semeniÄ­ lor și nu sporesc prin munca lor

 

Mihai Eminescu - Mușat și ursitorile

Mihai Eminescu - Muşat şi ursitorile Mușat și ursitorile de Mihai Eminescu Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii, ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordei ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, ­ Sub a lui leagăn a împins o piatră ­ Gândirea ei spre viitor ia zborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-a scaunului spate, Din codri lupii urlă, cânii latră. Ea doarme-adânc cu brațe-n jos lăsate, Dară prin somn stă țintă să privească: Un mândru vis în sufletu-i străbate. Da, când a fost copilul să se nască, Opri Orion ale sale pasuri Ca soarta-n lume el să i-o croiască. Jur-împrejur se auziră glasuri Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic, Muțit-au limba de ...

 

Ioan Slavici - Robia modernă

... pentru-ca până pe timpul secerișuluÄ­ creditoriÄ­ să pĂ³tă avea titlul executoriÅ­, și eÄ­ nu ținĂ©u să fie achitațÄ­ în banÄ­, ci Ă³meni generoșÄ­, se mulțumĂ©u și cu producte, ba chiar și cu z ile de lucru. Cine avea dar fie la viÄ­, fie la săpatul porumbuluÄ ... mulțÄ­ dintre dînșiÄ­ aÅ­ fost nevoițÄ­ să intre în sîmbria capitaliștilor, care nu-Ä­ lasă să mĂ³ră de fĂ³me. MiliĂ³ne de Ă³meni aÅ­ ajuns ast-fel să trăiască numaÄ­ de az Ä­ pe mâine, muncind spre a spori bogățiile altora, sbătându-se în miserie fără ... nicÄ­ odată să trăiască cum trăiesc în Ungaria, îm Galiția orÄ­ în Bucovina, și trebue să-șÄ­ dee silința de a fi Ă³meni cinstițÄ­ și muncitorÄ­ și să iee parte la tĂ³te durerile și la tĂ³te bucuriile nĂ³stre, dacă in să aibă viață ... mul lor, orÄ­ îÄ­ înșĂ©lă pe EvreÄ­. Cea dintâÄ­ și mai adevărată dovadă de iubire este sinceritatea, și noÄ­ iubirea nĂ³stră de Ă³meni o dovedim când le z icem Evreilor: Din z i în z i tot maÄ­ mult vom stăruÄ­, ca prin legÄ­ bine chibzuite și prin ...

 

Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu

Alexandru Vlahuţă - Ah! Cântă-mi mereu Ah! Cântă-mi mereu de Alexandru Vlahuță D-șoarei M. G. Menită din leagăn de blânda-ți ursită, Menită să cânți, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânți. Și multe din lumea în veci stătătoare, Și multe răpești, Mistere frumoase și fărmecătoare, Mistere cerești. Și vii de la îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui lumei noastre de lumi infinite, Și spui al tău cânt. Ș-ascultă pământul cuprins de uimire, Ș-ascultă cu dor, Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire, Șoptindu-i ușor. Dar cerul se simte prădat de-a ta minte, Dar ceru-i mâhnit, Căci tu ai spus lumii a lui taine sfinte, Căci tu l-ai smerit. Pământul te-adoră răpit de-admirare, Pământ sum și eu. Ah! cântă-mi. Îmi place cereasca-ți cântare; Ah! cântă-mi

 

George Coșbuc - Flăcări potolite

George Coşbuc - Flăcări potolite Flăcări potolite de George Coșbuc E cald. De drum îndelungat Picioarele de-abia-l mal țin,         Și-i cale până-n sat! El e flămând și e-nsetat         Și-i slab, că e bătrân. Tot dă către fântână zor. Sub tei, la margine de drum,         S-oprise pe răzor, Aici la loc răcoritor         Sfârșit stătea acum. Pe-același drum de soare plin, Să se ridice, și-a crezut         Că moare-n câmp aici, Ca prins de friguri șovăi         Și-n urma a căzut. Nevasta i-a murit; Și-apoi I-a ars și casa; i-a trăsnit         Deodată patru boi. Trăia la praguri, și-n nevoi         Că-n urmă-a-nnebunit." —„Nebun, din ce?" — „Cuvântul meu Și-al altora, e zvon prin sat ;         Dar știe Dumnezeu! Din multe toate, — zic și eu,         Dar, urma, din băiat." — „Era mișel?" — „Ba nu, deloc ; Dar singur el a tot zorit         Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc.         Și-i dus de-atunci, fugit."    —„E dus de-atunci... ...

 

Ion Luca Caragiale - Decadență

Ion Luca Caragiale - Decadenţă Decadență de Ion Luca Caragiale Puteți râde voi, tineri sceptici, cari ați aruncat sfintele credințe în schimbul științei profane. Eu sunt mâhnit de câte văz. Am fost la întrunirile opoziției în Craiova și în Iași, și mărturisesc drept că am ieșit adânc afectat de decadența moravurilor noastre politice. Asta e opoziția? Astea sunt întruniri de opoziție? Oratori cari vorbesc ca toți oamenii, liniștiți de parcă n'ar fi la guvern un partid adversar, desbătând cu sânge rece ca la Academie, ba încă permițându-și a face și glume și spirit. Auzi glume și spirit când ești în opoziție! Niciun orator nu se bate cu pumnul în piept. Niciunul nu răstoarnă sfeșnicele, nu sparge tribuna, nu-și taie mâna în țăndările paharului spart. Niciunul nu-și mai scoate brațul din umăr printr'un suprem gest patriotic. Nimic din toate astea. Și ce e mai rău, e că școala asta decadentă prinde - poporul, publicul, are aerul că aprobă acest curent menit să ucidă cu desăvârșire avânturile mari, să stingă focul sacru al pasiunilor politice. Unde sunt vremurile clasice ale liberalismului român? Unde e sala Slătineanu? Sala Bossel? Circul dela Constantin-Vodă? S'au dus toate ...

 

Mihail Săulescu - Durerea lui Faust

Mihail Săulescu - Durerea lui Faust Durerea lui Faust de Mihail Săulescu Informații despre această ediție     Â« Știu eu?... Poate că 'n clipa asta,     Nu știu nimic din câte ar trebui să știu!     Â« Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu,     Și mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o știe,     Dece le face veșnic spre țărmuri ca să vie,     Dece le face veșnic să spumege în soare,     De-apururi neoprite și veșnic călătoare !...     Ce știu acum, nu este cu-adevărat ce știu?     Ce văd pe ceru' albastru — înmărmurit pustiu —     Ce văd în floarea asta ce tremură în glastră,     În valurile care frământă marea-albastră,     În Firea necuprinsă, cu mii și mii de forme,     Tot ce e sub puterea acestei vieți enorme, —     Cu-adevărat e astfel cum numai pare-a fi,     Ori numai un vis-umbră pe care-l voiu sfârși ?...     Și toată lumea asta enigmă poate n'are;     Ci este-așa cum este — nemărginită, mare,     Iar tu, o! biete suflet, tu ești atât de mic,     Că nu pot ști nimic, —     Că tot ce știi și câte vei ști de-aci 'nainte —     Va fi ca o poveste ce pururea te ...

 

Vasile Alecsandri - Cucul și turturica

Vasile Alecsandri - Cucul şi turturica CUCUL Dulce turturică, Dalbă păsărică! Hai să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună Cântând împreună. TURTURICA Pentru dumneata Eu n-aș zice ba; Dar zic și zic ba Pentru maica ta, Că-i bănuitoare Și fermecătoare [2] Ea mi-a bănui De te-oi prea iubi Și m-a fermeca De te-oi dezmierda. CUCUL Dragă turturică, Pasăre dălbică, Nu-mi fi dușmănică, Vara că ne-ndeamnă, Și frunza ne cheamă Să ne drăgostim Și să ne iubim. TURTURICA Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, Că zău, m-oi preface Azimioară-n vatră Cu lacrimi udată, Și de foc uscată, De toți lepădată. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic vătrărel, Frumos, subțirel Și-n foc oi intra De te-oi săruta Și te-oi coperi, De foc te-oi feri Încât chiar de silă, Dacă nu de milă, Tu mă-i îndrăgi Și ne vom iubi. TURTURICA Eu n-aș zice ba Pentru dumneata, Dar cumplit mi-e teamă De ...

 

Alexei Mateevici - Cumătriile

Alexei Mateevici - Cumătriile Cumătriile de Alexei Mateevici În zorile vieții, ca și la apusul ei, sunt la românii țărani o seamă de obiceiuri și credințe, vrednice de luat aminte. În ceasul nașterii niște ființe nevăzute, numite ursitoarele, sunt de față și menesc copilului soarta vieții lui. De aceea, în cursul vieții, când sosește cineva la o primejdie de boală, îi fac bătrânele satului de ursită pe o frigare nouă; tot asemenea mai fac și fetelor de măritat, ca să le sosească ceasul mai curând. Când intră tatăl în casă, baba (moașa), pe a carei zbârcită față, deprinsă cu posomorât, se vede o rază de senin, îi sare înainte sprintenă, ca o copilă, și-i spune voioasă veste că are un băiețel sau o fetiță. Dacă noul-născut îi băiat, atunci baba se repede și-i smulge căciula din cap, vestindu-i prin aceasta, înainte de a-i spune vreo vorbă, că are un fecior, căruia-i trebuie astfel de lucruri. Tot asemenea face și cu alți bărbați ce se ivesc în casă. După ce s-au vestit în sat de naștere, încep a veni, una câte una, megieșele și prietenele lehuzei, aducându-i, ...

 

Ioan Slavici - Cine pleacă%3F

... mereÅ­ cu gândul îndreptatspre el, ca în tĂ³tă clipa să avem în vedere, că nu avem să suferim în mijlocul nostru de cât Ă³meni, care-și fac în tĂ³te împrejurările datoria, că fie-care dintre noÄ­ are să muncĂ©scă potrivit cu însărcinarea pe care a primit ... schimbul averilor, și stima generală nu i se cuvine celuÄ­ ce a sciut să adune miliĂ³ne, ci celuÄ­ ce ține mulțÄ­ Ă³meni în continuă și rodnică lucrare, sporesce bogățiile țărei și prin conducere înțelĂ©ptă și concurență onestă reduce prețurile și ușurĂ©ză traiul Ă¥ ilnic. Tot ... maÄ­ putea să trăiască în mijlocul nostru și se simt incapabiliÄ­ de a viețui ca noÄ­. E o chestiune de iubire de Ă³meni să-i încredințăm, că aÅ­ tĂ³tă drepttea și să-i sfătuim să-și caute aiurea teren de exploatare. AicÄ­ la noÄ­ să rÄ•mâie ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruMENIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentruMENIT.

MENI

MENÍ , menesc , vb . IV . Tranz . 1. A hotărî de mai înainte ; a decide , a dispune ; a destina , a sorti . 2. ( În superstiții ) A aranja bobii , cărțile etc . într - un anumit fel și a descânta pentru

 

MENIRE

... MENÍRE , meniri , s . f . Acțiunea de a meni și rezultatul ei ; misiune , rost , sarcină . predestinare ; soartă , destin . - V. meni

 

ATIC

ÁTIC , - Ă , atici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei . 2. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul . 3. Etaj scund situat imediat sub

 

CLUB

CLUB , cluburi , s . n . Asociație menită să creeze membrilor săi condiții favorabile pentru desfășurarea unei anumite activități ( cultural - educative , sportive etc . ) în timpul liber ; local care servește acestei

 

COMEMORARE

COMEMORÁRE , comemorări , s . f . Acțiunea de a comemora ; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important ; comemorație . - V.

 

CONFIRMAȚIE

CONFIRMÁȚIE , confirmații , s . f . ( La catolici ) Ritual oficiat , de obicei , de episcop , menit să întărească , la copiii trecuți de șapte ani , harul primit prin

 

DESTINA

... a hărăzi . 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru ; a ursi , a meni

 

DESTINAT

DESTINÁT , - Ă , destinați , - te , adj . 1. Stabilit , hotărât dinainte ; hărăzit . 2. Ursit , menit , sortit ,

 

DEZANGAJARE

DEZANGAJÁRE , s . f . 1. Încetare a unui angajament . 2. Acțiune , măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri ; situație care rezultă din această

 

EPIDEMIOLOGIE

EPIDEMIOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor , precum și măsurile menite a le preveni și combate . [ Pr . : - mi -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...