Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AUTOCUNOAȘTERE, CONCREȘTERE, CREȘTERE, CUNOAȘTERE, DESCREȘTERE, NAȘTERE, NECUNOAȘTERE, RECUNOAȘTERE, RENAȘTERE, MEȘTEREȘTE ... Mai multe din DEX...

NA%C5%9ETERE - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NA%C5%9ETERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru NA%C5%9ETERE.

AUTOCUNOAȘTERE

AUTOCUNOÁȘTERE , autocunoașteri , s . f . Acțiunea de a se autocunoaște . [ Pr . : a - u - ] - V.

 

CONCREȘTERE

CONCRÉȘTERE , concreșteri , s . f . Acțiunea de a concrește și rezultatul ei . - V.

 

CREȘTERE

CRÉȘTERE , creșteri , s . f . Acțiunea de a crește . Dezvoltare , mărire treptată . 2. Sporire , mărire a numărului , volumului , intensității , duratei etc . unui lucru , unui fenomen etc . 3. Prăsire , înmulțire . 4. Educare , educație . V.

 

CUNOAȘTERE

CUNOÁȘTERE , cunoașteri , s . f . Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei . 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător . 2. Faptul de a poseda cunoștințe , informații , date asupra unui subiect , asupra unei probleme ; cunoștință ( 1 ) . - V.

 

DESCREȘTERE

DESCRÉȘTERE , descreșteri , s . f . Faptul de a descrește ; scădere , reducere , micșorare , împuținare . - V.

 

NAȘTERE

NÁȘTERE , nașteri , s . f . Acțiunea de a ( se ) naște și rezultatul ei . 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei ființe ; spec . act fiziologic prin care fătul , ajuns în stadiul de maturitate , este expulzat sau extras din cavitatea uterină ; parturiție . 2. Origine , proveniență . 3. Fig . Apariție , ivire , creare . V.

 

NECUNOAȘTERE

NECUNOÁȘTERE , necunoașteri , s . f . Lipsă de cunoaștere . - Ne - +

 

RECUNOAȘTERE

RECUNOÁȘTERE , recunoașteri , s . f . Acțiunea de a ( se ) recunoaște și rezultatul ei . - V.

 

RENAȘTERE

RENÁȘTERE , renașteri , s . f . Faptul de a renaște ; trezire la o viață nouă ; refacere ; avânt , reînflorire ,

 

MEȘTEREȘTE

MEȘTERÉȘTE adv . ( Rar ) În felul meșterului ( 1 ) , ca un meșter . - Meșter + suf . -