Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

NEFER - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NEFÉR, neferi, s.m. 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. - Din tc. nefer.

Sursa : DEX '98

 

NEFÉR s. v. arnăut.

Sursa : sinonime

 

nefér s. m., pl. neféri

Sursa : ortografic

 

NEFÉR \~i m. ist. 1) Militar turc. 2) Soldat din corpul arnăuților; poteraș. /<turc. nefer

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru NEFER

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru NEFER.

Vasile Alecsandri - Andrii-Popa

Vasile Alecsandri - Andrii-Popa Andrii-Popa [1] de Vasile Alecsandri Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Și cu peptul dezvălit? Andrii-Popa cel vestit! Șepte ani cu voinicie Și-au bătut joc de domnie Și tot pradă nencetat, Andrii-Popa, hoț barbat! Zi și noapte, de călare, Trage bir din drumul mare, Și din țară peste tot! Fug neferii cât ce pot, Căci el are-o pușcă plină Cu trei glonți la rădăcină, Ș-are-un murg de patru ani, Care mușcă din dușmani, Ș-are frați de cruce șapte, Care-au supt sânge cu lapte. Și nu-i pasă de nimic, Andrii-Popa cel voinic! Căpitane, frățioare, Ce se vede despre soare? Să zăresc vro patru cai!... N-auziși tu de-un Mihai? Căpitane, te gătește, Mihai mândrul te gonește. Iată-l, vine ca un zmeu! Fă trei cruci la Dumnezeu. Cum îi vede-n depărtare, Popa strigă-n gura mare: „Hai la goană de neferi! Hai la horă de muieri!â€� [2] Au zis! țipă, se aruncă, Trece șes, pâraie, luncă Cu fugarul sprintinel Și cu hoții după el. Mihai mândrul vine iară, Falnic ca un stâlp de pară, Pe-un cal alb ...

 

Vasile Alecsandri - Corbac

Vasile Alecsandri - Corbac Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, În oraș la Țarigrad, În beci la sultan Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ,,Alelei! Corbac zicea, Căci n-am durdă, pui de corb, Sângele să mi ți-l sorb! Ce tot zbori și croncănești? Ori pe mine mă jelești, Ori de mine tu-ți bați joc? Rămânere-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dânsele!" Corbul cât îl auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastră se lăsa Și pe limbă-i cuvânta: ,,Corbăcele, dragul meu! Ce mă blestemi așa rău? Că umblu de rândul tău De trei ani fără-ncetare De când zaci la închisoare. Maică-ta mi-a poruncit Să tot zbor neobosit Pe spinarea vântului În jurul pământului, Să te aflu, ca să știu De ești mort sau de ești viu." ,,Alei, corbe, de-i așa, Eu nu te-oi mai ...

 

Vasile Alecsandri - Plugul blestemat

Vasile Alecsandri - Plugul blestemat Plugul blestemat de Vasile Alecsandri Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeșească, Pe care o pândește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită. Dar nu vrea răzeșimea să-i vândă-al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor. Nu vrea? răcnește vodă... Prostimea întețită Ridică azi din țărnă ființa-i umilită Și îndrăznește-a-și pune vroința-n fața mea? Să afle dar ce-i vrerea atunci când domnul vrea!" [1] A doua zi o ceată de mulți neferi călare, Înconjurând pe vodă, pășesc peste hotare, Și ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug, Unealtă de răpire cu șase boi în jug... Câmpia năvălită lucește verde-n soare, Dar un fior pătrunde în orice fir și floare. Și via ciocârlie cântarea și-a curmat, Și zarea se-nvelește c-un nor întunecat. Din capătul câmpiei începe plugul rece Să tragă brazda neagră pe locul unde trece Și pajiștea atinsă geme ne-ncetat De-a fi-njumătățită prin fierul blestemat. Văzduhul se răsună ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântec vechi (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Cântec vechi (Iosif) Cîntec vechi de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Codrule, stăpînule, Codrule, bătrînule ! Mișcă-ți tu poienile Și-ți ridică genele, De privește pînă-n zare : Nu s-arată șir de care, Șir de care ferecate, Scîrțîind împiedicate, De-angarale-mpovărate, De neferi încunjurate ?... Codrule, stăpînule, Codrule, bătrînule ! Scutură-ți tu pletele Să s-adune cetele : Cetele haiducilor, Spaimele răscrucilor, Să răstoarne carăle, Vînzolind covoarăle, Să desfunde lăzile, Să-și împartă

 

Vasile Alecsandri - Ștefăniță Vodă

Vasile Alecsandri - Ştefăniţă Vodă I Frunză verde meri crețești, În oraș la București, L-ale case mari domnești De se văd în Stoienești, Mândră masă e întinsă Și de mari boieri cuprinsă. Tot boieri de-a oștilor, Puterea domniilor Și groaza dușmanilor. Iar în capăt cine șede? Ștefăniță Domn se vede, Dar nici bea, nici veselește, Ci cu ochii lung privește La copila Dihului, Surioara Mihului, Mihului voinicului Din valea Cobiului. Că e mândră ca o floare, Și de ochi fermecătoare, Și de suflet iubitoare, Unde-o vede Domnul moare! ,,Copiliță, drăguliță, Cu sân alb de porumbiță, Umple cupa mea de vin, Ție, dragă, s-o închin Ș-apoi cântă-mi viers de dor Cu glas dulce, răpitor, Cântă-ți, dragă, cântecul, Că mi-e drag ca sufletul!" Copilița se închină Ca o floare de grădină Și-i întinde-o cupă plină, Apoi zice încetișor Un viers dulce, plin de dor: ,,Frunză verde stejărel, Am un frate voinicel Și mă tem amar de el! Frunză verde măr domnesc, Am un Domn care-l iubesc Și de dânsul mă-ngrijesc. Vai de mine' cum să fac Pe-amândoi să mi-i împac, Să-mi fie traiul pe plac!" ...

 

Vasile Alecsandri - Cântic haiducesc

Vasile Alecsandri - Cântic haiducesc Cântic haiducesc de Vasile Alecsandri Iarna vine, vara trece Și pădurea s-au rărit! Ziua-i viscol, noaptea-i rece, Gerul vieții a sosit! Cât mi-a fi iarna de mare, Ce-o să facem, vai de noi! Fără codru, fără soare, Făr' de bani, făr de ciocoi? Sai pe creanga cea uscată, Dragă corbi, corbișor. Vezi, în calea depărtată Nu-i zări vrun călător? Călător cu punga plină Și cu șal la cap legat, Să-mi mai cerc astă rugină Și să-mi fac bani de iernat. Daleu! codre, frățioare, Ce-ți făcuși frunzișul des, Unde-n pândă, la răcoare, Stam sunând din frunze-ades? Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! Trece vara, și ca tine Florile mi-am scuturat! Ne-au ajuns vremea de muncă. De scos arma de la brâu, De lăsat potica-n luncă Și de dat capul sub frâu! Daleu! dragă primăvară, De-ai veni când aș vrea eu, Să mai ies voinic prin țară, Să fiu iar la largul meu! Să-mi pun cușma pe-o ureche Și să-mi las pletele-n vânt, Și-n potica mea cea veche Să ...

 

Vasile Alecsandri - Frunză verde de piperi

Vasile Alecsandri - Frunză verde de piperi ,,Frunză verde de piperi, Haide, puică,-n deal la peri Să te-ntreb ce-ai făcut ieri?" ,,Am dat apă de neferi; Am dat apă de spălat, Buze dulci de sărutat". ,,Și la mine n-ai gândit? De păcat nu te-ai ferit?" ,,Decât sfântă c-un mișel, Mai bine c-un

 

Vasile Alecsandri - Voinicul

Vasile Alecsandri - Voinicul Cine-i tânăr și voinic Iese noaptea la colnic Fără par, fără nimic, Fără paloș, nici pistoale, Numai cu palmele goale! Cine-i tânăr și viteaz Bujori poartă pe obraz Și la potiri se arată Pieptul gol, fața curată, Și cât scoate un cuvânt Cad neferii la pământ, Cum se scutur perele, Perele și

 

Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade

Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi şi Eliade Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade de Paul Zarifopol Simțul nostru literar actual ne face să gustăm unele versuri din Psaltirea lui Dosoftei nu numai în savoarea lor de trecut depărtat; ci găsim în ele și o frumusețe directă: arhaismul lor e în acord cu sentimentul nostru viu al trecutului. Din contră: poezia de la sfârșitul veacului XVIII și începutul veacului trecut, de la Văcărești prin Cârlova și Hrisoverghi, până la Asachi și Eliade Rădulescu, ne insuflă, în definitiv, o atitudine dezaprobatoare. Pentru gustul cititorului de astăzi, acele încercări poetice sunt valori mai mult său mai puțin degradate, și nu simplu învechite. În mare parte, acea poezie ne apare, cum atât de exact spune dl profesor Densusianu despre Văcărești ca poezie lăutărească. În adevăr pentru noi acea literatură a căzut în bună parte la nivel suburban. În ea noi nu aflăm parfum de arhaism, ci aer de semicultură. Însă, desigur, au rămas din acea epocă versuri în care se învederează o poezie nouă, o poezie în continuitate vie cu poezia de astăzi. În asemenea margini putem recunoaște în acea literatură începuturile poeziei noastre moderne. E ...