Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:NĂPUSTIRE, NĂPUSTIT, AZVÂRLI, BUFNI, CĂȘUNA, NĂBOI, NĂPĂDI, NĂVĂLI, OPINTI, PROAȘCĂ ... Mai multe din DEX...

NĂPUSTI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. - Din sl. napustiti.

Sursa : DEX '98

 

NĂPUSTÍ vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.

Sursa : sinonime

 

NĂPUSTÍ vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruşi, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se şupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au \~ asupra dușmanului.)

Sursa : sinonime

 

năpustí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpustésc, imperf. 3 sg. năpusteá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpusteáscă

Sursa : ortografic

 

A SE NĂPUST//Í \~ésc intranz. (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /napustiti

Sursa : NODEX

 

A NĂPUST//Í \~ésc intranz. înv. A lăsa plecând în altă parte; a părăsi; a abandona. /napustiti

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru NĂPUSTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru NĂPUSTI.

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni Psalmi moderni de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I - Oh! Doamne 2 II - Țărână 3 III - Iertare 4 IV - Dușmanii 5 V - Zburam 6 VI - Și-au zis... 7 VII - Cât am trudit... 8 VIII - Eram 9 IX - N-am în ceruri 10 X - Doamne, toate... 11 XI - M-am uitat I - Oh! Doamne Oh! Doamne, rău m-ai urgisit, În soarta mea m-am împietrit Rămân ca marmura de rece... Să plâng, să sufăr, am uitat. Am fost un cântec care trece, Și sunt un cântec încetat Rămân ca marmura de rece... Uscat e tot ce-a înflorit, Entuziasmul a murit, Și a mea inimă a-nghețat... Am fost un cântec care trece Și sunt un cântec încetat. II - Țărână Țărână — suntem toți țărână, E de prisos orice trufie... Ce-a fost, în veci are să fie... Din noi nimic n-o să rămână. Zadarnic falnice palate Sunt în pământ rădăcinate Nici o pieire nu s-amână. Despoți, cu frunți încoronate, Poeți, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de știință, Păgâni, vestiți prin necredință, Nici o pieire nu s-amână...     Țărână, suntem toți țărână. III - ...

 

Alexandru Macedonski - Stepa

Alexandru Macedonski - Stepa Stepa de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I În zadar, asupritoare, omenirea-naintează, Stepa largă e și astăzi un domen necucerit; N-o despintecă nici pluguri, nici orașe n-o brăzdează. Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz nețărmurit, Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăștinoase, Și de ceruri se izbește alergând spre răsărit. În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase,     O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. II Și sub aripa ciudată ce mi-o simt trecând pe frunte, Mă revăd băiatul tânăr cu superbe-nsuflețiri, Blond copil, care cutează preursirile să-nfrunte. Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri, Diezată nu mai țipă nici o voce pătimașă, Stepa, stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă,     Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. ...

 

Alexandru Vlahuță - Inter arma...

Alexandru Vlahuţă - Inter arma... Inter arma... de Alexandru Vlahuță Publicată în Sămănătorul , an V, nr. 9, 26 februarie 1906 Sta Poezia-n sfînta ei cetate, Pe-un vîrf de munte, stelelor vecină. Porneau de-acolo cîntece curate, Un pic de cer, un tremur de lumină, Pe sufletul întunecat de ură Al bietei noastre lumi, de patimi plină. Și cîntecul zbura din gură-n gură, Și omul se simțea mai bine cîntîndu-l... Deodată toți să murmure-ncepură: "De ce nu se coboară și ea-n rîndul Mulțimii ce de veacuri o ascultă? Prea șade-n slăvi, prea sus ne cheamă gîndul..." Răcni un critic: "Asta-i o insultă !" Și-atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă, S-acea prieten-a singurătății Va trebui să ni se-nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate, — Mulțimea cere-o poezie nouă... Tu dormi, senino,-n veșnica-ți

 

Cincinat Pavelescu - Corbii

Cincinat Pavelescu - Corbii Corbii de Cincinat Pavelescu Dlui C. Pariano O! corbi siniștri, vă iubesc; Voi, ce pe-al iernii alb lințoliu Cădeți în stoluri ce-ngrozesc Ca niște pete mari de doliu! În fracurile voastre negre De ciocli aveți ceva de gală, Și-n croncănitul vostru râde O ironie triumfală! Dușmani cetăților banale, Prin vechi ruini v-adăpostiți, Și sub disprețul vostru rece O lume-ntreagă-nvăluiți. Dacă vă mușcă foamea, -ntocmai Ca feudalii castelani, Vă năpustiți pe avuția Muncită-a bieților țărani. Și negrul vostru e simbolic; E doliul ce-ndurător Purtați victimelor căzute Sub ciocul vostru hrăpitor. Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, A scris balada-ntunecată Al cărei laitmotiv e tristul Și-ngrozitorul: niciodată! O, corb sinistru, al meu suflet Scârbit de lupte și de jale E-atras de doliul sarcastic Ce-l poartă aripile tale! Și-aș vrea pentru-a scăpa de viața Sugrumătoare a cetății Să deviu regele ruinei, Al păcii și-al

 

Dimitrie Anghel - Arivistul

Dimitrie Anghel - Arivistul Arivistul de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Reflexiile unui poet", în Tribuna [Arad], XV, 74, 1 [14], apr. 1911, p. 1—2. Arivistul e un om care nu pierde nici o ocazie pentru a se manifesta. El se pleacă, se multiplică, șerpuiește, ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ținut pe loc, idealurile de asemeni i s-au părut un bagaj inutil, și e știut că, cu cît ai mai multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit. Eu unul am cunoscut mulți de aceștia și le dau dreptate, pentru că, oricum, au muncit în felul lor. Și-au trudit mintea în fel ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

... œSă luminăm misterul ce-atât mă torturează,     â€œȘi să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se lasă     Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț.     În fața unui oaspe cu mutră de cucernic ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

George Coșbuc - Roata morii

... hohotit. Morarul ăsta e smintit: Când vrea să doarmă pe-odihnit, El pat își face grapa! Că de-ar împinge-o, ea nebuna S-ar năpusti, ieșind din scoc, S-ar duce pe pârău cioc-poc— Dar uite, roata stă pe loc Și totuși umblă-ntruna. —"Ei, bat-o Dumnezeu ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Paiața

Ioan I. Ciorănescu - Paiaţa Paiața de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Viața câteodată îmi pare o paiață     Cu buzele făcute și văruită față     Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros,     Cu clopoței în mână și hainele pe dos,     Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare :     Veniți ! Nu e durere ! Veniți! Nu-i întristare!     Priviți-mi gura roșe ca florile de mac     Și clopoțeii-aceștia ce sună după plac !     Vedeți-mi haina ruptă din roșii curcubeie     Și-n ochi a veseliei demonică scânteie.     Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării,     Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii,     Vă dau la toți! – și râde cu văruită față,     Se năpustește valul țipând, și unii-nhață     Un vârf de panglicuță tivit cu clopoței,     Dar ea, paiață crudă, bătându-și joc de ei,     Fâșii în fugă-și rupe din haina ei de lână     Lăsând la fiecare o zdreanță roșe-n

 

Ion Luca Caragiale - Termitele...

Ion Luca Caragiale - Termitele... Termitele... de Ion Luca Caragiale UN MIC CAPITOL DE ISTORIE NATURALĂ, PENTRU POPOR Termitele sunt niște gângănii, sau gâze, cum le zice poporul la făpturile mici și delicate ale naturii, pe cari oamenii de știință le numesc în genere insecte. Pe termitele acestea, naturaliștii le numără în rândul insectelor, cum zic ei, nevroptere (dela cuvintele grecești nevron, adică nerv, și pteron, adică aripă); căci ele au aripioare străvezii, înăuntrul cărora se vede o țesătură deasă de firișoare nervoase. Ele trăesc în societate întocmită ca și furnicile: au o femeiușcă prăsitoare cu câțiva bărbătuși pe lângă ea, și pe urmă mulțime de soldați și de lucrătoare. Sunt la trup cam de mărimea furnicilor dela noi; de aceea popoarele le-au crezut întotdeauna că sunt furnici cu aripi. Sunt mai multe soiuri de termite; dar toate sunt săpătoare, și afară de asta, cea mai mare parte dintre ele sunt și constructoare; adică, sapă orice a clădit omul, ca pe ruinele clădirilor omenești, să-și clădească ele cuiburile și așezămintele lor. Trăiesc rozând din tot ce le iese 'n cale, tot ce pot roade; și de aceea sunt un așa vrăjmaș al oamenilor, că marele Lineu ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe

... œSă luminăm misterul ce-atât mă torturează,     â€œȘi să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se lasă     Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț.     În fața unui oaspe cu mutră de cucernic ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NĂPUSTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru NĂPUSTI.

NĂPUSTIRE

... NĂPUSTÍRE , năpustiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) năpusti și rezultatul ei ; năvală . - V. năpusti

 

NĂPUSTIT

... NĂPUSTÍT , - Ă , năpustiți , - te , adj . ( Înv . și reg . ) Lăsat în părăsire ; abandonat . - V. năpusti

 

AZVÂRLI

... mișcare rapidă și violentă . 2. Intranz . A arunca cu ceva asupra cuiva . 3. Refl . A se repezi , a se năpusti

 

BUFNI

... A bombăni supărat , rău dispus . 4. Tranz . A izbi cu putere . 5. Intranz . A da buzna , a se năpusti

 

CĂȘUNA

... prinde necaz pe cineva sau pe ceva ; a manifesta ( dintr - o dată ) dragoste ( exagerată ) față de cineva . 3. Intranz . A se năpusti

 

NĂBOI

... 3 ) A se revărsa , a inunda , a potopi . 2. ( Despre ființe ) A năvăli , a se năpusti

 

NĂPĂDI

... a împresura ; a acoperi , a umple . 2. Intranz . A se repezi asupra cuiva sau undeva ; a se năpusti , a năvăli , a tăbărî . 3. Intranz . și tranz . ( Despre sânge , lacrimi ) A țâșni , a izbucni ( cu putere ...

 

NĂVĂLI

... 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive , dușmănoase , criminale etc . 2. A se repezi , a se năpusti undeva , spre ceva , a fugi în grabă la cineva , a da buzna . 3. A reveni în mare grabă și ...

 

OPINTI

... efort , a sălta cu greutate ceva . 4. Refl . ( Rar ) A porni cu hotărâre , a se repezi , a se năpusti

 

PROAȘCĂ

... expr . ) A face ( sau a da ) proașca ( sau proașcă ) ( în , între sau prin . . . ) = a face prăpăd , a se năpusti

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...