Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ORÂNDUIRE, RÂNDUIRE, REORÂNDUIRE ... Mai multe din DEX...

OR%C3%82NDUIRE - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OR%C3%82NDUIRE

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru OR%C3%82NDUIRE.

ORÂNDUIRE

ORÂNDUÍRE , orânduiri , s . f . Acțiunea de a orândui și rezultatul ei . 1. Așezare , grupare într - o anumită ordine , într - un anumit fel ; aranjare , repartizare , clasare . 2. Învestire . 3. ( Înv . și reg . ) Hotărâre , dispoziție , decizie , ordin . 4. ( Adesea cu determinările " socială " și " social - economică " ) Treaptă a dezvoltării istorice a societății , caracterizată printr - un nivel determinat al forțelor de producție , prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații ; formațiune socială , formațiune social - economică . V.

 

RÂNDUIRE

RÂNDUÍRE , rânduiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) rândui și rezultatul ei . - V.

 

REORÂNDUIRE

REORÂNDUÍRE , reorânduiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) reorândui . [ Pr . : re - o - ] - V.