Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PALIDITATE, PALOARE, SMEAD, ÎNGĂLBENI, ÎNGĂLBENIT, ȘTERS, CLOROTIC, DECOLORAT, DIAFAN, ERITROPSINĂ ... Mai multe din DEX...

PALID - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins^2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ** Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. - Din lat. pallidus, it. pallido.

Sursa : DEX '98

 

Palidaprins, țipător, viu, rumen, violent

Sursa : antonime

 

PÁLID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (\~ de emoție.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab.

Sursa : sinonime

 

pálid adj. m., pl. pálizi; f. sg. pálidă, pl. pálide

Sursa : ortografic

 

PÁLI//D \~dă (\~zi, \~de) 1) (despre față) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emoții). 2) (despre persoane) Care are fața cu o astfel de culoare. 3) (despre lumină) Care este lipsit de intensitate; fără strălucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; puțin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; șters. Expunere \~dă. /<lat. pallidus, it. pallido

Sursa : NODEX

 

PÁLID, -Ă adj. 1. Galben, pal, alb la față. 2. Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].

Sursa : neologisme

 

PÁLID, -Ă adj. 1. (despre oameni) fără sânge în obraz, galben, alb la față; pal. 2. fără strălucire, șters, lipsit de vigoare. (< lat. pallidus, it. pallido)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruPALID

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 271 pentruPALID.

Alexandru Macedonski - Palidă umbră

Alexandru Macedonski - Palidă umbră Palidă umbră de Alexandru Macedonski Palidă umbră, care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. Palidă umbră, care mister? Fost-am vreodată îngeri frumoși Uniți pe-albastrul largului spațiu? O voluptate fără nesațiu Ne face ochii mai luminoși. Fost-am vreodată îngeri frumoși? Sau împreună ars-am în iad? Coboară-n suflet de-ți amintește... Al meu ce-mi spune e că iubește, Și dacă suntem îngeri ce cad, De ce n-am arde ș-aici ca-n iad? Palidă umbră, reflex bizar În care s-află iadul și raiul, Cu unul arde-mi repede traiul, Cu altul aripi urzește-mi iar, Palidă umbră, reflex

 

Mihai Eminescu - Palida Madonă

Mihai Eminescu - Palida Madonă Palida Madonă de Mihai Eminescu Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită-atunci la cer, Ca un leu se scoală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai murmură încă lin Numele-i și moare. Și orașu-eliberat De-namice săbii SlobozÄ› oceanului Cârduri de corăbii. Pintre crenge strălucesc Pete de lumină, Peste vârfuri cari cresc Trece luna plină. Și sub arborul cel gros Și în umbra deasă La mormântul marmoros Doamna cea frumoasă, Ți se pare cum că vezi Pe o veche-iconă Îmbrăcată prea frumos ­ Palida

 

Mihai Eminescu - Îngere palid...

... Mihai Eminescu - Îngere palid... Îngere palid... de Mihai Eminescu Îngere palid, îți e mister Cum că a lumei valuri și șoapte Este durere și neagră noapte        Pe lângă cer? Nu știi tu, înger, oare ...

 

Ștefan Petică - IX (Ah, palidele umbre pe albele perdele)

... port în suflet în nopți adânci și grele! Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit, Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sunt lacrimi neștiute-n tainice suspine. O mână diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci ...

 

Gelu Vlașin - Luna

Gelu Vlaşin - Luna Luna de Gelu Vlașin o lună palidă rostogolindu-se peste zilele mele una cate una o lună palidă fără de care noaptea n-ar mai fi putut respira o lună palidă ca un fruct oprit celor fără de mama celor fără de căpătai o lună palidă pentru care mâinile mele sunt prea scurte să o

 

Mihai Eminescu - Epigonii

... ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid stinge- Alexandrescu sânta candel-a sperării, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă, Zace ... Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită, Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos jos de icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte ...

 

Mihai Eminescu - Ondina

Mihai Eminescu - Ondina Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare,        Cum danță ușor        Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        Și- ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare,        Cum danță ușor        Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        ...

 

George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)

... Două trupuri albe zac într-o pustie Margine de drum. Și cântând se luptă răzvrătit-armată, Luptători de veacuri arborii giganți, Numai luna rece — palid

 

Mihai Eminescu - De-aș muri ori de-ai muri

... stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute ­        Prin nourii din cer. Pân-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun' Și aș culca în piatră inima mea adâncă,        Cu ...

 

Dimitrie Anghel - Jertfa

... atunci numai trandafiri roșii voi să poarte domnița, poruncind grădinarului ca în fiecare dimineață să-i aducă unul. Și în fiecare zi, mai ofilit, mai palid, mai lunar, venea tînărul cu ochii albaștri ca două cicori și cu mîna tot mai tremurătoare îi întindea trandafirul pe care strop cu strop îl ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruPALID

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentruPALID.

PALIDITATE

... PALIDITÁTE s . f . Faptul sau însușirea de a fi palid ; culoare , aspect al unei persoane care are fața palidă ( 1 ) ; paloare . - Palid

 

PALOARE

... PALOÁRE , palori , s . f . 1. Culoare , aspect al unei persoane care are fața palidă ( 1 ) ; faptul de a fi palid

 

SMEAD

... SMEAD ^2 , - Ă , smezi , - de , adj . ( Despre oameni ) Cu fața negricioasă și palidă ; ( despre fața oamenilor ) negricios și palid

 

ÎNGĂLBENI

... ÎNGĂLBENÍ , îngălbenesc , vb . IV . Intranz . , refl . și tranz . A deveni sau a face să devină galben , palid

 

ÎNGĂLBENIT

... ÎNGĂLBENÍT , - Ă , îngălbeniți , - te , adj . Devenit galben , palid

 

ȘTERS

... etc . ) Care nu se vede bine ; care a fost ras , tăiat cu o linie , suprimat . 2. Lipsit de culoare , de strălucire ; neclar , spălăcit , palid . 3. Care și - a pierdut forma , aspectul ; tocit . 4. Fig . ( Despre sunete , glas ) Lipsit de rezonanță ; stins . - V. șterge . ȘTERS ^1 s . n ...

 

CLOROTIC

... CLORÓTIC , - Ă , clorotici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Om ) bolnav de cloroză ; p . ext . ( om ) palid

 

DECOLORAT

... DECOLORÁT , - Ă , decolorați , - te , adj . Care și - a pierdut total sau parțial culoarea ; care are o culoare ștearsă , deschisă ; fig . ( despre abstracte ) palid

 

DIAFAN

DIAFÁN , - Ă , diafani , - e , adj . ( În limbaj poetic ) Foarte puțin dens , foarte subțire , lăsând să străbată lumina , fără a permite distingerea clară a formelor și a contururilor ; ( despre față și mâinile omului ) cu pielea fină , delicată , palidă ( lăsând să se străvadă vinișoarele albastre ) . [ Pr . : di -

 

ERITROPSINĂ

... de culoare roșie , legată de vitamina A , prezentă în unele celule ale retinei și care , sub acțiunea luminii , își schimbă culoarea spre galben palid

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...