Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PAVA, PAVEA, ANDEZIT, BAZALT, BUTISĂ, CALUP, DALĂ, DALAJ, DECAPA, DENIVELA ... Mai multe din DEX...

PAVAJ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PAVÁJ, pavaje, s.n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curţi etc. - Din fr. pavage.

Sursa : DEX '98

 

PAVÁJ s. caldarâm, (ieșit din uz) pavea, (înv.) pod, (latinism înv.) paviment. (Căruța mergea pe \~.)

Sursa : sinonime

 

paváj s. n., pl. paváje

Sursa : ortografic

 

PAVÁJ \~e n. 1) Strat de blocuri (de piatră, de lemn etc.) cu care se acoperă un drum sau un teren; caldarâm. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; loc pavat; caldarâm. /pavage

Sursa : NODEX

 

PAVÁJ s.n. Acțiunea de a pava; (concr.) strat de piatră sau de alte materiale cu care se acoperă la suprafață o stradă, o șosea, o curte etc. [< fr. pavage].

Sursa : neologisme

 

PAVÁJ s. n. 1. acțiunea de a pava; strat de piatră sau alte materiale cu care se acoperă la suprafață o stradă, o curte etc. 2. (geol.) aglomerare de bolovani și lespezi pe suprafața unei formații detritice. (< fr. pavage)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PAVAJ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru PAVAJ.

Gelu Vlașin - 14:30

Gelu Vlaşin - 14:30 â†�â†� 14:21 14:30 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:53 →→ un metrou cu fusta ridicată cerșind bucăți de carne vie revărsate peste tine puhoiule de tălpi strivind pavajul cu priviri tălâmbe adulmecându-ți prada stai înfipt în semaforul verde cu un ochi lipit de trotuare n-ai nici șoapte în ureche doar pitici cu plante părul tău din scorburi patos morbid rădăcini mestecate gutui paparazzii dinții storciți clămpănind inutil foamea de sex din partea cu muzică plină pieptul dezgolind carnea ta fleașcă ochii tăi bulbucați (plutind într-o baltă

 

Ion Luca Caragiale - Slăbiciune

Ion Luca Caragiale - Slăbiciune Slăbiciune de Ion Luca Caragiale Parizienii au aperitivul, vienezii fanfara, ploeștenii politica, alții alta: locuitorii capitalelor mari au totdeauna câte o deosebită slăbiciune, câte o patimă. Dar bucureștenii? E ușor de răspuns: Muscalul! Muscalul, se-nțelege, nu atât din punctul de vedere politic sau social și cu atât mai puțin din punctul de vedere economic, fiindca muscalul nu vrea să știe de regulamentele noastre polițienești, nu admite tarifele noastre oficiale; muscalul ține la tariful său autonom. În adevăr, ia să vedem. Tariful birjarilor de piață sună astfel: „2 lei o oră în raza orașului; 1 leu o cursă ce nu trece peste ceas; 2 lei cursa de la și până la gări." Aș! crezi că vrea să știe muscalul de asta! Dar putem noi tolera în statul nostru, în Capitală, ca niște străini să nesocotească regulamentele stabilite? Firește că putem. De ce să nu putem? Nimic pe lume nu se poate mai ușor decât a tolera. Dar e drept să îndoiască, să întreiască și, la zile mari, să împătrească prețul curselor? Fără nici o ezitare, răspund: da, e drept. Nimic nu e mai drept pe lume decât prețul patimii. Vedeți pe acest ...

 

Marius Marian Șolea - Peisaj

Marius Marian Şolea - Peisaj Peisaj de Marius Marian Șolea Noaptea ca un vițel biblic rumegă prin parcuri gravitația frunzelor de aur. întunecată si caldă se duce spre oraș să lingă printre blocuri lumina de la geamuri. nu plînge nimeni de foame, de frig și nici de suflet, toți s-au ascuns în somn sau se iubesc. în acest oraș ciorile ornează-atît de bine parcul și se aud ca niște globuri lovite între ele. alte păsări au rupt gîndul înainte ca imaginea lor să mai poată țipa. tăcerea precede, tăcerea urmează și a acoperit acele pietre din pavaje ca o lavă. trec oameni și urmele lor sînt cuvinte spuse la nădejde. sentimentele se pierd ca niște căței imaturi care nu-și mai simt casa. la noi doar soarele nu are

 

Ion Luca Caragiale - Mici economii...

Ion Luca Caragiale - Mici economii... Mici economii... de Ion Luca Caragiale În ajunul lui sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colțul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm și intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; și mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colțul otelului Continental pentru a privi la mișcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne — în ce momente?... în ajunul lui sf. Dumitru... și când?... când am ști bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să știm de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul. Dar pavajul de piatră rece ni s-ar părea desigur mai fierbinte decât smoala clocotită! ne-ar arde tălpile! am alerga nebunește, și nu ne-am putea astâmpăra până când nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mâne cu troacele noastre, pe cât știm de ...

 

Titu Maiorescu - Comediile domnului Caragiale

Titu Maiorescu - Comediile domnului Caragiale Comediile d-lui I.L. Caragiale de Titu Maiorescu 1885 O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului - cine din cei ce se duc la teatrul român nu a văzut una sau alta din aceste comedii? Mulți cunosc pe cea dintăi, mai toți pe cea de-a treia și câțiva pe celelalte. De meritat toate merită să fie cunoscute și, după părerea noastră, lăudate - toate fără excepție. Publicul primelor reprezentări a judecat altfel. Scrisoarea pierdută a avut un succes mare; și Noaptea furtunoasă a avut succes; dar Conul Leonida, jucat pe o scenă de a doua mână, nu a plăcut; și D-ale carnavalului a fost fluierată. Foarte bine! Este însă vremea să ne explicăm o dată asupra acestor lucruri, dacă se poate; și cine știe de nu se va putea? În materie de gust literar - ce e drept - discuția e totdeauna grea, și e grea mai ales acolo unde lipsește încă tradiția literară și prin urmare comunitatea de idei în privința operelor ce le numim frumoase. Dar greutata este uneori un îndemn ...

 

Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre

Vasile Pârvan - Datoria vieţii noastre Datoria vieții noastre de Vasile Pârvan Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deșteaptă iluzii și apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă prețiosul echilibru al perfectei inerții. Fie ...

 

Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840

Alecu Russo - Iaşii şi locuitorii lui în 1840 Iașii și locuitorii lui în 1840 de Alecu Russo Iașii a început de câtăva vreme să ațâțe curiozitatea publicului european, nu în chip excentric, prin el însuși, ci ca scaun al principatului nostru și deci ca un punct al marii chestiuni a Orientului. Până în 1830, orașul acesta — așa de interesant prin moravurile tuturor popoarelor care au călcat pământul celor două principate, de la dacul rătăcitor și sălbatic, de la romanul de pe Tibru, de la toate hoardele nomade care-și croiseră prin vechea Dacie pierdută o cale sângerată spre a se năpusti în inima imperiului până la musulman, leah și ungur, până la grec și, în sfârșit, până la rusul de azi care se pretinde regeneratorul nostru politic, moravuri necunoscute adaptate la moravuri cunoscute, obieciuri barbare altoite pe obiceiuri antice, patriarhalismul pastoral topit în servitutea feudală, misterele creștinismului încrustate pe miturile păgâne, superstițiile poetice ale evului mediu încrustate în secătuitoarea necredință a veacului, tot ce-i vechi și ce-i nou, Occidentul și Orientul, topite într-un tot nedespărțit, cimentate de vremi și împrejurări așa fel încât clădirea s-ar dărâma ...

 

Mihai Eminescu - Geniu pustiu

Mihai Eminescu - Geniu pustiu Geniu pustiu de Mihai Eminescu Dumas zice că romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieții. Priviți reversul aurit al unei monede calpe, ascultați cântecul absurd al unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, extrageți din asteăaî poezia ce poate exista în ele și iată romanul. Printr-o claie prăfuită de cărți vechi (am o predilecțiune pentru vechituri), am dat peste un volum mai nou: Novele cu șase gravuri. Deschid și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de explicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre-a-l compara. Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare pe fața pământului, îmi zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam?... Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră ...

 

Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0

Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0 Avatarii faraonului TlĂ  de Mihai Eminescu Sara... sara... sfânta È™i limpedea mare îÈ™i întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălÈ›imea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neÈ›inut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheaÈ›ă pe care a căzut o ninsoare uÈ™oară È™i Memfis, divina Memfis, îÈ™i ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea È›ării... pare că-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea È™i urmele acelei străluciri ar fi muiat È™i-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, È™i numai Nilul îÈ™i leagănă miÈ™cătoarele È™i lungile lui maluri de papură pintre care curg oglinzile lui mari, care reflectă lumea cerului È™i parecă apele lui, miÈ™cându-se una peste alta ca linÈ›olii de cristal miÈ™cător, sună în adânc cântarea cântărilor. UÈ™or zboară luntrea mică È™i neagră asemenea unei cugetări printre tablourile măreÈ›e desfăÈ™urate de o parte È™i de alta ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Panait Istrati - Chira Chiralina

... bage în buzunarul proprietarului, el o scăpa pe de lături. Biata cutie, care era din metal nichelat ori din carton presat, cădea din nou pe pavaj! — Ah, cât sunt de stângaci! — Nu e nimic, răspundea de obicei păcălitul, examinându-și scula turtită, în vreme ce privitorii se prăpădeau de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PAVAJ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru PAVAJ.

PAVA

... PAVÁ , pavez , vb . I . Tranz . A acoperi cu pavaj o stradă , o curte etc . ; a executa un pavaj

 

PAVEA

... PAVEÁ , pavele , s . f . 1. Bloc , bucată de piatră , de cărămidă , de lemn etc . ( de formă cubică ) , folosită la executarea pavajelor . 2. ( Ieșit din uz ) Pavaj

 

ANDEZIT

... ANDEZÍT , andezite , s . n . Rocă vulcanică de culoare închisă , folosită ca piatră de pavaj

 

BAZALT

BAZÁLT , bazalturi , s . n . Rocă vulcanică de culoare închisă , întrebuințată la construcții și la

 

BUTISĂ

BUTÍSĂ , butise , s . f . Pavea de piatră , mai lungă decât pavelele obișnuite , folosită la încheierea pavajelor și la obținerea alternanței regulate a

 

CALUP

CALÚP , calupuri , s . n . ( Pop . ) 1. Calapod , tipar în cărămidărie , olărit , cizmărie . 2. Bucată ( de săpun , de brânză etc . ) de forma tiparului în care a fost turnată . 3. Bucată ( paralelipipedică ) de piatră , beton sau lemn , care servește la executarea unor

 

DALĂ

DÁLĂ , dale , s . f . Placă poligonală subțire de piatră , marmură , beton , material plastic etc . , folosită la executarea unor pardoseli , pavaje sau placaje de

 

DALAJ

... DALÁJ , dalaje , s . n . Ansamblu de dale care alcătuiesc o pardoseală sau un pavaj

 

DECAPA

... 1. A curăța de acizi sau de grăsimi o suprafață metalică în vederea operațiilor ulterioare . 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subțire de la suprafață . 3. A trata pieile sau blănurile cu soluții ale unor acizi sau săruri ...

 

DENIVELA

... DENIVELÁ , denivelez , vb . I . Refl . ( Despre un teren , un pavaj

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...