Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CAVALET, BABĂ, BOLTIȘOARĂ, CENTURĂ, DIAFRAGMĂ, NERVURĂ, PARDOSEALĂ, PERETE, PLAFON, POD ... Mai multe din DEX...

PLANȘEU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PLANȘÉU, planșee, s.n. Element de construcție de lemn, de beton armat etc. care serveşte ca suport pentru fixarea unei mașini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri (constituind dușumeaua sau acoperișul) etc. - Din fr. plancher.

Sursa : DEX '98

 

planșéu s. n., art. planșéul; pl. planșée

Sursa : ortografic

 

PLANȘÉ//U \~e n. 1) Element de construcție în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuiește partea carosabilă a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei mașini. /plancher

Sursa : NODEX

 

PLANȘÉU s.n. 1. Element de construcție făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuiește partea pe care se circulă a unui pod etc. ** Planul inferior al unei cavități subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -şeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].

Sursa : neologisme

 

PLANȘÉU s. n. 1. element de construcție (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavități subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANȘEU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru PLANȘEU.

CAVALET

... 1. Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat . 2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu

 

BABĂ

... în vârstă înaintată ; femeie trecută de tinerețe ; băbătie , babetă ^1 . II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn . 2. Parte a unei copci în formă de toartă ( numită și femeiușcă ) în care se prinde cealaltă parte a copcii ...

 

BOLTIȘOARĂ

... BOLTIȘOÁRĂ , boltișoare , s . f . Diminutiv al lui boltă ; spec . boltă mică dintre grinzile de metal sau de beton armat ale unui planșeu

 

CENTURĂ

CENTÚRĂ , centuri , s . f . 1. Curea ( lată ) de piele , de pânză etc . cu care se încinge talia ; cordon , cingătoare . 2. ( Anat . ) Ansamblu osos prin care extremitățile se leagă de trunchi . 3. ( Sport ) Linie orizontală , imaginară , la nivelul ombilicului , care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament . 4. ( Astron . ; în sintagma ) Centură de radiație = fiecare dintre zonele din jurul Pământului în care radiația corpusculară ionizantă este atât de intensă , încât prezintă nocivitate pentru cosmonauți . 5. ( În sintagma ) Centură de fortificații = linie de lucrări de apărare din beton armat și metal , construită în jurul unei localități . 6. Grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri , în vederea realizării legăturii dintre ziduri . 7. ( Constr . ) Brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor . 8. Fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei

 

DIAFRAGMĂ

... un orificiu , care , introdus într - o conductă , măsoară debitul și viteza fluidului . 5. ( Constr . ) Element de construcție alcătuit dintr - o placă plană sau dintr - un planșeu

 

NERVURĂ

NERVÚRĂ , nervuri , s . f . 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă . P . anal . ( Rar ) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac . 2. Fiecare dintre fibrele cornoase , ramificate în formă de rețea , care străbat membrana aripii unor insecte . 3. ( La pl . ) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul , care dau un aspect marmorat unei suprafețe ; ( și la sg . ) fiecare dintre dungile care formează această rețea . 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese , a unui organ de mașină etc . , care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei , la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc . 5. ( Arhit . ) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți ( gotice sau romanice ) ; mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți , marginile unei nișe etc . 6. Grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia . 7. Fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii , a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia . 8. ( De obicei la pl . ) Cută foarte îngustă , cusută ca garnitură ...

 

PARDOSEALĂ

PARDOSEÁLĂ , pardoseli , s . f . Înveliș , strat de scânduri , de mozaic , de asfalt , de ciment etc . , așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă . - Pardosi + suf . -

 

PERETE

PERÉTE , pereți , s . m . 1. Element de construcție așezat vertical ( sau puțin înclinat ) , făcut din zidărie , din lemn , din piatră etc . , care limitează , separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele , etajele și acoperișul . 2. Masiv pietros care se înalță ( aproape ) vertical . 3. Parte a unui obiect , a unui sistem tehnic etc . care se aseamănă cu un perete ( 1 ) , mărginind , izolând , protejând ; piesă dintr - un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile

 

PLAFON

PLAFÓN , plafoane , s . n . 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi ; tavan , bagdadie . 2. Cifră - limită , limită valorică ( maximă ) în cadrul unor operații financiare , care nu poate fi depășită . 3. Nivel maxim al unei mărimi ( viteză , turații etc . ) pe care îl poate atinge un sistem tehnic . 4. Înălțime la care se găsește , la un moment dat , suprafața inferioară norilor față de sol . 5. Altitudine maximă la care se poate urca o

 

POD

POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...