Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PRĂPĂSTIOS, ABIS, ABRUPT, AVENĂ, CURMĂTURĂ, GENUNE, HĂU, PRĂPĂSTENIE, PRECIPIȚIU, TĂU ... Mai multe din DEX...

PRĂPASTIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s.f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. * Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ** Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ** (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] - Din sl. propast?.

Sursa : DEX '98

 

PRĂPÁSTIE s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în \~.)

Sursa : sinonime

 

prăpástie s. f. (sil. -ti-e), art. prăpástia (sil. -ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (sil. -ti-i-)

Sursa : ortografic

 

PRĂP//ÁSTIE \~ăstii f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. * A fi pe (sau la) marginea \~astiei a se afla într-o situație foarte critică; a fi în fața unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) \~ăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoșătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] /propasti

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruPRĂPASTIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 159 pentruPRĂPASTIE.

Grigore Alexandrescu - Bistrița

... silit să vorbească; dar toate au fost în zadar. În sfârșit, pierzând nădejdea de a afla, în necazul lor, l-au aruncat în prăpastie. Dar, sau minune, după cum spun părinții, sau întâmplare după cum ar zice un necredincios, el rămase atârnat de un copac; a doua ...

 

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere) Tismana (Încheiere) de Grigore Alexandrescu Iată cea mai veche și mai măreață din toate mănăstirile de peste Olt. Începută de Radu al II-lea Basarab, la 1366, ea se săvârși de fiul său, Dan, și mult mai târziu se prefăcu de Neagoe Basarab, în semn de recunoștință că și-a găsit acolo scăparea când se afla gonit de Radu cel Mare, pentru găzduirea ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de acestă nenorocire ca să înnoiască biserica. Oricum va fi, el a fost unul din prinții cei mai buni; dar virtuțile lui au pierit cu dânsul și n-au adus nici un bine statornic la nația în care au strălucit. Atât este de adevărat că calitățile personale nu pot aduce nici un folos temeinic, când toate lucrările se întemeiază pe voință, iar nu pe legi. "Când Marcu Aurelie muri, zice Chateaubriand ­ romanii se readânciră în relele năravuri cu o astfel de înfocare, încât i-ar fi luat cineva de oameni care și-au dobândit de curând libertaea, ei însă nu scăpaseră decât de virtuțile celor din urmă stăpânitori." Ca să zidească Tismana, ...

 

Panait Cerna - Floare și genune

... Cerna Alături de genuni răsai, o, floare, Și pari a fericirilor icoană... Ce mână te-a sădit, încrezătoare, Pe margini de prăpastie dușmană? Din adâncime, Ielele-ți cântară Chemări ispititoare, ca-n povești... Și râd fermecător – și cântă iară... Tu le asculți, senino, și-nflorești. Asupra ...

 

Vasile Alecsandri - Strigoiul

Vasile Alecsandri - Strigoiul Strigoiul de Vasile Alecsandri În prăpastia cea mare, Unde vântul cu turbare Suflă trist, înfricoșat, Vezi o cruce dărâmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne-ncetat? Împrejur iarba nu crește Și pe dânsa nu-și oprește Nici o pasăre-al ei zbor; Că sub dânsa-n orice vreme Cu durere jalnic geme, Geme-un glas îngrozitor. Când e noapte fără stele, Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturând, Și prin ele crunt deodată O fantasmă se arată, Se arată blestemând. Călător nenorocite, Fugi de-acele căi pocite De ți-e calul de bun soi, Că-n mormântul fără pace Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. Două umbre sta în vale, Ce, cuprinse-n dulce jale, Amor vecinic își jura. Iar pe-o culme-n depărtare Se vedea mișcând la zare Un cal alb, copil de vânt; Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pământ. Nu te duce, nu, bădiță! (Zicea blânda copiliță Cu ochi plânși, cu glas pătruns) Ah! te jur pe sfânta cruce! Stai cu mine, nu te duce... Dar voinicul ...

 

Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)

Constantin Stamati - Dragoş (Stamati) Dragoș de Constantin Stamati (Baladă) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Ochii minții mele îndărăt se uită, Răzbătând prin pâcla trecutelor seculi; Deci ridic voalul vechimei bătrâne Și Dragoș s-arată pe cal de minune. Pe al lui coif luciu s-învăluiesc pene, Și săgeți călite răsună în tulbă-i, El zboară călare pe șes ca un vifor, În zale porumbe, cu de oțel paloș. Soarele apune după înalt munte, Sara se ridică din adânci prăpăstii, Eroul ajunge în pustiii codri Și printr-a lor vârfuri abia vede cerul. Furtună grozavă pe aripi negrite, Dinspre apus vine vâjiind în aer, Văile suspină, codrul clocotește Stejari de ani sute scârșnesc să se rumpă. De ploaie și vifor nu-i adăpostire, Și nici că se vede de om locuință, Ci prin întuneric printre crengi departe Când și când clipește o de foc lumină, Cu speranță mare și îndrăzneț suflet, Eroul prin codru drept către foc merge; La un râu ajunge ce spumegat curge, Și pe țărmuri vede o veche cetate. Vânătă văpaie dintr-însa clipește, Care se prevede în apa ce curge, Iar prin ferești umbre când și când s-arată ...

 

Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona

Dimitrie Anghel - Hipparc şi Didona Hipparc și Didona de Dimitrie Anghel Publicată în "Almanahul Societății scriitorilor români pe 1912", p. 14—20. Fragment Ca o seceră ce-ar intra în răzvrătirea unui lan, astfel se întoarse în sfîrșit și vîntul de sud, în norodul tulburatelor valuri, și culcă snopii de apă pe întinderea mării. Domolite, unul după altul, talazurile, cu ritmice mișcări împingînd spre țărm sfîșiatele dantele de spumă, veneau să cînte subt fereastra atelierului lui Hipparc. În port, lîngă cheiul vechi, galerele se legănau la soare, și cîntece vesele urcau de pretutindeni de pe punți. Pînze albe se desfășurau ici-colo și se umflau în vînt, zgomote de lanțuri ce trăgeau ancorele grele de la fund se auzeau sunînd, licăriri de lopeți ce plîngeau mărgăritare de apă. În bătaia soarelui se aprindeau în aer. Geana curbă a orizontului chema aiurea, blîndul cîntec de ape momea cu graiul lor înșelător, imensa mișcare de unde ce nu stau o clipă locului îndemnau pe cei ce stătuse la adăpost cît timp înfricoșatul Eol își trîmbițase mîniile, să-și întindă din nou încercatele pînze și să plece în căutarea norocului. Ciocane grăbite loveau ritmînd cîntecele, flamure înălțate zugrăveau frînturi de ...

 

Petre Ispirescu - Prâslea cel voinic și merele de aur

... porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie ... mijlociu și făcu și el ca cel dintâi, atâta numai că se lăsă ceva mai în jos. - Acum e rândul meu să mă las în prăpastie, zise Prâslea, văzând că frații cei mari se codesc; când voi mișca frânghia, voi mai mult să mă lăsați în jos; și după ce veți ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine)

Ştefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine) Furtuna de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Pintea

Ştefan Octavian Iosif - Pintea Pintea de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Spun povești minuni destule Despre Pintea Năzdrăvanul, Spaima-ntunecatei cetini Ce-mpresoară Caraimanul. Mari isprăvi de vitejie, Cunoscute poate vouă. — Ascultați acu la mine, Să vă spun și eu vreo două... Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă : Bacii lacomi nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde, Ca să-i caute pricină... Într-o zi, umblînd cu turma, Întîlnește-n cale-o zînă : — Bună vremea, măi voinice ! — Bună inima, stăpînă ! — Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față ? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață... Pintea stă prostit și rîde... Ce să-i zică ?... Ce să-i ceară ? Mai nu crede, mai se-ndeamnă Și răspunde-așa,-ntr-o doară : — Dă-mi putere, sfîntă zînă, Ca să-i bat pe toți ciobanii ! I-aș snopi numai o dată, De m-ar pomeni cu anii !... — Dacă vrei să prinzi putere, Du-te, Pinteo, de te scaldă Colo-n iezer ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Spre ideal

Ştefan Octavian Iosif - Spre ideal Spre ideal de Ștefan Octavian Iosif Când am pornit cu mult avânt pe-un drum Pe care îl urmez, ați râs de mine. Dar eu urmez și-acum același drum, Cu ochii duși în zările senine. Îmi urmăresc și-acuma drumul meu Pe care pas de om nu-i pomenit, Și de prăpăstii m-am ferit mereu Oricât de mult m-ar fi ademenit. De fiare mă feresc în drumul meu, Nu că m-aș teme doară eu de ele, Dar ținta-naltă a vieții mele Era spre culmi, spre culmi să urc mereu. Și dacă bat azi drumuri nebătute Și sângeră genunchii mei pe stânci, E numai ca să pot scăpa mai iute Din mucegaiul văilor

 

Ștefan Octavian Iosif - Tălăngi

Ştefan Octavian Iosif - Tălăngi Tălăngi de Ștefan Octavian Iosif S-aud pretutindeni tălăngile sunând, Plâng unele cu larmă și altele-n surdină, Răspund și dau de știre că turmele-n curând Vor coborî la șesuri... În galbena lumină De-abia le-auzi cum sună, mai jos, tot mai departe... Le-adună vântul parcă în negre văgăuni Și-apoi le-alungă iar pe văi, și iar le-mparte Ca glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni... Trezite din prăpăstii de plânsetele lor, Cresc negurile sure, alunecând tăcute, Ies după stânci în pripă și pier ca un decor Retras de mâna unei ființe nevăzute... Apar din altă parte, sporind acum treptat, Și-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte, Iar piscul singuratic, sub cerul întristat, Posomorât își trage căciula peste

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruPRĂPASTIE

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentruPRĂPASTIE.

Psalmii Capitol 69

... psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața. 2 Mă afund în noroi, și nu mă pot ținea; am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine. 3 Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu. 4 Cei ce ... Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! 14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! 15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, și să nu se închidă groapa peste mine! 16 Ascultă-mă, Doamne ...

 

Psalmii Capitol 64

... împreună ca să întindă curse, și zic: ,,Cine ne va vedea? 6 Pun la cale nelegiuiri, și zic: ,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia! 7 Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată -i loviți. 8 Limba lor le -a pricinuit căderea ...

 

Cintarea cintarilor Capitol 2

Cintarea cintarilor Capitol 2 Cintarea cintarilor 1 Cintarea cintarilor Capitol 2 1 Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. - 2 Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. - 3 Ca un măr între copacii pădurii, așa este prea iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4 El m`a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. 5 Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui. 6 Să-și pună mîna stîngă supt capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! - 7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! - 8 Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9 Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. 10 Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11 Căci iată ...

 

Luca Capitol 4

... au scos afară din cetate, și L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să -L arunce jos în prăpastie. 30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, și a plecat de acolo. 31 S`a pogorît în Capernaum ...

 

Luca Capitol 16

... luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu ești chinuit. 26 Pe lîngă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.` 27 Bogatul a ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruPRĂPASTIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentruPRĂPASTIE.

PRĂPĂSTIOS

... necrezut , de neînchipuit ; ciudat , bizar , năstrușnic . 4. Fig . ( Despre oameni ) Care vede lucrurile numai în rău , care are numai gânduri negre ; pesimist . [ Pr . : - ti - os ] - Prăpastie

 

ABIS

... ABÍS , abisuri , s . n . ( Adesea fig . ) Prăpastie

 

ABRUPT

ABRÚPT , - Ă , abrupți , - te , adj . 1. ( Despre povârnișuri , prăpăstii etc . ) Cu pantă repede , greu accesibil ; accidentat , prăpăstios . 2. Fig . ( Despre stil ) Fără legătură , inegal . 3. ( Despre un organ ) Târâtor ,

 

AVENĂ

... AVÉNĂ , avene , s . f . Prăpastie

 

CURMĂTURĂ

... CURMĂTÚRĂ , curmături , s . f . Depresiune , adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte ; prăpastie

 

GENUNE

... GENÚNE , genuni , s . f . ( Livr . ) Prăpastie

 

HĂU

... HĂU ^2 , hăuri , s . n . ( Rar ) Hăuit . HĂU ^1 , hăuri , s . n . Prăpastie

 

PRĂPĂSTENIE

... PRĂPĂSTÉNIE , prăpăstenii , s . f . ( Pop . ) 1. Prăpăd , nenorocire , dezastru . 2. Ființă uriașă , înspăimântătoare . - Prăpastie

 

PRECIPIȚIU

... PRECIPÍȚIU , precipiții , s . n . ( Înv . ) Abis , prăpastie

 

TĂU

... grea . 3. ( Cu valoare obiectivă ) Grija ta n - o poartă nimeni . TĂU ^1 , t ? uri , s . n . 1. Apă stătătoare puțin adâncă ; baltă . 2. ( Înv . ) Prăpastie