Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PRIBOIAȘ, PRIBOIRE, DORN, FRATE, MANDRINĂ ... Mai multe din DEX...

PRIBOI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PRIBÓI^1, priboaie, s.n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care serveşte, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Géranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. - Din scr. priboj.

Sursa : DEX '98

 

PRIBOÍ^2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul^1 (1). - Din priboi^1.

Sursa : DEX '98

 

PRIBÓI s. v. pălăria-cucului.

Sursa : sinonime

 

PRIBÓI s. I. (TEHN.) dorn, (reg.) dușlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (\~ pentru perforarea unei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) bănat, bribor, cumătră, mușcată, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sântei-Mării, talpa-gâștii.

Sursa : sinonime

 

pribói s. n., pl. priboáie

Sursa : ortografic

 

priboí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. priboiáscă

Sursa : ortografic

 

PRIB//ÓI^1 \~oáie n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori mari, roșii (rar albe), folosită în scopuri medicinale și decorative. /priboj

Sursa : NODEX

 

PRIBÓ//I^2 \~iuri n. Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel ușor, ascuțită la unul din capete; dorn; mandrin. /priboj

Sursa : NODEX

 

A PRIBO//Í \~iésc tranz. (materiale) A găuri cu priboiul. /Din priboi

Sursa : NODEX

 

priboí^2, priboiésc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ținti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva).

Sursa : arhaisme

 

pribói^1, priboáie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. băț de bătut icrele de pește. 3. plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii și albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. 5. (reg.) unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului sau pentru introducerea stâlpilor gardului. 6. pană pentru despicat lemnele. 7. piron gros și scurt bătut în buștean, pentru a fi cărat. 8. ciur din sârmă pentru curățatul de pieliță al icrelor de morun. 9. (reg.) soluție de pilitură de sulfat de cupru dizolvată în apă, folosită pentru vindecarea fracturilor. 10. (înv. și reg.) coastă foarte înclinată; deal noroios. 11. (reg.) stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri; priboină.

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIBOI

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru PRIBOI.

PRIBOIAȘ

... PRIBOIÁȘ , priboiașe , s . n . Diminutiv al lui priboi ^1 . [ Pr . : - bo - iaș ] - Priboi

 

PRIBOIRE

... PRIBOÍRE s . f . Acțiunea de a priboi ^2 . - V. priboi

 

DORN

... DORN , dornuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Priboi ( 1 ) . 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice , având rolul de a prinde , de a degaja , de a ...

 

FRATE

FRÁTE , frați , s . m . 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană ( indiferent de sex ) , născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele - priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori purpurii - violacee , care crește prin păduri sau locuri pietroase , umede și umbroase ( Gerranium

 

MANDRINĂ

... unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare . 2. ( Tehn . ) Priboi