Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: RAMA

  Vezi și:RAMA, RAMEZĂ, ÎNRĂMA, RAMARE, ÎNCADRATURĂ, CĂPTUȘEALĂ, CIUR, COLȚAR, CONDAC, CORDAR, FRIZĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului RAMĂ: RAMA, RÂMA, RÂMĂ, RÂMA, RÂMĂ.

 

RAMĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RÁMĂ^1, rame, s.f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. - Din rus. rama. Cf. germ. %Rahmen.%

Sursa : DEX '98

 

RÁMĂ^2, rame, s.f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. - Din fr. rame.

Sursa : DEX '98

 

RÁMĂ s. v. vâslă.

Sursa : sinonime

 

RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (\~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. șasiu.

Sursa : sinonime

 

rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme

Sursa : ortografic

 

RÁM//Ă \~e f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O \~ de tablou. 2) Fâșie îngustă de piele cusută pe marginea încălțămintei, care serveşte la îmbi-narea feței cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistență având diferite întrebuințări; cadru. [G.-D. ramei] /Rahme(n)

Sursa : NODEX

 

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].

Sursa : neologisme

 

RÁMĂ^1 s. f. vâslă. (< fr. rame)

Sursa : neoficial

 

RÁMĂ^2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RAMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru RAMĂ.

Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii

... îmbrăcat în haine tiroleze, un alai de păpuși de porțelan, cu ghirlănzi de flori în mînă și panglici la pălării, a apărut în rama arcadei, a defilat încet și a dispărut din nou cu ultima notă cristalină, sub umbra altei porți ce i s-a ...

 

Dimitrie Anghel - Fluturul morții

... bătrînului sună trăgănat și blajin : "La culcare, copii !" Lumina lămpii se mișcă apoi, rumenind stîlpii albi ai cerdacului, dispare o clipă în umbră, și, deodată, rama unor ferești se luminează. Înăuntru, în jurul unei mese rotunde, capetele blonde ale copiilor s-au apropiat de capul argintiu al bunicului, și mîinile lor ...

 

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum" "Sunt lacrimae rerum" de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , II, 536, 11 iul. 1911, p. 1 Ce dulce intimitate se desprinde dintr-o gospodărie veche... Sunt unele în care lucrurile fac parcă un singur trup cu odaia. Ele stau nemișcate, și vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo și le mai pălește fața cu sărutarea lui fierbinte, o mărgea poate dintr-o perină se desprinde, o floare pe un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii s-au deprins cu liniile, și ființa ta intimă sufere dacă-ți clintește cineva un vas de pe o consolă, un portret de pe o etajeră, ori cel mai mic lucru, care ocupa un loc bine definit pentru tine în spațiul odăiei tale. Mătușa Elencu, însă, era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide și îngheață dacă stăteau încremenite două ...

 

Dimitrie Anghel - Mihail Kogălniceanu (Anghel)

Dimitrie Anghel - Mihail Kogălniceanu (Anghel) Mihail Kogălniceanu de Dimitrie Anghel Publicată în Luceafărul [Sibiu], IX, 22 16 nov. 1910, p. 532—534 Ce farmec trist au colecțiile vechi, efemerele de o zi, foile grabnic tipărite ca să arunce o știre senzațională, o telegramă care a făcut ocolul lumii, o întîmplare stropită cu sînge și cîte alte fărîme din viață. Așa, răsfoiam mai ieri colecția prăfuită a unui jurnal ce poartă data anului 1877, și o melancolie nestăpînită mă cuprinsese, cetind întîmplările trecute, dînd peste nume ce au pasionat opinia publică și peste anunțuri de prăvălii vechi. Filă peste filă se așeza, zi peste zi, an peste an, păstrînd în ele, ca în niște pături sedimentare, urma unei vieți care a fost. Și iată că printre atîtea știri și fapte diverse, printre telegramele ce vădeau starea febrilă de care era cuprinsă lumea în apropierea războiului, am dat peste faimosul discurs al marelui Kogălniceanu, privitor la profesorii Universității din Iași. Pasionat, ca un vînător chemat pe o urmă, am rătăcit înainte în pădurea aceasta de hîrtie, ale cărei foi le-au scuturat rînd pe rînd anotimpurile. Și figura marelui om se înălța covîrșitoare dintre pagini, ...

 

Dimitrie Anghel - Numărul 27

Dimitrie Anghel - Numărul 27 Numărul 27 de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , I, 16, 4 feb. 1912, p. 124—125. Pe un tablou al "Junimii" Am sub ochi tabloul comemorativ al "Junimii", o serie de capete care se etajează, o piramidă de efigii care se suprapun, o îngrozitoare hecatombă de decapitați, pe care cine știe ce erou sîngeros și plin de ironie și-a pierdut vremea să le clădească craniile ca o pildă că toate trec cu vremea... O hidră amenințătoare cu șaptezeci și patru de capete privește cu încredere viitorul, un strugure monstruos făcut din boabe diferite atîrnă într-o ramă pe un fond negru de culoarea infinitului, o pleiadă de ambiții se înfățișează sub diverse măști, o vecinătate de necunoscuți se luminează de aureola acelor cîțiva fericiți ce-au izbutit să-și scoată capetele dincolo de negrul cerc pe care moartea îl ține, ca un clovn sinistru, la intrarea neantului. Nepăsător și cu același gest teatral și automatic, postumul Nestor Hayek, după ce s-a acoperit cu funebrul giulgiu de mușama, ca să facă întunerec în straniul lui aparat în care toate se văd pe dos, ne-a lăsat medalionul acesta ...

 

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată

... Un vis straniu mă purtase pe tărîmuri necunoscute, pe care nici nu le-am văzut, nici nu m-am încumetat să le bănuiesc vreodată... În rama ferestrei împodobite de perdele albe, cerul vînăt se ofilea peste arborii mari și o singură stea, albă ca o crizantemă uriașă, mai licărea stăruitoare departe ...

 

Dimitrie Anghel - Sonata lunii

... faima atîtor vieți trecute. Singur un portret de femeie, ca mirată de a se găsi în singurătatea și sărăcia asta, privește enigmatică din rama ei la alba lumină ce crește luminîndu-i zîmbetul de pe buze... Deodată însă cîteva note funebre, ca rupte din umbră, au urcat în lumina ...

 

Dimitrie Anghel - Steluța (Anghel)

Dimitrie Anghel - Steluţa (Anghel) Steluța de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Romanțe vechi", în Minerva , IV, 1175, 25 martie 1912, p. 3. Orășelele de provincie sunt ca niște muzee în cari rămîi surprins regăsind lucruri pe cari le-ai văzut odată, mode ce dorm uitate prin vitrine, portrete vechi ce-au comemorat o faptă peste care a curs nepăsătoarea năvală a anilor. Diferitele districte sunt multiplele ocheane ale unui panopticum, făpturile și lucrurile pe cari le vezi sunt la fel, sau ți se par așa, și cu toate aceste, dacă-ți fixezi bine atenția și vei avea puțină răbdare ca să privești, vei vedea că, deși toată lumea aceasta, ce se mișcă îndărătul ocheanelor de sticlă, pare aceeași, e totuși aparte, deși din același neam, are nuanțe deosebite, deși arată un vag aer de familie, la întîia privire, e cu totul neasemănată, dacă o cauți de aproape. Oricum, toate sunt mai prietenoase, oamenii au un aer mai potolit, atmosfera patriarhală mai dăinuiește încă, vechile cîntece sentimentale mai urmează să răsune și să te înduioșeze cu farmecul lor negrăit. Steluța lui Alecsandri răsare încă fidelă pe cerul provinciei, și taraful de lăutari ce-o cînta pe ...

 

George Topîrceanu - Către chipul din oglindă

George Topîrceanu - Către chipul din oglindă Către chipul din oglindă de George Topîrceanu Cum stai în ramă și te uiți Atât de trist la mine, Mă-ntreabă ochii tăi mirați: — "Mă mai cunoști, străine?" — "Urâtule, nu te cunosc! Prea palid ești la față Și prea bolnavi ard ochii tăi, — Privirea lor mă-ngheață... Că te știam copil nebun, Crescut în vânt și soare, — Obrazul rumen, ochii vii Și gura zâmbitoare. Natura toată se-nchina, Ascultătoare ție: Aveai palat un crâng întreg Și-o luncă-mpărăție! De-acolo, într-o zi, te-au dus Între străini, departe, Să uzi cu lacrimi de copil O urâcioasă carte. Dar anii lungi, ducând cu ei Pustiu-nvățăturii, N-au stins văpaia ochilor, Nici zâmbetele gurii. Știai să cânți și să iubești, Pornit pe râs și glume... Dar tot avântul tău pieri Când ai intrat în lume. Așa pesemne-ai fost ursit Să suferi prea devreme. Și gura ta, nici chiar acum, Nu știe să blesteme! ................ Ușor păstrează urmele De pași adânci nisipul. Ci sufletul meu nu-i așa Cum mi-l arată chipul: Veninul suferințelor În piept să mi se strângă, — Eu vreau să râd!... Dar ochii tăi ...

 

Grigore Alexandrescu - Încă o zi

... am pierdut: Din ceața veșniciei, stea blândă, luminoasă, Te văz lucind departe, departe în trecut: Și tot ce e-n natrură, obiecte și ființe, PanĂ³rama de umbre, se-ntunec, se strecor; Iluzia mă lasă: ... și artă și silințe Sunt stăvile zadarnici l-al sufletului zbor? Aș vrea numai, blând înger ...

 

Ion Luca Caragiale - Erato, scapă-mă!

Ion Luca Caragiale - Erato, scapă-mă! Erato, scapă-mă! de Ion Luca Caragiale Terzine acrobatiste-simboliste Icoană din ramă, Când glasu-mi te cheamă, Tu vino și ia-mă. Ah! și bine mi-i! Căci la tine mi-i Dorul inemii... Gândurile-o dor De scumpu-i odor: Mai las-o! o, dor! Ca pe calde azimi, Vino să te razimi, Mintea luminează-mi. Dorurilor zi-le: Sunteți niște-azile Unor sfinte zile! Vino, adorato, Fericirea arat-o... Scapă-mă,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RAMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru RAMĂ.

RAMA

RAMÁ , ramez , vb . I . Intranz . ( Rar ) A

 

RAMEZĂ

RAMÉZĂ , rameze , s . f . Mașină pentru întinderea în lățime și uscarea țesăturilor , prin prinderea lor pe o ramă mobilă care trece printr - un spațiu de uscare în care circulă un curent de aer

 

ÎNRĂMA

ÎNRĂMÁ , înrămez , vb . I . Tranz . A pune un obiect în ramă ; a încadra . - În +

 

RAMARE

... RAMÁRE s . f . ( Mar . ) Acțiunea de a rama . - V. rama

 

ÎNCADRATURĂ

ÎNCADRATÚRĂ , încadraturi , s . f . ( Livr . )

 

CĂPTUȘEALĂ

CĂPTUȘEÁLĂ , căptușeli , s . f . 1. Pânză sau stofă cu care se dublează , în interior , un obiect de îmbrăcăminte , pentru a - i da un aspect mai îngrijit și pentru a - l face mai călduros . 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare . 3. Strat rezistent de lemn , de metal sau de cărămidă , cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară ( pentru a - l feri de degradare , pentru consolidare , izolare termică , acustică etc . ) . 4. Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii . - Căptuși + suf . -

 

CIUR

CIUR , ciururi , s . n . 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare , făcută dintr - o rețea deasă de sârmă sau dintr - o bucată de tablă ori de piele perforată , fixată pe o

 

COLȚAR

COLȚÁR , colțare , ( 1 , 2 , 3 , 4 , 5 ) s . n . , colțari , ( 6 ) s . m . 1. S . n . Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere ; dulăpior în formă de prismă triunghiulară , așezat într - un colț al camerei . 2. S . n . ( Reg . ) Sobă de cărămidă , cu coloane , instalată în colțul unei camere . 3. S . n . Piesă metalică sau din lemn , cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept , utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț . 4. S . n . Echer . 5. S . n . Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice . 6. S . m . Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite , care se atașează la bocanci , cu ajutorul unor curele , pentru a împiedica alunecarea pe stânci , pe gheață , pe bușteni . - Colț + suf . -

 

CONDAC

CONDÁC^2 , condace , s . n . Braț de ferăstrău cu ramă , folosit pentru tăierea lemnului . [ Pl . și : condacuri ] - Et . nec . CONDÁC^1 , condace , s . n . Cântec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfânt sau se arată însemnătatea unei

 

CORDAR

CORDÁR , cordare , s . n . 1. Plăcuță de lemn ( de abanos ) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș . 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat ; încordător , sucitor . - Coardă + suf . -

 

FRIZĂ

FRÍZĂ^2 , frize , s . f . Rasă de oi de culoare albă , cu coada scurtă , crescută pentru producția de lapte . FRÍZĂ^1 , frize , s . f . 1. ( În arhitectura clasică ) Parte componentă a antablamentului , cuprinsă între arhitravă și cornișă , de obicei împodobită cu picturi , basoreliefuri , caneluri etc . 2. Piesă îngustă de cherestea , folosită la fabricarea lamelor de parchet , a chenarelor de uși , a lambriurilor . 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși . [ Var . : friz s .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...