Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ABSTRACȚIONISM, ALUZIE, CONFER, DECURS, GERUNZIU, INFINITIV, POZITIV, PREFAȚĂ, RADIO, RECURS ... Mai multe din DEX...

REFERIRE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

REFERÍRE, referiri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) referi. * Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... - V. referi.

Sursa : DEX '98

 

REFERÍRE s. raportare, referință, (înv.) provocare. (Făra nici o \~ la ...)

Sursa : sinonime

 

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

Sursa : ortografic

 

REFERÍRE s. f. faptul de a (se) referi. o cu ~ la = referitor la... (< referi)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruREFERIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentruREFERIRE.

ABSTRACȚIONISM

... n . Curent în artele plastice europene , a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire

 

ALUZIE

... ALÚZIE , aluzii , s . f . Cuvânt , expresie , frază prin care se face o referire

 

CONFER

... CÓNFER Termen prin care se face o referire

 

DECURS

... DECÚRS s . n . În decurs de . . . ( Cu referire

 

GERUNZIU

... GERÚNZIU , gerunzii , s . n . Mod ( 2 ) verbal ( 2 ) care exprimă o acțiune în desfășurare , fără referire

 

INFINITIV

... INFINITÍV , infinitive , s . n . ( Gram . ; adesea adjectival ) Mod nepersonal , considerat drept forma - tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire

 

POZITIV

... a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire

 

PREFAȚĂ

PREFÁȚĂ , prefețe , s . f . Text cu caracter explicativ , uneori analitic , precedând o operă literară sau științifică , în care este expus planul lucrării , se dau referiri bibliografice , critice etc . ; precuvântare ;

 

RADIO

RÁDIO^2 , radiouri , adj . invar . , s . n . I. Adj . invar . 1. Referitor la radioreceptoare . 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio ^2 ( 2 ) . 3. Referitor la radiația electromagnetică , de radiație electromagnetică . II. S . n . 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice , cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție . 2. Spec . Aparat de recepție radiofonică ; radioreceptor . 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri , de muzică etc . prin radio ^2 ( 2 ) . 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio ^2 ( I , 3 ) [ Pr - - di - o ] RÁDIO^1 - - Element de compunere care indică referirea unei mărimi , a unui aparat etc . la radiația electromagnetică și care servește la formarea unor substantive . [ Pr . : - di -

 

RECURS

... atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive , în vederea anulării sau modificării ei . 2. ( Rar ) Referire