Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul REFLECTAT nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: REFLECTA

  Vezi și:REFLECTA, JARGON, NEGRU, OGLINDĂ, REFLECTANT, REFLECTARE, AVENTURIN, BUCUROS, CALCOGRAFIE, CAUSTIC, CENESTEZIE ... Mai multe din DEX...

REFLECTAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... - Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

Sursa : DEX '98

 

REFLECTÁ vb. 1. (FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră se \~ la întâlnirea unui obstacol.) 2. v. oglindi. 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Un articol care \~ realitatea) 4. v. chibzui.

Sursa : sinonime

 

reflectá vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind. prez. 1 sg. reflectéz, 3 sg. și pl. reflecteáză, (a răsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg. și pl. refléctă

Sursa : ortografic

 

A REFLECTÁ^1 refléct tranz. 1) A face se reflecte. Oglinda reflectă obiectele. 2) fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi. Fața sa nu reflectă nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a înfățișa; a reprezenta. /refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren

Sursa : NODEX

 

A REFLECT//Á^2 \~éz intranz. A gândi mult și profund; a cugeta; a medita; a chib-zui; a contempla. /refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren

Sursa : NODEX

 

A SE REFLECTÁ refléct intranz. 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul inițial după contactul cu alt mediu. 2) (despre ființe sau despre obiecte) A-și proiecta imaginea (pe o suprafață lucioa-). 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren

Sursa : NODEX

 

REFLECTÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ** tr. (Fig.) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / cf. fr. refléter, lat. reflectere].

Sursa : neologisme

 

REFLECTÁ vb. I. tr., refl. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. tr. (fig.) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruREFLECTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 47 pentruREFLECTAT.

Gelu Vlașin - 18:00

Gelu Vlaşin - 18:00 â†�â†� 17:45 18:00 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 18:25 →→ la masă beau și admir cu pași grei coridorul îngust mă complac infinit în iubiri de carton nopți întregi pe terasa din parc n-am noțiunea de doi și eu sufăr lovit de imaginea ta reflectată-n oglinda uitată pe hol ai plecat răspândind un parfum delicat (și-o senzație cruntă de

 

Grigore Alexandrescu - Adio. La Târgoviște

Grigore Alexandrescu - Adio. La Târgovişte Adio. La Târgoviște de Grigore Alexandrescu Culcat pe-aste ruine, sub care adâncită E gloria străbună și umbra de eroi, În liniște, tăcere, văd lumea adormită Ce uită-n timpul nopții necazuri și nevoi. Dar cine se aude și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? Pământul îl clătește războinicescul tunet, Zgomot de taberi, șoapte, trece, vâjâie-un glas... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost părere. Căci armele, vitejii și toate au tăcut. Așa orice mărire nemicnicită piere! A noastră, a Palmirei și-a Romei a trecut. Și pe țărâna-aceea, de care-odinioară Se spăimântau tiranii, de frică tremurând, Al nopții tâlhar vine și păsări cobe zboară, Pe monumente trece păstorul șuierând. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mă scol, mă mut de-aicea; duc pasurile mele, Ce pipăiesc cărarea, în fundul unui crâng. Și las aste morminte cu suvenire grele, Pe care nu am lacrimi destule ca să plâng. Aicea am speranță să aflu mulțumire; Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorii mult veselă zâmbire, Razele dimineții ce norii auresc; Aci stejari ...

 

Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei

Mihai Eminescu - În căutarea Şeherazadei În căutarea Șeherazadei de Mihai Eminescu În mări de nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete, În poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus ­ ea plâns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud ­ und-insule ca glastre Gigantici se ridic din sfânta mare, C-oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pân-am pierdut pământu-n depărtare, De unde-albastre scândure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adânc și înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E ...

 

Mihai Eminescu - Aveam o muză

Mihai Eminescu - Aveam o muză Aveam o muză de Mihai Eminescu Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperea, Un strai de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! O dată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades, ...

 

Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...

Mihai Eminescu - Când crivăţul cu iarna... Când crivățul cu iarna... de Mihai Eminescu Când crivățul cu iarna din nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune ­ un greier amorțit ­ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voi să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi iarăși cum dânsa ...

 

Mihai Eminescu - Egipetul

Mihai Eminescu - Egipetul Egipetul de Mihai Eminescu Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet, desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblânzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce înecă a lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memphis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din năsipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

Dimitrie Anghel - Moartea babacului Moartea babacului de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 945, 5 aug. 1911, p. 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ce intră în casă o dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în stare să biruiască zîmbetul de veselie ce-l resimți in fața anumitor aspecte ale naturei, căci natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă, ci așa cum o vede (sic) ochii noștri în anumite momente. Cu aceste gînduri părăseam o casă unde apusese o viață, sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. A muri nu e a rămînea cu ochii mari deschiși în infinit, așteptînd mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță și devine ca o oglindă moartă în care nu se mai ...

 

Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...

Ion Luca Caragiale - Ştie carte băiatu lui Papuca!... Știe carte băiatu lui Papuca!... de Ion Luca Caragiale Națiunea ne dojenește că unul dintre colaboratorii noștri iscălește cu pseudonimul Falstaff și ne roagă, în folosul nostru, ca “dacă nu știm ce amintiri revarsă în spirit acest pseudonim, să cugetăm asupra acestui vers al lui Victor Hugo: Les Falstaff que l’argent fait parler ou fait taire , sau mai bine să deschidem cel mai ieftin dicționar, unde vom citi: Falstaff compagnon de debauche du roi d’Angleterre Henri V; Shakespeare en a fait le type de la dĂ©bauche, du cynisme et de l’effronterie . Pe românește: Falstaff — Cuconul F...â€� Minunat băiatul lui Papuca!... Lui amintirile i se revarsă în spirit; el știe versuri de Victor Hugo și are și cel mai ieftin dicționar. Tot așa de procopsit era și băiatul lui Nastratin Hogia. Când s-a întors acasă din străinătăți, a cerut lui tată-său să-i deie o odaie pe seamă, unde să-și așeze biblioteca și să studieze ziua și noaptea. Tatăl, foarte mulțumit că are așa fecior, i-a făcut pe plac. Seara, după ce ...

 

Gheorghe Asachi - Voichița de Românie

Gheorghe Asachi - Voichiţa de Românie Voichița de Românie de Gheorghe Asachi Persoane Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei. Vlad, Domnul Muntenimei. Coste, spatar din Moldova. Voichița, fiia lui Vlad. Sabina, muma ei. Codrat, june sătean. Mina, mireasa lui. Parcalab, muntean. Caraiman, comișelul lui Ștefan. Osman Aga. Oșteni de ambele țări. Un sahastru. Scena urmează în Românie la anul 1474. Cuprins 1 Actul I 1.1 Scena I 1.2 Scena II 1.3 Scena III 1.4 Scena IV 1.5 Scena V 1.6 Scena VI 1.7 Scena VII 1.8 Scena VIII 1.9 Scena IX 2 Actul II 2.1 Scena I 2.2 Scena II 2.3 Scena III 2.4 Scena IV 2.5 Scena V 2.6 Scena VI 2.7 Scena VII 3 Actul III 3.1 Scena I 3.2 Scena II 3.3 Scena III 3.4 Scena IV Actul I Scena I Reprezentează din năuntrul unei case rustice, la mijloc o masă, în giurul căria fetile cu Voichița și muma sa destramă peteala de nuntă. Hor de fete: Tu, mireasă, azi alege Acest aur lucitor, Care mâne va să lege Imeneul cu Amor, Ca viața ta să fie Senină, ...

 

Dimitrie Anghel - Agora modernă

... mai pot trezi și-i mai pot face să vibreze. Fiind marele colector, maxima cloacă a acestor șerpuitoare rîulețe care nu mai pot reflecta cerul din multa murdărie ce-o tîrăsc în ele, ce nu mai pot face valuri ca să poată aduna lumină pe crestele lor, ce nu ...

 

Mihai Eminescu - Umbra mea

... din basmele ce ni le spuneam, spre petrecere, serile, iar fiindcă nu aveam bani, ea se duse la un lac. Acolo fieștecare frunte de val reflecta o stea... Ea intră încet în apa lacului și prinse încet, încet cu mâna din fiecare frunte de val câte o stea, ca și când ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruREFLECTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentruREFLECTAT.

REFLECTA

REFLECTÁ , ( 1 , 2 ) pers . 3 refléctă , ( 3 ) pers . 1 reflectez , vb . I. 1. Tranz . și refl . A ( se ) răsfrânge direcția de propagare a luminii , a razelor de lumină , a undelor etc . la suprafața de separație a două medii diferite ; a determina sau a suferi o reflexie ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) oglindi . 3. Intranz . A gândi profund ; a cugeta , a medita

 

JARGON

JARGÓN , jargoane , s . n . 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale , profesionale etc . , care reflectă fie dorința celor ce - l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor , fie tendința de a folosi termeni specifici profesiunilor respective și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase , de obicei împrumutate din alte limbi , sau a celor de îngustă specialitate . 2. ( Înv . , azi impr . ) Dialect , grai . JARGÓN , jargoane , s . n . 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale , care reflectă dorința celor ce - l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase , de obicei împrumutate din alte limbi . 2. ( Înv . , azi impr . ) Dialect ,

 

NEGRU

NÉGRU , NEÁGRĂ , negri , - e , adj . , s . n . , s . m . I. Adj . 1. ( Despre obiecte , ființe etc . ) Care nu reflectă lumina , care are culoarea cea mai închisă ; de culoarea funinginii , a cărbunelui ; ( despre culori ) ca funinginea , ca penele corbului , cu cea mai închisă nuanță . 2. ( Adesea fig . ) Lipsit de lumină , cufundat în întuneric ; întunecat , obscur . 3. Fig . Rău ( la inimă ) , crud , hain . II. 1. S . n . Culoarea unui corp care nu reflectă lumina ; culoare neagră ( I 1 ) . 2. S . n . Materie colorantă de culoare neagră ( I 1 ) ; vopsea neagră . 3. S . m . Bărbat care aparține rasei negre ( I 1 ) . 4. S . n . Murdărie ,

 

OGLINDĂ

... lucioasă de diferite forme , făcut din metal sau din sticlă , acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel , pe partea lucioasă , imaginea obiectelor . 2. P . anal . ( De obicei urmat de determinări ) Suprafață netedă ...

 

REFLECTANT

... REFLECTÁNT , - Ă , reflectanți , - te , adj . ( Despre corpuri ) A cărui suprafață reflectă ( bine ) lumina , sunetele etc . ; reflectorizant . - Reflecta

 

REFLECTARE

... REFLECTÁRE , reflectări , s . f . Acțiunea de a ( se ) reflecta și rezultatul ei . V. reflecta

 

AVENTURIN

AVENTURÍN s . n . ( Geol . ) Varietate de cuarț ce conține numeroase foițe de mică galbene sau verzi , care reflectă puternic

 

BUCUROS

BUCURÓS , - OÁSĂ , bucuroși , - oase , adj . 1. Care este cuprins de bucurie , care reflectă bucuria : p . ext . vesel . 2. ( Adesea adverbial ) Care face ceva cu plăcere , din toată

 

CALCOGRAFIE

CALCOGRAFÍE s . f . 1. Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clișee de zinc săpate în adâncime ; tipar adânc . 2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii

 

CAUSTIC

CAÚSTIC , - Ă , caustici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre substanțe chimice ) Care arde , distruge țesutul animal și vegetal . 2. Adj . Fig . Mușcător , satiric . 3. S . f . ( Fiz . ) Pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într - un sistem optic , reprezentând imaginea deformată a unei surse de

 

CENESTEZIE

CENESTEZÍE s . f . Impresie generală , nediferențiată , care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne , caracterizându - se printr - o dispoziție plăcută sau neplăcută ; sensibilitate care reflectă propria existență

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...