SÂCÂIT - Definiția din dicționar

Vezi și forma bază: SÂCÂI

Vezi și:SÂCÂIALĂ, SÂCÂITOR, ÎNTEȚI, ȘICANĂ, ȘICANA, ȘICANAT, ȘICANATOR, ȚUHĂI, BÂZÂI, CETERA ... Mai multe din DEX...

SÂCÂIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. - V. sâcâi.

Sursa : DEX '98

SÂCÂÍT adj. v. enervat.

Sursa : sinonime

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru SÂCÂIT

Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru SÂCÂIT.

Ion Luca Caragiale - Calul dracului (Ion Luca Caragiale)

... iar a mormâit băiatul. - Mă, spune drept... dacă-l știi pe ăsta, să-ți spui altul. - Dă-i-nainte, babo, și nu mai mă sâcâi! - Apoi, atunci, tacă-ți fleanca ș-ascultă!... A fost odată un împărat ș-o împărăteasă, bogați nevoie mare, putrezi de bogați; și se ...

Petre Ispirescu - Poveste țărănească

Petre Ispirescu - Poveste ţărănească Poveste țărănească de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise: - Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea mea, să-mi păziți mormântul, câte unul din voi. Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă gura și-și dete sufletul. Gătire se făcu de îngropăciune, mă rog, ca la moartea unui împărat, și cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. Feciori, carii știau ce glăsuie tatăl lor când îi ieși sufletul, se puse de pază în noaptea dintâi feciorul cel mai mare al împăratului. Pândi el ce pândi, și în puterea nopții, pe când și apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă așa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Și lupte-se, și lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoșii, ...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SÂCÂIT

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru SÂCÂIT.

SÂCÂIALĂ

... SÂCÂIÁLĂ , sâcâieli , s . f . Faptul de a sâcâi ; cicăleală . [ Pr . : - câ - ia - ] - Sâcâi

SÂCÂITOR

... SÂCÂITÓR , - OÁRE , sâcâitori , - oare , adj . Care sâcâie , care enervează ; enervant , supărător , agasant . [ Pr . : - câ - i - . - Var . : ( rar ) sâcâietór , - oáre adj . ] - Sâcâi

ÎNTEȚI

... se ) intensifica , a ( se ) încinge ^1 . 2. Tranz . ( Pop . ) A cuprinde cu violență , cu frecvență crescută . 3. Tranz . A sâcâi

ȘICANĂ

ȘICÁNĂ , șicane , s . f . 1. Acțiune prin care cineva sâcâie , agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite ; sâcâială fără motiv . 2. Obstacol ( de forme diferite ) montat pe circuitul unui fluid pentru a - i micșora viteza , pentru a - i imprima un drum ocolit sau pentru a - i uniformiza debitul , dându - i astfel posibilitatea să se răcească , să depună suspensiile pe care le poartă

ȘICANA

... ȘICANÁ , șicanez , vb . I . Tranz . A sâcâi

ȘICANAT

ȘICANÁT , - Ă , șicanați , - te , adj . ( Rar ) Căruia i se fac șicane ; sâcâit , necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță . - V.

ȘICANATOR

ȘICANATÓR , - OÁRE , șicanatori , - oare , adj . ( Rar ) Care șicanează , căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic ; sâcâitor . - Șicana + suf . -

ȚUHĂI

... cineva încoace și încolo fără rost , a - l pune la munci grele ; a hărțui , a plictisi , a sâcâi

BÂZÂI

... zâzâi , a zumbăi . 2. Intranz . ( Mai ales despre copii ; fam . ) A plânge , a scânci . 3. Tranz . ( Fam . ) A sâcâi

CETERA

... din alt instrument muzical sau din gură . 2. Tranz . Fig . A bate pe cineva la cap ; a plictisi , a sâcâi

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...

A r c h e u s . r o