Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SCUFUNDĂTOR, SCUFUNDĂTURĂ, SCUFUNDARE, ÎNECA, ÎNECAT, AFUNDA, CĂMILĂ, CALAJ, CUFUNDA, DECOMPRESIUNE ... Mai multe din DEX...

SCUFUNDA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SCUFUNDÁ, scufúnd, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ** Spec. A dispărea sau a face o navă dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ** Refl. Fig. (Despre aştri) A apune. 2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ** (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ** (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. * Expr. N-are se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. Tranz. și refl. Fig. (Rar) A face fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. - Pref. s- + cufunda.

Sursa : DEX '98

 

A (se) scufundaa apărea

Sursa : antonime

 

SCUFUNDÁ vb. v. apune, asfinți, aținti, coborî, dispărea, fixa, pieri, pironi, pleca, ținti, țintui.

Sursa : sinonime

 

SCUFUNDÁ vb. 1. a (se) îneca. (Ambarcația s-a \~.) 2. v. afunda. 3. (reg.) a se sodomi. (Pământul s-a \~.)

Sursa : sinonime

 

scufundá vb., ind. prez. 1 sg. scufúnd, 3 sg. și pl. scufúndă

Sursa : ortografic

 

A SCUFUNDÁ scufúnd tranz. (obiecte) A băga sau a intra cu totul într-un lichid. /S + a cufunda

Sursa : NODEX

 

A SE SCUFUNDÁ scufúnd intranz. (despre obiecte) A intra (adânc) în ceva; a se afunda. /S + a cufunda

Sursa : NODEX

 

scufúnda s.f. art. (reg.; în loc adv.) de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime.

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSCUFUNDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentruSCUFUNDA.

Dimitrie Anghel - Clopotele

Dimitrie Anghel - Clopotele Clopotele de Dimitrie Anghel Ce farmec de nedescris au povestirile despre un oraș vechi, care a fost în floare odată și din care, din cine știe ce întâmplări, s-a retras viața !... Vîntul venind a adus zi cu zi tot alte fire de nisip, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe coperișuri, le-a împinzit ca un giulgiu, făcîndu-le una cu pămîntul. Vîrfuri de coloane au mai stăruit ici-coio, de cari, caravanele trecînd, vorbeau ca de rămășițele unei cetăți înfloritoare ; apoi și coloanele au dispărut cu veacurile și numai în cărți a mai rămas pomenire de ceea ce a fost în strălucitoarele și albele orașe ce se ridicau odinioară. Pe unele, după epoci îndelungate de glorie, un simplu cutremur le-a dat jos peste noapte, asemenea unui șubred joc de cărți clădite de un copil, ori năvala cenușei unui vulcan le-a năpădit, surprinzîndu-le în plină activitate. Pe altele, valurile le-au înghițit pe totdeauna și numai în legendele și baladele vechi mai trăiesc ascunse în fundul apelor, cu palaturile și ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Doi voinici

Ştefan Octavian Iosif - Doi voinici Doi voinici de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Turci, tătari, război și ciumă Bîntuie în țara toată, E o vreme blestemată. Trece un voinic călare, Înnoptat pe drumul mare... Morți de spaimă, arși de sete, Zboară cal și luptător. Puțurile-s otrăvite, Peste țarini pustiite Pasări mari de pradă, cete, Trec și țipă speriete Și s-abat departe-n zbor... Munții se scufundă-n zare, Drumul nu se mai zărește... Calul, pas cu pas, slăbește, Pas cu pas se poticnește       Și tresare. Iar singurătatea crește. Tot mai înspăimîntătoare. Ah, și-n liniștea de moarte Se aude-un glas, pierdut, Parcă vine de departe... Cine ar putea să fie La o vreme-așa tîrzie? Poate i s-o fi părut... Stă, ascultă, vrea să vază... Calul sforăie... o groază Fără margini încleștează       Pe voinic... Nu mai vrea acum să știe Nici de drum, nici de nimic... Aiurit, întoarce calul, Scapără schintei și sar       Sub copite... Peste rîpe și ponoare, Cal și călăreț dispar...       Neagra zare       Îi înghite... Glasul însă crește, rar, Se aude tot mai bine...       Vine... — Aolică, ce păcate ! Turci au dat, tătari au dat, S-au închis crîșmele-n sat; ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Dunărea

Ştefan Octavian Iosif - Dunărea Dunărea de Eduard Mörike , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 19 august 1907 Baladă, după Mörike Pe Dunăre ușor plutea O barcă, doi copii în ea, El — de o parte, ea — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la fel Pe apă s-aplecă și el. — Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel afară. Băiatul rîde aiurit, Și-i scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se scufundă ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Lebăda (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Lebăda (Iosif) Lebăda de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Doarme tainica grădină, Și departe, -asemeni unei Bărci de-argint rătăcitoare, Dusă lin de unda mută, Numai lebăda șe mișcă În singurătatea lunei, Singură purtînd solie Dintr-o lume dispărută. Mîndra apelor crăiasă Lunecă-n mișcări încete, Și vîslind la întîmplare, Dată visurilor pradă, Leagănă pe-oglinda apei Basmul vechi al unei fete De-mpărat, mireasă tristă În vesmîntu-i de zăpadă. Și cum își înclină gîtul De omăt și trece printre Umbrele de sălcii triste, Ea visează-ntotdeauna Că palatele-i de aur Porțile-i deschid să intre În iatacurile mîndre Unde luminează luna... Astfel toată noaptea-și poartă Palida-i melancolie. Lunecînd rătăcitoare, Pradă visurilor dată... Dorm palatele de aur Scufundate pe vecie... Tainic stuful doar suspină Lîngî țărm : „A fost odată...

 

Alexandru Macedonski - Destinul

Alexandru Macedonski - Destinul Destinul de Alexandru Macedonski Se zice că Destinul stă-n mâna omenească... Aștearnă-și fiecare de vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare... Și-n clipă, de voiește, te face mic sau mare... Puternic fii ca Cezar, că el te face mic; Fii mic, că te ridică să fii atotputernic; El singur este mare, iar omul e nemernic,     Nemernic și nimic! Precum se duce fulgul oriunde vântu-l duce, Oriunde hotărăște, — acolo ne conduce!... Să râdem sau să plângem rămâne neschimbat, E surd și nu ne-aude; e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește,      Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și, facă-ți fericirea, sau chiar să ți-o sugrume, Pe față puie-ți râsul, sau dorul s-o consume,      Te ține-nchis în el! Întemeiază tronuri și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie

Alexandru Macedonski - Noaptea de octombrie Noaptea de octombrie de Alexandru Macedonski Unde oare se tot duce apa ce din matcă-afară A ieșit de-atâta vreme sfărâmând orice zăgaz, Întinzându-și nimicirea din o țară-n altă țară, Și în veci fără cruțare, neavând, nici dând răgaz? În zadar se-ncearcă unii drumul ei să-l stăvilească, Nu mai e putere-n lume revărsarea să-i oprească. Și e groaznică urgia, însă e dumnezeiască. Șterge-n clipă o cetate, trece munții dintr-un salt. Lasă-n urmă numai leșuri și târăște-ncoa și-ncolo Dărmături muiate-n sânge cu popor după popor... Se cutremură pământul zguduit de-un lung fior, Iar toți zeii vechi se surpă, ș-amuțit e chiar Apollo. Printre țipete și lacrimi lumea-ntreagă se scufundă, Ce-a rodit de veacuri mintea este astăzi dus la fund, Unde-au fost ogoare-odată este-o mare fără

 

Alexandru Vlahuță - În mănăstire

Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se 'nchid Ce trece-așa ca o stafie Încetișor pe lîngă zid?... De după dealuri depărtate, De-asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt — Un singur suflet stă de pază În tot acest repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată, Îți ard, bolnav strălucitori, De patimi surde ce te 'mbată, De 'nchipuiri ce'ți dau fiori. Dorinți necunoscute încă, Și ne 'nțelese te cuprind, Cînd în muțenia adîncă Zărești o umbră ' ...

 

Alexandru Vlahuță - Pe albumul d-rei...

... a mele versuri, ș-al meu nume Ca mîni ți s-or părea străine. A clipelor de-acum năluce De veci s-or scufunda-n trecut, Și — sigur — nici ț-ei mai aduce Aminte că m-ai cunoscut !... La ce dar amintirii tale Aș mai cerși-n ...

 

Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle

Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle Pescuitorii de perle de Cincinat Pavelescu D-a lungul umedelor stânci, Uitate-n mările adânci, Ca-ntr-un mormânt ce le înghite, Necunoscute nasc și mor, În scoica lor, Mărgăritare negăsite! Sunt lacrimi de ondine-amorezate De vrun triton necredincios? Și-acum sclipesc cristalizate În fundul mărilor sticlos? Dar îndrăznețul, beat de vraja Strălucitorului său vis, În valul care le ascunde S-azvârle, fulger în abis! Înoată, se scufundă, speră, Și apa îl cuprinde lin; Și-n adâncimea-i îl primește Ca p-un nou monstru submarin. Adesea un rechin l-atinge Și sepii vin, meduze pier... Un crab pe umăr îi imprimă O clipă gheara lui de fier. Precum în vis numai s-arată, Vezi albe crânguri seculari Ce-n loc de mușchi bureți au numai Și-n loc de iarbă alge mari! Pe când în juru-i urcă valuri, Picioarele-i se-nnămolesc Într-o pădure de coraluri Roșite-n sânge omenesc. Și mâna-i pipăie cu spaimă Și se tot lasă mai afund... Ce dacă drumu-i plin de chinuri Când perla albă stă în fund? O vede, o atinge, iat-o! Sub năzuința care-l mână Prin valul ...

 

Dimitrie Anghel - O primăvară la Roma

Dimitrie Anghel - O primăvară la Roma O primăvară la Roma de Dimitrie Anghel Primăvară, ce bine știi tu să-ți întinzi mătăsurile albastre deasupra caselor străvechi, să împodobești ruinele, să faci să strălucească albul statuelor și să redai viață celor ce așteaptă să vie soarele, ca să le încălzească mînile și obrajii din cari rumeneala sîngelui a dispărut! De la patul meu la fereastră, depărtarea mi se părea nesfîrșită ; ochii mei însă puteau să umble și priveau mersul tău biruitor, deslușeau trecerea ta deasupra arborilor, te urmăreau în zborul fulgerător al aripilor ce-și zugrăveau neastîmpărul răscolind seninul. Neputînd să-ți ies înainte și să te întîmpin, intrai tu la mine ca să-mi spui biruințele tale, în fragede și mirositoare mănunchiuri de viorele și de toporași, te așezai la căpătîiul meu, în albe și minuscule potire de lăcrămioare, îți afirmai ființa plecîndu-te grațios pe marginea cupelor de lîngă oglindă, în vesele și rîzătoare tovărășii de romanițe ținute de o mînă virginală, pătrundeai tu în odaia unde tînjeam bolnav, departe de țară și de toți ai mei. Glasuri de clopote aducea vîntul, rîsete clare îmi arunca din stradă, fericirea de a trăi mi-o ...

 

Eduard M%C3%B6rike - Dunărea

Eduard M%C3%B6rike - Dunărea Dunărea de Eduard Mörike , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 19 august 1907 Baladă, după Mörike Pe Dunăre ușor plutea O barcă, doi copii în ea, El — de o parte, ea — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la fel Pe apă s-aplecă și el. — Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel afară. Băiatul rîde aiurit, Și-i scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSCUFUNDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentruSCUFUNDA.

SCUFUNDĂTOR

... SCUFUNDĂTÓR , - OÁRE , scufundători , - oare , adj . , s . m . 1. Adj . Care ( se ) scufundă . 2. S . m . Specialist în scufundarea sub apă ( fără costum de scafandru ) . - Scufunda

 

SCUFUNDĂTURĂ

... SCUFUNDĂTÚRĂ , scufundături , s . f . Faptul de a ( se ) scufunda ; ( concr . ) porțiune de teren scufundat ; scufundiș . - Scufunda

 

SCUFUNDARE

... SCUFUNDÁRE , scufundări , s . f . Acțiunea de a ( se ) scufunda și rezultatul ei . - V. scufunda

 

ÎNECA

... A muri sau a face să moară prin sufocare în apă ( sau în alt lichid ) . 2. Refl . ( Despre nave ) A se scufunda . 3. Tranz . ( Despre ape ) A inunda un loc , o arătură etc . 4. Refl . și tranz . A ( se ) sufoca , a ( se ...

 

ÎNECAT

ÎNECÁT , - Ă , înecați , - te , adj . 1. Asfixiat prin înec . 2. ( Despre o navă ) Scufundat în apă . 3. Inundat . 4. Înăbușit ,

 

AFUNDA

... aface să intre într - un lichid sau într - o materie moale ; a ( se ) cufunda , a ( se ) adânci , a ( se ) scufunda

 

CĂMILĂ

CĂMÍLĂ , cămile , s . f . 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia , cu una ( dromader ) sau cu două cocoașe pe spate , folosit la cărat poveri ( Camelus bactrianus ) . 2. ( Mar . ) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor

 

CALAJ

CALÁJ , calaje , s . n . Imobilizare a unui organ de mașină . 2. Așezare la orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare . 3. Mod de așezare a aripii sau a ampenajului față de fuzelajul unui avion . 4. Adîncime la care se scufundă în apă o navă . 5. Postament de grinzi de pe o cală ^1 ( 2 ) , pe care se fixează navele în timpul construcției sau

 

CUFUNDA

... face să intre într - un lichid sau într - o materie moale ; a ( se ) afunda , a ( se ) adânci , a ( se ) scufunda . 2. Refl . A intra în adânc ; a dispărea ( undeva ) . 3. Refl . Fig . A se lăsa absorbit de o activitate ...

 

DECOMPRESIUNE

DECOMPRESIÚNE , decompresiuni , s . f . 1. Decomprimare . 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei mașini , al unui recipient etc . prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător . 3. Micșorare treptată , în timp , a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat , la ieșirea acestuia la suprafață , pentru a evita embolia

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...