Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: SMIORCĂI

  Vezi și:SMÂRCÂIT, SMIORCĂIALĂ, SMIORCĂIRE, MIORCĂI, MIORCĂIT, MIORLĂI, SCLIFOSI, SFÂRCÂI, SMÂRCÂI, SMÂRCÂIALĂ ... Mai multe din DEX...

SMIORCĂIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SMIORCĂIT^1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit^1. - V. smiorcăi.

Sursa : DEX '98

 

SMIORCĂÍT^2, -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. - V. smiorcăi.

Sursa : DEX '98

 

SMIORCĂÍT s. v. scâncet.

Sursa : sinonime

 

SMIORCĂÍT adj. 1. plângăcios, plângăreț, scâncit, văicăreț, (rar) plângaci, văităreț, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil \~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreț. (Un glas \~.)

Sursa : sinonime

 

smiorcăít s. n., pl. smiorcăíturi

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SMIORCĂIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SMIORCĂIT.

SMÂRCÂIT

SMÂRCÂÍT^2 , - Ă , smârcâiți , - te , adj . Smiorcăit ^2 , scâncit , plângăreț . - V. smârcâi . SMÂRCÂÍT^1 s . n . ( Reg . ) Smiorcăit ^1 . - V.

 

SMIORCĂIALĂ

... SMIORCĂIÁLĂ , smiorcăieli , s . f . Smiorcăit ^1 . [ Pr . : - că - ia - ] - Smiorcăi

 

SMIORCĂIRE

... SMIORCĂÍRE , smiorcăiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) smiorcăi și rezultatul ei . - V. smiorcăi

 

MIORCĂI

... MIORCĂÍ , miorcăiesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre broaște ) A orăcăi . 2. Intranz . și refl . Fig . ( Despre copii ) A ( se ) smiorcăi

 

MIORCĂIT

MIORCĂÍT s . n . Faptul de a ( se ) miorcăi ; orăcăit ; fig . smiorcăit . - V.

 

MIORLĂI

... A mieuna . 2. Intranz . și refl . Fig . ( Depr . ) A vorbi , a plânge cu glas subțire și tânguitor ; a ( se ) smiorcăi

 

SCLIFOSI

... SCLIFOSÍ , sclifosesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) 1. A plânge fără motiv sau a se preface că plânge ; a se smiorcăi

 

SFÂRCÂI

... sf ? rcâi , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A trece cu putere ( și cu zgomot ) aerul pe nas ; a smârcâi , a smiorcăi

 

SMÂRCÂI

... SMÂRCÂÍ , sm ? rcâi , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A smiorcăi

 

SMÂRCÂIALĂ

SMÂRCÂIÁLĂ , smârcâieli , s . f . ( Reg . ) Smiorcăit ^1 . - Smârcâi + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...