Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMBOLDIRE, EFECTOR, EXTEROCEPTIV, EXTEROCEPTOR, PARATONIE, PSIHOFIZIC, REOBAZĂ, SENZORIAL, SIMȚ, SUPRAEXCITAȚIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului STIMUL: ȘTIMUL.

 

STIMUL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STÍMUL, (1) stimuluri, s.n., (2) stimuli, s.m. 1. S.n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S.m Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. - Din lat., fr. stimulus.

Sursa : DEX '98

 

STÍMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.

Sursa : sinonime

 

stímul (excitant) s. m., pl. stímuli

Sursa : ortografic

 

stímul (imbold) s. n., pl. stímuluri

Sursa : ortografic

 

STÍMUL^1 \~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus

Sursa : NODEX

 

STÍMUL^2 \~i m. Factor care naștere unui proces fiziologic; excitant. /<lat., it. stimulus

Sursa : NODEX

 

STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].

Sursa : neologisme

 

STÍMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSTIMUL

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentruSTIMUL.

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei româneşti Din istoria poeziei românești de Paul Zarifopol Alexandrescu - Bolintineanu Cu acești doi poeți munteni, prin excelență așezați între clasicii noștri școlărești, stăm în plină influență a poeziei franceze. Pe Alexandrescu îl cunoscuse Ion Ghica elev la Sfântul Sava, băiat măricel începea să-i mijească mustața băiat măricel cu memoria plină de versuri din clasicii francezi. Îmi pare că epistolele, satirele și fabulele formează inventarul bun al lui Alexandrescu. Orientarea lui naturală a fost clasicistă. Melancolia întrucâtva insistentă, sentimentalism pe tema ruinelor, a fantomelor trecutului, sunt teme literare pe care le impunea literatura apuseană pe atunci. S-a observat, cu dreptate, că adoptarea unor teme ca aceasta nu ne permite a vorbi hotărât de un romantism român. Românii care căutau a face poezie în anii 30 până la 40 luau ce găseau pe piața literară franceză. Romantică era poezia aceasta franceză la ea acasă, în București și în Iași ea nu era romantică, era poezia nouă din Apus, poezia pe care tinerii români aveau a o pune împotriva poeziei de imitație neogreacă. Romantism nu puteam avea, pentru că nu avusesem ...

 

Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)

... atingă: onoare se numește; De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă: dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că pân-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul ți-l chinuiești ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSTIMUL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentruSTIMUL.

ÎMBOLDIRE

... ÎMBOLDÍRE , îmboldiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) îmboldi și rezultatul ei ; fig . îndemn , stimul

 

EFECTOR

EFECTÓR , efectori , s . m . ( Biol ; adesea adjectival ) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare . 2. Substanță care modifică activitatea unor

 

EXTEROCEPTIV

EXTEROCEPTÍV , - Ă , exteroceptivi , - ce , adj . ( Anat . ; despre căile sensibilității ) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul

 

EXTEROCEPTOR

EXTEROCEPTÓR , exteroceptori , s . m . ( Anat . ) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul

 

PARATONIE

PARATONÍE , paratonii , s . f . 1. ( Med . ) Tulburare a tonusului muscular . 2. ( Bot . ) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli

 

PSIHOFIZIC

PSIHOFÍZIC , - Ă , psihofizici , - ce , s . f . , adj . 1. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare , dând o formulare matematică concluziilor obținute . 2. Adj . Care aparține psihofizicii ( 1 ) , privitor la psihofizică . 3. Adj . Care aparține psihicului și fizicului , privitor la psihic și la

 

REOBAZĂ

REOBÁZĂ , reobaze , s . f . Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv , mușchi etc . , reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația . [ Pr . : re -

 

SENZORIAL

SENZORIÁL , - Ă , senzoriali , - e , adj . 1. Care privește organele de simț , care se realizează prin simțuri . 2. ( Fiziol . , Psih . ) Care are legătură cu producerea senzațiilor sau cu receptarea stimulilor externi sau interni ; senzitiv ( 1 ) . [ Pr . : - ri -

 

SIMȚ

SIMȚ , simțuri , s . n . 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru

 

SUPRAEXCITAȚIE

... s . f . ( Fiziol . ) Creștere a procesului de excitație dintr - un țesut sau dintr - un organ care depășește ritmul funcțional normal , datorită acțiunii unui stimul

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...