Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AMAN, CONSOANĂ, MARE, PREZENTAȚIE, STENAHORIE, STRÂMTORA ... Mai multe din DEX...

STRÂMTOARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STRÂMTOÁRE, strâmtori, s.f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ** P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). - Strâmt + suf. -oare.

Sursa : DEX '98

 

STRÂMTOÁRE s. 1. v. pas. 2. v. chei.

Sursa : sinonime

 

STRÂMTOÁRE s. v. dificultate, impas, încurcă-tură, îngustime.

Sursa : sinonime

 

strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste) pl. strâmtóri

Sursa : ortografic

 

STRÂMT//OÁRE \~óri f. 1) Trecătoare îngustă în munți (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spațiu restrâns; îngustime. 3) Fâșie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care leagă două bazine acvatice (mări sau oceane). 4) fig. Situație (materială) grea; ananghie. * A se afla (sau a fi) la \~ a fi într-un impas. /strâmt + suf. \~toare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSTRÂMTOARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentruSTRÂMTOARE.

Alecu Russo - Stânca Corbului

Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)

Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman) Cetatea Albă (Akerman) de Dimitrie Bolintineanu Știți voi câte valuri se ridic pe mare Când o vijelie suflă cu turbare? Astfel sunt la număr mândrii musulmani Ce-apără cetatea sclavă de mulți ani! Într-un fluviu d-aur, soarele lucește Și pe coifuri, arme, focu-i strălucește. Ștefan stă sub cortu-i împletit cu fir; Cetele Moldovei lângă el deșir. Pasă dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate. Îi urmez panțirii ce pe cai în spume, Ca ușoare vânturi, lunecă prin lume. Călărașii țării pe vânoși fugari, Îmbrăcați în zale ca bătrâni stejari. Între toți curtenii pasă cu mândrețe, În veșminte d-aur, cu frumoase fețe. Apoi toporanii de securi armați Și codrenii ageri și de toți stimați, Ziși și pieptul țării, căci aveau chemare S-apere Moldova de oștiri tătare. După dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri lați în spete, cu mustăți stufoase, Leși cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii și-alți republicani Pasă ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Petru și Asan

Dimitrie Bolintineanu - Petru şi Asan Petru și Asan de Dimitrie Bolintineanu Împăratul Anghel șade în palat, De mai-marii țării mândru-nconjurat. Printre capii oștii intră doi străini, Doi români din Mezii, mândri ca doi crini! — ,,Împărate-doamne! la-ne în oștire, Dar ne lasă-a noastră veche moștenire!" — ,,Nu voi pune-n oaste doi români barbari. De vă place lupta, mergeți la bulgari!" — ,,Împărate doamne! Nu se cade ție Astfel de mustrare cu-astfel de mânie!" Anghel trage-o palmă fratelui primar. El înclină capul, însă geme-amar. P-o măgură neagră cei doi frați s-adună; Jură să nu moară fără de răzbună... După-a lor chemare, mezii și bulgarii Se cobor din munte sub cei frați primari. Sate și ținuturi celor doi se-nchină. Tremură, pălește fala bizantină. Anghel pasă însă spre răsculători. Cei doi frați vorbiră către luptători — ,,Până când românul capul o să plece Umilit sub jugul tiraniei grece? Cela ce dă viața, printr-un magic vis Îngerul său dulce nouă a trimis Și ne-a zis: purcedeți cu îndemânare Și vă bateți mândru pentru neatârnare! Domnul tuturora astfel a ...

 

George Coșbuc - Carol Robert

... intrară Adânc prin munții românești, Adânc spre țară. O, nu ți-aduc vulturii vești, Roberte,-n drum ca să te-oprești? Căci iată, colo la strâmtoare, S-aude-un corn de vânătoare Și multe-apoi, chiuituri Răsunătoare. Se umple codru-ntreg de guri Și ies românii din păduri. Jucându-și coiful ...

 

George Coșbuc - Faptul zilei

George Coşbuc - Faptul zilei Faptul zilei de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1900, nr. 3 Ca lacrima-i limpede cerul Și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, Iar Carul spre creștet se suie    Cu oiștea-n jos. Și doarme și apa și vântul. Iar spaima și oștile ei Țin mort, subt călcâie, pământul. Și-atâta e roua ce-o plânge Câmpia, că-n palme-o poți strânge    Ca-n cupă s-o bei. Pe-ncetul tăria-nflorită Cu galben ca strugurii copți S-albește din clipă-n clipită. Pe culmi întunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere,    A umedei nopți. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, Prin râpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Și ceața prin noapte-nchegată Stă-n hainele morții-mbrăcată    Pe-albastrele păduri. Dar vântul cel fără de pace Începe să cânte-n brădet - Și tot mai lumină se face; S-albește strâmtoarea cărării, Pe rând depărtările zării    S-apropie-ncet. Văd clăile-n câmp, pe coline Cunosc singuratecii ulmi, Și-acum, la lumina ce vine, Încep să se miște greoaie, Făpturi purtătoare de ploaie,    Se urcă pe culmi. Din ...

 

George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise

... i minte sub zidul troian născocise Gloaba cea mare de lemn care-a pătruns în cetate [1] , Nu era-n stare acum, la strâmtoare fiind, să găsească Vai! nici un mijloc onest pentru-a scăpa de ispită. Nobilu-i trup se zbătea, legănat de mișcările navei, Pradă ...

 

Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți

Gheorghe Asachi - Iepurile şi amicii săi cei mulţi Iepurile și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă te închini, Agiutori nu afli în nime când nevoile îți vin. Un sur iepure odată, De o fire minunată, Între iepuri filantrop, Trăind viața în galop, Cât putea pe fiecine cu ceva îndatorea, Și pe vita mică-au mare văr și frate o numea. Într-o zi de dimineață, Sorbind roua din verdeață, Iac-aude prin strâmtori Buciumând pe vânători, Și haliciul din seneață, Îi trecu pe la musteață. Cum că-i foarte slut la Prut Sărmănelul acum vede; Fără-a pierde un minut, În călcăii lui se-ncrede. Se rădică-n două, aleargă, Tremură chiar ca o vargă, Stă, răsuflă-un pic, ascultă, Mânat iar de spaimă multă Prin râpi fuge și tufari. A lui urme ca să-nșele, Face multe vârtejele, Pănă scapă de ogari, Ș-obosit de fugă, acum Se lungește chiar în drum. Ah, ce dulce bucurie În cumplit-acela val Au simțit, când pe câmpie Alergând ...

 

Gheorghe Asachi - Valea Albă

Gheorghe Asachi - Valea Albă Valea Albă de Gheorghe Asachi Taurida sau Crimeea Cetatea Chilia Valea Albă Credința și fanatismul Panahida eroilor moldoveni Moldova, deși este despărțită prin deșerturi țărmurale și prin Marea Neagră de Crimeea, totuși în vechime avea cu acea țară relațiuni politice și comerciale, încât mai nainte de a agiunge la sugetul istoriei propuse credem de folos a da despre acea peninsulă clasică oarecare noțiuni. După ce se stânse virtutea și bărbăția antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea mai mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări și de anarhie, încât ușor au fost barbarilor, veniți de la nordul Europei și al Asiei, căutând clime mai blânde și locuri mai îndemânatice de locuit, a pune sub jug popoarele cele deznervate și ovelite, a desființa așezămintele cele politice, a stânge lumina știinților, a surpa industria și artele, ce erau productul a multor secule, și a întinde preste lumea civilizată un văl de întuneric. Din sânul acestui haus, în care popoarele petreceau mai mult o viață hoțească, răsări un nou ordin de lucruri în ...

 

Mateiu Caragiale - Lauda cuceritorului

... fost dat a-nfrânge Pe-aceea ce pândise rânjitoare, La sânu-i rece să te poată strânge, Și ai pierit, trădat într-o strâmtoare. Amar te-a plâns, pletoasa seminție Ea, ce pe-o culme-într-un apus de soare, Urlând, te-a ars cu ...

 

Mateiu Caragiale - Prohodul războinicului

... Mateiu Caragiale - Prohodul războinicului Prohodul războinicului de Mateiu Caragiale Din goană-l săgetară trădat într-o strâmtoare Și-n adâncimi de codri, sub ceru-nnegurat, Crunți vânători de zimbri urlând i-au înălțat O schelă uriașă de prăzi și de odoare. Și ...

 

Nicolae Văcărescu - Durda

... bere și pe mâncare,     Vai de draga lui spinare!     Roibule, mi te gătește,     Șalele-ți înțepenește.     Să mă duci peste pripoare.     Văi și coaste la strâmtoare,     Pre potecă făr' de soare.     Daleo, daleo, dragă durdă,     Fă-te-ncoacea, nu fii surdă!     Vin' să te-ngrijesc mai bine,     C-a-mpuiat ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSTRÂMTOARE

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentruSTRÂMTOARE.

AMAN

... Subst . ( În expr . ) A fi ( sau a ajunge ) la aman = a fi ( sau a ajunge ) la mare strâmtoare

 

CONSOANĂ

CONSOÁNĂ , consoane , s . f . Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea ( urmată de deschidere bruscă ) sau prin strâmtoarea acestuia ; semn grafic , literă care reprezintă un asemenea

 

MARE

... f . Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare , adânci și sărate , de pe suprafața Pământului , care de obicei sunt unite cu oceanul printr - o strâmtoare ; parte a oceanului de lângă țărm ; p . ext . ocean . MÁRE^1 , mari , adj . I. ( Indică dimensiunea ) Care depășește dimensiunile obișnuite ; care are dimensiuni ...

 

PREZENTAȚIE

PREZENTÁȚIE , prezentații , s . f . ( Med . ) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la

 

STENAHORIE

... STENAHORÍE s . f . ( Grecism înv . ) 1. Greutate în respirație , năduf ; astmă . 2. Încurcătură , strâmtoare

 

STRÂMTORA

... STRÂMTORÁ , strâmtorez , vb . I . Tranz . A stingheri mișcările cuiva ; a îngrămădi într - un loc strâmt , a băga la strâmtoare