Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AFILIA, AGENTURĂ, CUM, DEPENDENȚĂ, FRAZĂ, HIPOTAXĂ, IERARHIE, INDIRECT, INSUBORDONARE, MILITARISM ... Mai multe din DEX...

SUBORDONARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SUBORDONÁRE, subordonări, s.f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență. ** (Log.) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen. ** Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ** Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior. - V. subordona.

Sursa : DEX '98

 

SUBORDONÁRE s. 1. v. dependență. 2. (înv.) subordinație. (Relații de \~.) 3. subsumare. (\~ intereselor personale celor generale.) 4. (GRAM.) (înv.) subordinație. (Coordonarea și \~.)

Sursa : sinonime

 

subordonáre (log. și subordináre) s. f. (sil. mf. sub-) ordonare

Sursa : ortografic

 

SUBORDON//ÁRE \~ări f. 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependență gramaticală a unei propoziții de altă propoziție (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării] /v. a subordona

Sursa : NODEX

 

SUBORDONÁRE s.f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență, supunere. ** Raportul de dependență a unei propoziții de alta; cuprinderea unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare; raportul de la specie la gen. [Var. subordinare s.f. / < subordona].

Sursa : neologisme

 

SUBORDONÁRE s. f. 1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere. 2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent. 3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSUBORDONARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentruSUBORDONARE.

AFILIA

... AFILIÁ , afiliez , vb . , I . Refl . ( Despre organizații , instituții etc . ) A se alătura altei organizații , instituții etc . , stabilind raporturi de subordonare

 

AGENTURĂ

AGENTÚRĂ , agenturi , s . f . 1. Casă de afaceri , în țările capitaliste , condusă de un agent ( 1 ) ; totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă ; agenție . 2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine , care înteprinde acțiuni de spionaj și urmărește subordonarea economico - politică a statului în care

 

CUM

... cât ? cu ce preț ? Cum dai merele ? II. ( Explicativ ) Cât de ( mare , mult , bine , tare etc . ) Cum îți plac florile ! B. Conj . ( Stabilește raporturi de subordonare ) 1. ( Introduce o completivă directă sau indirectă ) Privind în urma lor cum se duceau , rămase gânditor . 2. ( Introduce o propoziție modală ) M - au văzut cum ...

 

DEPENDENȚĂ

... DEPENDÉNȚĂ , dependențe , s . f . Situația de a fi dependent ; stare de subordonare

 

FRAZĂ

... FRÁZĂ , fraze , s . f . 1. Îmbinare de propoziții , care se află în raport de coordonare sau de subordonare

 

HIPOTAXĂ

... HIPOTÁXĂ s . f . ( Lingv . ) Subordonare

 

IERARHIE

... IERARHÍE , ierarhii , s . f . Sistem de subordonare

 

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

INSUBORDONARE

... INSUBORDONÁRE , insubordonări , s . f . Nesupunere la ordinele autorităților superioare ; indisciplină , neascultare , nesubordonare . - In ^1 - + subordonare

 

MILITARISM

... MILITARÍSM s . n . Politică de subordonare a activității de stat , și prin aceasta a întregii vieți sociale , intereselor de mărire a potențialului militar și de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...