Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:INELEGANȚĂ, NEELEGANȚĂ, CADENȚAT, CALM, MENAJAMENT, RITM, TAHT ... Mai multe din DEX...

TACT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TACT^1, (2) tacturi, s.n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ** Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. - Din germ. Takt, fr. tact.

Sursa : DEX '98

 

TACT^2 s.n. v. taht.

Sursa : DEX '98

 

TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul \~ului.) 2. v. cadență. 3. v. chibzuială.

Sursa : sinonime

 

tact s. n., pl. tácturi

Sursa : ortografic

 

TACT^1 n. 1) Simț care determină o comportare delicată și corectă. Om cu \~. Om lipsit de \~. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /tact, germ. Takt

Sursa : NODEX

 

TACT^2 \~uri n. (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; cadență; ritm. /tact, germ. Takt

Sursa : NODEX

 

TACT^1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].

Sursa : neologisme

 

TACT^2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere - a atinge].

Sursa : neologisme

 

TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. * (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru TACT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 70 pentru TACT.

Mihai Eminescu - Ondina

Mihai Eminescu - Ondina Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare,        Cum danță ușor        Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        Și- ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie) Ondina de Mihai Eminescu (fantazie) L-al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe aripi de munte și stânci de asfalt Castelul se nalță, se-ncruntă Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă,        Dar astăzi e viu        Și-n ton auriu Răsună din umbra cea mare        Cântare. În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare, Prin tactul cântărei sublime de bard, Cum danță la umbre ușoare,        Cum danță ușor        Dulci vise de-amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        ...

 

Ion Luca Caragiale - Om cu noroc

... putut conduce așa de bine ca soția sa aceasta daraveră delicată. Doamna Guvidi, deși foarte tânără, sub întâțișarea și manierele ei copilăroase, ascundea mai mult tact diplomatic. În adevăr, bărbatul socotise cuminte: ceea ce omul "tare și aspru", cum se știa el, ar fi putut compromite, femeia a scos ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Arborii-nfloriți răsună...

Ştefan Octavian Iosif - Arborii-nfloriţi răsună... Arborii-nfloriți răsună... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 16 aprilie 1895 Arborii-nfloriți răsună, Cîntă cuiburile-n slavă... Cine-i oare capelmaistrul În orchestra din dumbravă? Pițigoiul care-ntr-una Dă din cap cu-atîta fală? Ori pedantul cuc ce-și strigă Numele fără greșeală? Este oare cocostîrcul, Care, tacticos la pasuri, Calcă-nfipt pe lungi picioare, În acest concert de glasuri? Nu ! În inimă-mi trăiește Cela ce conduce corul... Tainic simt cum bate tactul, Și socot că e

 

Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul

... jurul lor, șirag Din țiteră țin hangul și cântă mândre zâne... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n tact piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul. Atunci, fără de veste, luminile dispar, Și iarăși cavalerul tăcut și ...

 

Alecu Donici - Țăranul și oaia

... pricina-n cercetare Și, după formi, întâi chemări s-au rânduit Atât pârâtei oi, cât și jeluitor, Trimise înadins prin vrednic slujitor, Și-adeverințele la tact s-au priimit. Iar la înfățișare Țăranul au propus aceste următoare: — Cutare lună, zi, cinstită judecată! La mine doi claponi pieriră din poiată, A ...

 

Alecu Donici - Ursul la priseci

... au mulțumit, Ba încă la cei mari și labele au lins. Dar răul în priseci curând s-au dezvelit; Căci ursul, cum au mers la tact, s-au apucat De curățit, de retezat Și, drept, oricare stup în labă-i au intrat L-au scos de tot curat, Iar mierea la ...

 

Alecu Donici - Vărul primare

... de trufie, Sau merit osebit; Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit. Oricum pricina fie, A șoarecilor act Sub lavițe la tact S-au pus în împlinire. La următoarea însă obștească întrunire, Un șoarec fără coadă cu cei de frunte sta Și pricini cerceta. Alt șoricel cu ...

 

Alexandru Vlahuță - No. 1

Alexandru Vlahuţă - No. 1 No. 1 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 45, 4 august 1891 Daniil, bătrînul stariț, Șade-n jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat, Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit... Numai dreapta lui, alene Rezemată pe spătar, Cum ar bate tactul vremii, Se clintește-ncet și rar: Printre degetele-i slabe, Țăcănind, cad somnoros, Din șiragul de mătănii, Boabele de chiparos, Și, în ritmul lor, trec umbre — Amintiri din vremuri vechi — Glasuri, vuiete de clopot Îi răsună în urechi. Și ce haos, ce amestec De videnii și-ntîmplări ! Se frămînt-o lume-n minte-i, Ca-n adîncul unei mări: Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți — Stricăciunea și desfrîul Unei lacome vieți; Înhăitări de crai bezmetici, Trupuri goale de femei, Ce-au hulit pe Născătoarea Ș-au scuipat în fața ei; Gemete și chipuri slabe De călugări chinuiți; Aur stors din suferința Celor proști și umiliți ! Răfuieli cu iconomul: "Gherasime, rău te porți ! Unde-i partea mea din mese Și din leafa celor morți? Mie nu-mi plac hrăpitorii... Ce-ți ...

 

Dimitrie Anghel - A patra Parcă

Dimitrie Anghel - A patra Parcă A patra Parcă de Dimitrie Anghel Harnice, posomorite și sinistre torc cele trei surori la lumina lividă a opaițului ce le luminează. Severă ține una în mîna-i vestejită furca fatală, cu lîna albă și neagră din care scapătă un fir de întuneric și altul de lumină ; cu luare-aminte învîrtește cealaltă fusul neastîmpărat pe care vine să se cercuiască firul; implacabilă și nerăbdătoare așteaptă ce-a de-a treia cu ascuțita-i foarfecă gata să întrerupă deșirul. O vorbă nu-și spun, căci ce-ar putea sa-și spună ? Un zîmbet nu schimbă, căci gurile lor nu-s făcute să zîmbească ; o înduioșare nu trece în ochii lor, căci ele n-au vreme să se înduioșeze. În albul lor veștmînt, pe care joacă lumina albastrului opaiț ca pe niște giulgiuri, cele ce n-au cunoscut divinul farmec al tinereții, nici bucuria ce-o resimte frumusețea în fața oglinzii, nici reveriile dulci ce le dă amorul, torc înainte nesfîrșita lînă ce-o scapătă caierul înfrățind firul de lumină și firul de întuneric pe care așteaptă să-l taie recele fier al foarfecei... Sinistră toarce ...

 

George Coșbuc - Concertul primăverii

George Coşbuc - Concertul primăverii Concertul primăverii de George Coșbuc Chiar acum din crâng venii    - Și c-o veste bună! Iarăși e concert, copii; Merg și eu, și tu să vii,    Mergem împreună. Vrei programă, lămurit?    Stai puțin să caut. Cucul, un solist vestit, De printr-alte țări venit    Va cânta din flaut. Cântăreața dulce-n grai,    Cea numită „perla Cântăreților din mai“ Dulce va doini din nai    Multe doine mierla. Va-ntona apoi un psalt    â€žImnul veseliei“ Corul dintr-u fag înalt. Vor cânta-n sopran și-n alt    Graurii câmpiei Turturelele-n tenor,    Și-alte voci măiestre, Toate după glasul lor. Vor urma dup-acest cor    Fel de fel de-orchestre, Voci de gaițe cari fac    Să scoboare ploaia, Și-ntr-o scoarță de copac O să bată tica-tac    Tactul gheunoaia. Iar naționale-apoi,    Cobze și-alte hanguri, Glas de fluier și cimpoi Pitpalaci și cintezoi    Și-un taraf de granguri. Se vor pune-apoi pe joc    Până chiar și surzii, Când vor prinde dintr-un loc Să ne cânte hori cu foc    Din tilincă sturzii. Vom cânte și noi ce-om ști,    Cântece din carte. Și, de va putea veni Vântul, și ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TACT

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru TACT.

INELEGANȚĂ

... INELEGÁNȚĂ , ineleganțe , s . f . ( Rar ) Lipsă de eleganță , de finețe , de tact în vorbire , în purtare ; vorbă sau comportare lipsită de finețe , de tact

 

NEELEGANȚĂ

... NEELEGÁNȚĂ s . f . Lipsă de eleganță , de finețe , de tact în vorbire , în purtare ; vorbă sau comportare lipsită de finețe , de tact

 

CADENȚAT

... CADENȚÁT , - Ă , cadențați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Executat în cadență , în tact

 

CALM

... p . ext . potolit , domol , așezat , flegmatic , imperturbabil . II. S . n . 1. Stare de liniște deplină a atmosferei . 2. Stăpânire de sine , sânge rece , tact

 

MENAJAMENT

... MENAJAMÉNT , menajamente , s . n . ( Adesea la pl . ) Tact

 

RITM

... periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într - un vers sau în proză ori a accentelor tonice într - o frază muzicală ; cadență , tact ; p . ext . efect obținut prin această așezare . 2. Desfășurare gradată , treptată a unei acțiuni , evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei ...

 

TAHT

... 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale . 2. Stație de poștă ; poștă . 3. Tron împărătesc ; scaun domnesc . [ Var . : tact