Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:TENDENȚIOZITATE, CALOMNIE, DEFETISM, PERSONALITATE, RĂSTĂLMĂCIT, ZVON ... Mai multe din DEX...

TENDENȚIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [Pr.: -ți-os] - Din fr. tendancieux.

Sursa : DEX '98

 

TENDENȚIÓS adj. v. părtinitor.

Sursa : sinonime

 

tendențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. tendențióși; f. sg. tendențioásă, pl. tendențioáse

Sursa : ortografic

 

TENDENȚI//ÓS \~oásă (\~óși, \~oáse) Care manifestă o tendință ascunsă; lipsit de obiectivitate. [Sil. -ți-os] /tendacieux

Sursa : NODEX

 

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Cu tendință, care are un anumit scop; care vrea insinueze ceva. [Pron. -ți-os. / cf. fr. tendancieux, it. tendenzioso].

Sursa : neologisme

 

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care urmărește un anumit scop, susține o ideologie. 2. lipsit de obiectivitate, părtinitor. (< fr. tendancieux)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru TENDENȚIOS

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru TENDENȚIOS.

George Topîrceanu - Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru

... ori pătimașe, poetul naturii ș-al trecutului sentimental, poetul duios al pământului Moldovei. Nuvela Bulboana lui Vălinaș completează volumul. Subiectul ei, cu un ușor caracter tendențios, arată cum într-un sat de pe Bistrița în sus, din fundul munților, „civilizațiaâ€� nouă prin reprezentanții ei strică armonia și poezia veche a ...

 

Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale)

... este un “bărbat competinteâ€�? Această informație este – cum să zic mai bine? – o nerozie răutăcioasă sau o răutate neroadă? fiindcă cine inventează tendențios așa absurdități nu pot știi ce e mai mult – rău ori nerod. Oricum ar fi, însă, nerod ori rău, puțin importă dacă o dată ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale Cronici teatrale de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Cronica teatrală [1] 2 Cronica teatrală [I] [2] 3 Cronica teatrală [II] [3] 4 Note Cronica teatrală [1] Teatrul Național a intrat cu stagiunea aceasta într-o eră de adevărat progres. Din toate punctele de vedere, această instituție a luat acuma un avânt îmbucurător, care ar fi de dorit să meargă tot înainte. Producțiile nouă ale stagiunii (Copila din flori, Hamlet, Scrisoarea pierdută, Boccacio și, în sfârșit, cea mai importantă dintre toate, Ovidiu al eminentului nostru poet d. V. Alecsandri) au fost în genere bine interpretate, și, potrivit mijloacelor încă neîndestulătoare ale teatrului nostru, bine puse în scenă. Precum se vede, lipsa relativă de mijloace provine în parte și din mărginirea activității Societății dramatice la numai trei reprezentațiuni pe săptămână, și aceasta tocmai în lunile de iarnă. Un teatru așa de mare, cu atâta personal artistic, cu un aparat de scenă și de administrație atât de numeros, nu poate face bune afaceri și prin urmare nu poate nici artisticește progresa într-un chip normal — fiindcă mai ales în teatru cestiunea artistică este strâns legată de cea finanțiară — pe câtă vreme ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea şi morala în artă Personalitatea și morala în artă de Constantin Dobrogeanu-Gherea Dl Maiorescu a publicat în Convorbiri două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie. Cea dintâi asupra comediilor dlui Caragiale, un fel de răspuns criticilor făcute acestor comedii, și a doua Poeți și critici , un fel de răspuns celor ce critică pe Alecsandri. Amândouă articolele au fost primite cât se poate de bine de întreaga presă română și unele ziare chiar le-au reprodus, lăudând importanța și însemnătatea lor. Nu putem decât să ne bucurăm, și pentru că dl Maiorescu a scris aceste critici, și pentru că ele au fost atât de bine primite de publicul cititor, care știe să prețuiască cunoștințele literare și talentul de critică al autorului. Dar nici numele autorului, nici primirea cea bună din partea publicului nu poate să ne scutească de a analiza aceste scrieri; ba chiar tocmai numele și însemnătatea d-sale ne silesc să-i cercetăm părerile date la lumină. Și ni se cere asemenea analiză mai mult decât oricui, pentru că și noi am scris despre comediile dlui Caragiale, pentru ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenţionismul şi tezismul în artă Tendenționismul și tezismul în artă [1] de Constantin Dobrogeanu-Gherea Mărturisesc, îmi pare bine și îmi pare rău totodată de prilejul ce mi-a dat dl Roman, să vorbesc despre mine însumi. Îmi pare rău, pentru că voi fi nevoit să vorbesc despre persoana mea, lucru ce aș fi dorit să nu fac, îmi pare însă bine, pentru că astfel voi putea desluși unele puncte din articolele mele. Și acuma trec la chestie. Dl Roman zice că nu se unește în totul cu mine în privința artei, însă e foarte departe de a lămuri în ce și cum; e așa de puțin deslușit, încât mărturisesc că n-am putut pricepe în totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: ,, D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim... Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți economiști. Ce înțelege oare prin aceste fraze? Să fi înțelegând că e rău a scrie în versuri un ...

 

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TENDENȚIOS

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru TENDENȚIOS.

TENDENȚIOZITATE

... TENDENȚIOZITÁTE s . f . Însușirea de a fi tendențios ; tendenționism . [ Pr . : - ți - o - ] - Tendențios

 

CALOMNIE

CALOMNÍE , calomnii , s . f . Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva ; defăimare ,

 

DEFETISM

DEFETÍSM s . n . 1. Opinia , părerea , atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni ; lipsă de încredere . 2. Infracțiune care constă în lansarea , răspândirea sau publicarea , în timp de război , de zvonuri sau informații false , exagerate sau tendențioase , relative la situația economică , politică și socială a

 

PERSONALITATE

PERSONALITÁTE , personalități , s . f . 1. Ceea ce este propriu , caracteristic fiecărei persoane ( 1 ) și o distinge ca individualitate ; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană ; felul propriu de a fi al cuiva . 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale , care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într - un anumit domeniu de activitate . 3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică , socială , culturală ; personaj ( 1 ) . 4. ( Astăzi rar ; mai ales la pl . ) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (

 

RĂSTĂLMĂCIT

... RĂSTĂLMĂCÍT , - Ă , răstălmăciți , - te , adj . ( Despre idei , cuvinte , texte ) Explicat , interpretat în mod fals , tendențios

 

ZVON

ZVON , zvonuri , s . n . 1. Știre , veste ( care circulă din om în om ) ; p . ext . informație neîntemeiată , care nu a fost verificată ( și uneori tendențioasă ) . 2. Rumoare produsă de glasuri , de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi ; gălăgie . 3. Zgomot confuz , ușor , nedefinit din natură ( produs de ape , frunze , vânt , păsări etc . ) ; foșnet , murmur , zumzet . 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale . [ Var . : zvoánă s .