Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:EPIZEUXIS, HIPERBATĂ, TRANSPOZITIV ... Mai multe din DEX...

TOPIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s.f., s.n., adj. I. S.f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ** Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumeşte locuri, localități. III. S.n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. - Din fr. topique, it. topica.

Sursa : DEX '98

 

tópic adj. m., pl. tópici; f. sg. tópică, pl. tópice

Sursa : ortografic

 

tópic (medicament, loc comun) s. n., pl. tópice

Sursa : ortografic

 

TÓPI//C^1 \~că (\~ci, \~ce) rar 1) Care ține de topică; propriu topicii. 2) (despre nume) Care denumeşte locuri sau localități. /Din topică

Sursa : NODEX

 

TÓPI//C^2 \~că (\~ci, \~ce) (despre medicamente) Care modifică locul unde se aplică. /topikos, fr. topique, germ. topisch

Sursa : NODEX

 

TÓPIC, -Ă adj. Referitor la topică. ** (Despre nume) Care denumeşte locuri, localități. // adj., s.n. (Medicament) care modifică locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplică. [< fr. topique, cf. lat. topicus < gr. topos - loc].

Sursa : neologisme

 

TÓPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumeşte locuri, localități. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s.n. (lingv.) subiect al discursului definit ca "cel despre care se spune ceva". IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. * parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ, topisch /II/ Topik)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruTOPIC

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentruTOPIC.

EPIZEUXIS

EPIZEÚXIS s . n . ( Lit . ) Reluare a unui cuvânt , fără o topică specifică . [ Pr . : - ze -

 

HIPERBATĂ

HIPERBÁTĂ , hiperbate , s . f . 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor , inversiune a topicii normale . 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui

 

TRANSPOZITIV

TRANSPOZITÍV , - Ă , transpozitivi , - e , adj . ( Despre limbi ) Care nu are o topică fixă , raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile