Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:TRAUMATIC, TRAUMATOLOGIE, CEREBRASTENIE, CONTUZIE, ELECTROTRAUMATISM, EVENTRAȚIE, MICROTRAUMATISM, POSTTRAUMATIC, TRAUMĂ, TRAUMATIZA ... Mai multe din DEX...

TRAUMATISM - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TRAUMATÍSM, traumatisme, s.n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. - Din fr. traumatisme.

Sursa : DEX '98

 

TRAUMATÍSM s. (MED.) traumă. (A suferit un \~.)

Sursa : sinonime

 

traumatísm s. n. (sil. trau-), pl. traumatísme

Sursa : ortografic

 

TRAUMATÍSM \~e n. 1) v. TRAUMĂ. 2) Ansamblu de traume care apar la grupe de populație cu condiții identice de muncă sau de trai. 3) Ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate organismului de factori externi violenţi. /traumatisme

Sursa : NODEX

 

TRAUMATÍSM s.n. Nume generic dat leziunilor produse prin loviri, presiuni etc. ** (Fig.) Tulburare, zguduire puternică provocată de o nenorocire. [Pron. trau-ma-. / < fr. traumatisme].

Sursa : neologisme

 

TRAUMATÍSM s. n. ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violență exterioară; violența însăși; traumă. (< fr. traumatisme)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRAUMATISM

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru TRAUMATISM.

TRAUMATIC

... TRAUMÁTIC , - Ă , traumatici , - ce , adj . Care are caracter de traumatism

 

TRAUMATOLOGIE

TRAUMATOLOGÍE , traumatologii , s . f . Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și tratamentul traumatismelor ; spec . ramură a chirurgiei care se ocupă cu înlăturarea pe cale chirurgicală , a

 

CEREBRASTENIE

CEREBRASTENÍE , cerebrastenii , s . f . ( Med . ) Formă de astenie a creierului datorată traumatismelor craniene și cerebrale . - Cerebr [ al ] +

 

CONTUZIE

... CONTÚZIE , contuzii , s . f . Traumatism

 

ELECTROTRAUMATISM

... ELECTROTRAUMATÍSM , electrotraumatisme , s . n . ( Med . ) Electrocutare . - Electro - + traumatism

 

EVENTRAȚIE

... EVENTRÁȚIE , eventrații , s . f . Ieșire sub piele a viscerelor învelite în sacul peritonelului , care apare în urma unui traumatism

 

MICROTRAUMATISM

... MICROTRAUMATÍSM , microtraumatisme , s . n . ( Med . ) Traumatism

 

POSTTRAUMATIC

... POSTTRAUMÁTIC , - Ă , posttraumatici , - ce , adj . Care este urmarea unui traumatism

 

TRAUMĂ

... TRÁUMĂ , traume , s . f . 1. Traumatism

 

TRAUMATIZA

... TRAUMATIZÁ , traumatizez , vb . I . Tranz . 1. A provoca un traumatism

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...