Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚELINĂ, ȚEPOȘICĂ, AC, BRIOALĂ, CHIMION, CORIANDRU, COSIȚEL, CRUCE, CUCUTĂ, LEUȘTEAN, MĂRĂRAȘ ... Mai multe din DEX...

UMBELIFERĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

UMBELIFÉRĂ, umbelifere, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, ale căror flori sunt dispuse în umbele; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. * (Adjectival) Plantă umbeliferă. - După fr. ombellifère.

Sursa : DEX '98

 

umbeliféră s. f., pl. umbelifére

Sursa : ortografic

 

UMBELIFÉR//Ă \~e f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu flori grupate în formă de umbele (reprezentanți: mărarul, pătrunjelul, morcovul, leușteanul, cucuta etc.). 2) Plantă din această familie. /ombelliferes

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruUMBELIFERĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentruUMBELIFERĂ.

ȚELINĂ

ȚÉLINĂ^2 , țelini , s . f . 1. Pământ care nu s - a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat ; pârloagă . 2. Pășune , fâneață ( naturală sau semănată ) . ȚÉLINĂ^1 , țeline , s . f . Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor , cu frunze mari , penate , cu flori albe , cu un rizom gros , globulos și cărnos , cultivată ca plantă culinară ( Apium

 

ȚEPOȘICĂ

ȚEPOȘÍCĂ , țepoșici , s . f . 1. Plantă din familia gramineelor , cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară , cu frunze subțiri , rigide , aspre și cu spice lungi ( Nardus stricta ) . 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor , cu frunze penate , cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri ( Tordylium maximum ) . - Țepos + suf . -

 

AC

AC , ace , s . n . 1. Mică ustensilă de oțel , subțire , ascuțită și lustruită , prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut . 2. ( Cu determinări ) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac ( 1 ) , având diverse întrebuințări . Ac cu gămălie . Ac de siguranță . Ac de păr . 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină . Ac magnetic . Acul busolei . 4. ( Biol . ) Organ de apărare și de atac al unor animale , în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit . 5. Frunză îngustă , ascuțită , caracteristică coniferelor . 6. Compuse : acul - doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung ( Scandix pecten veneris ) ; ac - de - mare = pește marin , lung și ascuțit , în formă de andrea , acoperit cu plăci osoase ( Syngnathus

 

BRIOALĂ

BRIOÁLĂ , brioale , s . f . Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor , cu flori roșietice , răspândită în regiunea alpină ( Ligusticum mutellina ) . [ Pr . : bri - oa - ] - Et .

 

CHIMION

... CHIMIÓN s . m . 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu nori mici , albe - liliachii , ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină , în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor ; chimen ( Carum ...

 

CORIANDRU

CORIÁNDRU , coriandri , s . m . Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor , cu flori albe sau roz , cu miros pătrunzator și fructe în formă de globulețe , bogate în uleiuri eterice , fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică , a parfumurilor sau drept condiment ( Coriandrum sativum ) . [ Pr . : - ri -

 

COSIȚEL

COSIȚÉL , cosiței , s . m . Plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu rădăcina fibroasă , cu frunze mici , lunguiețe și dințate și cu flori albe . ( Sium latifolium ) . - Cosiță + suf . -

 

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

 

CUCUTĂ

CUCÚTĂ , cucute , s . f . Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor , cu miros caracteristic , cu frunze mari , flori albe și fructe brune - verzui , întrebuințată ca medicament ; dudău , buciniș ( Conium

 

LEUȘTEAN

LEUȘTEÁN s . m . Plantă erbacee aromată , cu miros pătrunzător , din familia umbeliferelor , ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment ( Levisticum officinale ) . [ Pr . : le - uș - ] - Et .

 

MĂRĂRAȘ

MĂRĂRÁȘ s . m . 1. Diminutiv al lui mărar . 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor , cu tulpina ramificată și cu flori albe , foarte asemănătoare cu mărarul ; chimion - de - apă ( sau - de - baltă ) ( Oenanthe aquatica ) . Mărar + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...