Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:POLIVALENT, BIVALENT, CATENĂ, HEXAVALENT, MONOVALENT, PENTAVALENT, PLURIVALENȚĂ, PLURIVALENT, PRIMAR, SATURAȚIE, SATURAT ... Mai multe din DEX...

VALENȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VALÉNȚĂ, valențe, s.f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. * Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ** Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). - Din fr. valence.

Sursa : DEX '98

 

VALÉNȚĂ s. (CHIM.) valență auxiliară = valență coordinativă, valență secundară; valență coordinativă v. valență auxiliară; valență primară = valență principală; valență principală v. valență primară; valență secundară = valență auxiliară.

Sursa : sinonime

 

valénță s. f., g.-d. art. valénței; pl. valénțe

Sursa : ortografic

 

VALÉNȚĂ s.f. 1. Forța de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ** Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].

Sursa : neologisme

 

VALÉNȚĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia. (< fr. valence)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VALENȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru VALENȚĂ.

POLIVALENT

... Ă , polivalenți , - te , adj . ( Despre elemente chimice sau radicali ) Care are proprietatea de a intra în combinații chimice sub mai multe stări de valență , care poate funcționa sub mai multe stări de valență

 

BIVALENT

BIVALÉNT , - Ă , bivalenți , - te , adj . ( Despre un element sau un radical chimic ) Care are valența

 

CATENĂ

CATÉNĂ , catene , s . f . 1. Șir de încrețituri ale scoarței pământului , formate sub influența unei presiuni laterale . 2. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple . 3. ( Înv . ) Lanț ( la ceas , la ochelari

 

HEXAVALENT

HEXAVALÉNT , - Ă , hexavalenți , - te , adj . ( Despre radicali sau elemente chimice ) Care are valența

 

MONOVALENT

MONOVALÉNT , - Ă , monovalenți , - te , adj . ( Despre elemente chimice sau radicali chimici ) Care are valența

 

PENTAVALENT

PENTAVALÉNT , - Ă , pentavalenți , - te , adj . ( Despre elemente chimice ) Care are valența egală cu

 

PLURIVALENȚĂ

... PLURIVALÉNȚĂ , plurivalențe , s . f . ( Adesea fig . ) Însușirea de a fi plurivalent ; polivalență . - Pluri - + valență

 

PLURIVALENT

PLURIVALÉNT , - Ă , plurivalenți , - te , adj . ( Despre substanțe ) Care are mai multe valențe ;

 

PRIMAR

... Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre ...

 

SATURAȚIE

SATURÁȚIE s . f . 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui ; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată ; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr - un anumit lichid ; stare a unui sistem chimic , fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă . 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen , satisfacere maximă a cuiva ; p . ext . plictiseală , oboseală , dezgust care decurge dintr - o astfel de

 

SATURAT

SATURÁT , - Ă , saturați , - te , adj . ( Chim . ; Fiz . ) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție ; care se află în stare de saturație . V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...