Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ARĂTARE, IAZMĂ, NĂLUCĂ, NĂZĂRIRE ... Mai multe din DEX...

VEDENIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VEDÉNIE, vedenii, s.f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ** (Rar) Miraj. ** Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). - Din sl. vid?nije (după vedere).

Sursa : DEX '98

 

VEDÉNIE s. v. imagine, înfătișare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.

Sursa : sinonime

 

VEDÉNIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. spectru.

Sursa : sinonime

 

vedénie s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (sil. -ni-i-)

Sursa : ortografic

 

VEDÉNI//E \~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; fantasmă; viziune. A avea \~i. 2) (în superstiții) Ființă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /vid?nije

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VEDENIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 80 pentru VEDENIE.

Ștefan Octavian Iosif - Vedenia

Ştefan Octavian Iosif - Vedenia Vedenia de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901. M-a desfătat un vis frumos Și negrăit de fioros : Mi-e încă mintea tulburată Și-mi bate inima speriată... Mă pomenesc într-o grădină Fantastică, de farmec plină, Cu multe flori în multe fețe, Neasemănate-n frumusețe... Îmi ciripesc atîtea neamuri De paseri mici, săltînd pe ramuri; Măreț se-ngînă zorile, Stropind cu aur florile. Mă-mbată mîndre buruiene, Adie vînturile-alene... Umblam și nu știam anume De-s pe pămînt ori pe-altă lume. La mijloc sta o minunată Fîntînă-n marmură curată ; Alăturea, o fată dalbă Clătea mereu o pînză albă... Obraji duioși ; în ochi — un rai ; Un chip de sfînt cu păr bălai ; Și nu știu cum, dar mi-a păru' Străin, și-atît de cunoscut ! Frumoasa mea da zor, da zor Și tot cînta fermecător : — Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in ! Spre dînsa pașii-mi abătui Și-ntreb : — O, n-ai putea să-mi spui, Minune de copilă dalbă, Pe seama cui speli pînza albă ?... ...

 

Heinrich Heine - Vedenia

Heinrich Heine - Vedenia Vedenia de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901. M-a desfătat un vis frumos Și negrăit de fioros : Mi-e încă mintea tulburată Și-mi bate inima speriată... Mă pomenesc într-o grădină Fantastică, de farmec plină, Cu multe flori în multe fețe, Neasemănate-n frumusețe... Îmi ciripesc atîtea neamuri De paseri mici, săltînd pe ramuri; Măreț se-ngînă zorile, Stropind cu aur florile. Mă-mbată mîndre buruiene, Adie vînturile-alene... Umblam și nu știam anume De-s pe pămînt ori pe-altă lume. La mijloc sta o minunată Fîntînă-n marmură curată ; Alăturea, o fată dalbă Clătea mereu o pînză albă... Obraji duioși ; în ochi — un rai ; Un chip de sfînt cu păr bălai ; Și nu știu cum, dar mi-a păru' Străin, și-atît de cunoscut ! Frumoasa mea da zor, da zor Și tot cînta fermecător : — Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in ! Spre dînsa pașii-mi abătui Și-ntreb : — O, n-ai putea să-mi spui, Minune de copilă dalbă, Pe seama cui speli pînza albă ?... Ea ...

 

Alexei Mateevici - Iuda

Alexei Mateevici - Iuda Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Hristos se roagă. Sânge cade Din fruntea lui în picături Pentru a lumii răutate, A omului păcate, uri. Dumnezeiasca-nsuflețire Îi arde-n ochii Lui senini, Și cu o jalnică zâmbire El rabdă-a crucii chinuire, Cununa aspră cea de spini. Pe lângă cruce stau în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat, A pătimit și s-a rugat; Iar lumea în nespusă ură Cu sângele Lui s-a pătat. II Sfârșitu-s-a! O noapte blândă Ardea-n albastre înălțimi, Ea lumina cetatea sfântă Și largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului ...

 

Ion Luca Caragiale - Reacțiunea

... Dar Reacțiunea e tot atât de reală cât sunt de reali grifonul, sfinxul, zmeii și căpcăunii din basme. Reacțiunea ta nu este de cât o vedenie, un cauchemar cronic, pe care l-ai contractat, nenorocitule, prăpădindu-ți creerul și nervii cu băuturile falsificate ce ți le-au debitat niște șarlatani! Vrei ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori de iasomie Și parcă vor s-o mîngăie zefirii ; Se scutură pe straturi trandafirii, Și crinii mor, dar ea nu vrea să știe. Departe,-n zări, e vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii... Uitată de părinți și de rudenii, De bucurii și de dureri străină, Se stinge-n rînd cu florile-n

 

Alexandru Macedonski - Sonetul din zări

Alexandru Macedonski - Sonetul din zări Sonetul din zări de Alexandru Macedonski Eu vin din zări cumplite — din trista țară-n care Mimosa simțitoare ori lotusu-azuriu Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu, Iad negru unde viața e plânset sau oftare. Acolo e târârea o lege pentru-oricare Și toți sunt stârpitura grozavului pustiu... Din tot ce-a fost pe suflet nimic nu mai e viu Decât un smârc de vicii și altul de-aiurare. Și totuși împotriva prostiei rânjitoare, Sub ura pentru rază și ura pentru floare, Sub noaptea frământată de chinuri ce zdrobesc, Lipsit chiar de speranță, sleit chiar de credință Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sârguință, A mea, această țară căci este, — ș-o

 

Alexandru Vlahuță - În pădure

Alexandru Vlahuţă - În pădure În pădure de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca , an I, nr. 38, 3 ianuarie 1886 Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric, Și cît îmi pari de sfîntă !... Tu mă uimești, pădure, Cînd pe sub bolți tăcute și pline de-ntuneric Las pașii să mă poarte și gîndul să mă fure... Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric ! Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale, Ce dulci vedenii tainic subt ochi mi se strecoară !... Se-ntorc morții din groapă și vremile din cale, Și iar mă simt copilul nebun de-odinioară, Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale, Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne. Din vremi renvie basmul, și-mi torn palate iarăși Din aurul luminii ce printre crăngi se cerne... Veniți, crai din poveste, ne-om prinde iar tovarăși, Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne ! Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte Căta-vom Cosinzene, ascunse prin palate, Iar zmeii, pe la poduri, de-or sta cu noi să lupte, I-om birui, și-n alte tărîmuri vom răzbate, Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte. Încet... din fund de vremuri un ...

 

Alexandru Vlahuță - Mamei

Alexandru Vlahuţă - Mamei Mamei de Alexandru Vlahuță Din vremile apuse ș-atât de fericite, Aducerile-aminte adesea mă-mpresoară. Ce de viață-n urmă!... Ca un potop mă-nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș-atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfinte! Și ca din cărți, trecutul fantastic mi s-așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderei eterne!... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfinte! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă-n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! O lene grea se lasă din cerul cald de vară. De soare-i plină casa. Tu-ncet, pășind pe scânduri, Lași storurile groase și dai muștele-afară. Apoi, prostii de-a mele asculți și cazi pe gânduri. O lene grea se lasă din cerul cald de vară. Curg valuri mari de umbră și se-mpânzesc pe vale. Din șes, privim spre codru, cum soarele se-neacă. În mirosul de iarbă, tăcuți pășim agale, Și bolta răcorită mai jos parcă s-apleacă, Curg ...

 

Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii

Dimitrie Anghel - Ceasornicul bunicii Ceasornicul bunicii de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Fantoma amintirii", în Revista democrației române , I, 29, 26 sept. 1910. p. 1140—1142. Urmez o stradă cunoscută, pe care am străbătut-o atîția ani de zile, și fără să mă gîndesc la năvala anilor care au curs peste mine, de cînd trăiesc departe, mi se pare ciudat că prin grădini nu văd aceiași pomi, la geamuri aceleași figuri cunoscute. Aci își apleca ramurile un cais, și dincolo, noaptea, nălucea un arțar alb ca o fantomă. Oprit lîngă un grilaj de fier, îmi reazim capul ca să privesc înlăuntrul unei curți, și nu mai recunosc vechile case în care am stat. Străinul care s-a mutat și-a pus pecetea lui. E tăcere, nu văd nici o trăsură la scară, nici o siluetă de misit, nici o umbră de cerșetor. Și totuși, stînd afară, mă strecor, cu gîndul înlăuntru urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă ...

 

Dimitrie Anghel - Divanul

Dimitrie Anghel - Divanul Divanul de Dimitrie Anghel Publicată în Ilustrațiunea română , II, 9, sept. 1912, p. 156—157. Le sofa sur lequel Hassan Ă©tait couchĂ© Etait dans son espèce une admirable chose. A. de Musset Porniseră de-acasă, veseli, amîndoi la braț și zîmbitori ca o pereche luată de curînd. Exagerată în toate, felul ei de-a merge și expansiunea ce-o arăta față de tovarășul ei, făcea lumea să se întoarcă și să-i privească, fericindu-l pe el. O lume grăbită furnica pretutindeni. Uvrierii cu mînele negre de muncă, ființi muncite de chinuri, fețe triste și fețe rîvnitoare ; elegante de suburbii, alături de luxul strigător, pene de struț și fulg de simplă volatilă, flori de tafta și somptuoase roze murind pe corsajul alb al frumoaselor decoltate. Pierdută în mulțimea aceasta, fericita pereche mergea oprindu-se ici-colo la vitrine, unde tot ce-a născocit imaginația omenească pentru a aprinde ochii femeilor, dantele și muselinuri ca spuma, mătăsuri cu schimbătoare ape fugare, pălării variindu-și la infinit formele și cîte alte încîntătoare și fragile nimicuri, se revărsau aducînd și răspîndind sclipiri, chemînd în graiul lor colorat la voluptate, ...

 

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicişilor La fîntîna Medicișilor de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XV, 81, 10 [23] aprilie 1911. p. 23—24. Un fragment Trecutul e o împărăție moartă. Locurile unde ai trăit mulți ani și ai putut să fii fericit nu căuta să le revezi, dacă ai o dragoste nouă în suflet, căci ele nu te vor recunoaște și-ți vor rămîne străine. Privește din depărtare la toate și închipuiește-ți că ai visat, căci numai visul poate să-ți dea mulțumire. Închipuiește-ți că după linia curbă ce închide orizontul nu mai e nimic, că nourii ce aleargă într-acolo sînt niște simple fantasme, că în sufletul tău deșirul de imagini, unele umbrite ori altele trandafirii, sînt tot ca și goana aceasta de nouri. Vîntul, acest fantastic și capricios artist, îi adună de pe fața cerului, clădește palate, zugrăvește continente imaginare, lăsînd pe alocuri spațiuri goale și senine, ca niște închipuiri de oceane, îi resfiră apoi și-i preface în turme nesfîrșite, care pasc pe nesfîrșita cîmpie a cerului, îi alungă cînd vrea într-o Fantazia nebună de cavaleri ce-aleargă pe cai năpraznici cu mantalele albe fluturînd pe umeri ; și apoi, cînd ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VEDENIE

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru VEDENIE.

ARĂTARE

... ARĂTÁRE , arătări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) arăta și rezultatul ei . 2. Halucinație , vedenie

 

IAZMĂ

... IÁZMĂ , iezme , s . f . ( Pop . ) Arătare urâtă și rea , nălucă , vedenie

 

NĂLUCĂ

... NĂLUCĂ , năluci , s . f . 1. Ființă fantastică , imaginară ; arătare , fantomă , vedenie , nălucire ( 1 ) ; spec . strigoi . 2. Imagine fugară și înșelătoare , închipuire deșartă ; iluzie , himeră , năluceală . 3. Imitație de peștișor , făcută din lemn sau din metal sclipitor ...

 

NĂZĂRIRE

... Faptul de a i ( se ) năzări cuiva ceva ; ( concr . ) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva ; apariție , închipuire , năzăreală , năzăritură ; vedenie