Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:VRĂBIER, VRĂBIOI, VRĂBIUȚĂ, BENGALI, LĂCAR, LIMBĂ, LUP, PASĂRE, PRESURĂ, PTERODACTIL ... Mai multe din DEX...

VRABIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VRÁBIE, vrăbii, s.f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). * Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. - Din sl. vrabi?.

Sursa : DEX '98

 

VRÁBIE s. (ORNIT.) 1. (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. și Bucov.) pasăre, (Olt. și Ban.) vrăbete. 2. vrabie-de-trestie (Emberiza schoeniclus) = (reg.) presură-de-trestie, vrabie-de-stuf.

Sursa : sinonime

 

vrábie s. f. (sil. -bi-e), art. vrábia (sil. -bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vrăbii, art. vrăbiile (sil. -bi-i-)

Sursa : ortografic

 

VRÁBI//E vrăbii f. Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt și conic, având penaj de culoare brună-cafenie cu dungi negre pe spate și cenușii pe pântece. * \~a mălai visează fiecare se gândește la ceea ce îi trebuie, la ceea ce-i place. Nu da \~a din mână pe cioara din par (sau din gard) mai bine mulțumește-te cu puținul de care dispui, decât râvnești la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /vrabij

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruVRABIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentruVRABIE.

Cincinat Pavelescu - Vulturul și vrabia

... și vrabia de Cincinat Pavelescu Cu ciocul tăios ca o sabie Din zbor un vultur a răpit, Pe stânca-i de granit, o vrabie. Ea umilită i-a șoptit: Pentru stomacul vostru, sire, Ce-n veci obișnuit a fost Cu mese pline de-ngrijire, Sunt ... gheară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La oameni, tot ca și la fiare, E lege dură ca o sabie: Pe cel mai mic îl sfâșie cel mare, Ca vulturul pe vrabie

 

Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi)

Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi) Fabulă de Constantin Negruzzi Ciocârlanul cu mirare Făcea astă întrebare Către vrabia vecină: — Oare pentru ce pricină Cocostârcul care îmblă Și din loc în loc să primblă Când vine Din țări streine Este și mai nătărău? Vrabia-i răspunde: — Zău! Nu știi vorba românească, Zicătoarea cea obștească Că "prostia din născare Vindecare Nu mai

 

Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe

Emil Gârleanu - În fel de fel de feţe În fel de fel de fețe... de Emil Gârleanu Gaița mea e foc. V-am destăinuit pățania ciocănitorii și de-atunci și-a pierdut încrederea în mine. O săptămână întreagă am rugat-o până să-și ție cuvântul, să-mi spuie cum au căpătat păsările penele lor așa de minunate la vedere. Ascultați ce-am vorbit cu gaița: Eu : Pasăre dragă, îți făgăduiesc că de acum înainte n-o să mai spun altora nimic din ceea ce-mi împărtășești. Gaița : Lasă că te cunosc. Așa mi-ai vorbit și rândul trecut, și mi-ai pus ciocănitoarea pe cap, de-mi amărăște zilele. Eu : Gaiță dragă, mă jur... Gaița : Jurămintele tale sunt ca fulgii mei de ușoare. Uite (își scoate un fulg cu ciocul și-l lasă să plutească în aer). Eu : Gaiță dragă, crede-mă, jurămintele mele sunt ceva mai grele... Gaița : Lasă! lasă!... În sfârșit, o să-ți spun și povestea asta, și atâta tot... Eu : Și lada-n pod! Gaița : Așa. Ascultă: La-nceput toate păsările aveau penele de două feluri; albe și negre, ca ziua și noaptea. Decât Dumnezeu se cam săturase să le vadă pe ...

 

Dorin Ștef - Miorița s-a născut în Maramureș

... Sudul Moldovei. V. Alecsandri / J. Michelet / N. Iorga / A.D. Xenopol / Gh. Maior / O. Densușianu / I. Diaconu / M. Sadoveanu / S. Mehedinți / A. Fochi / Gh. Vrabie / C. Macarie. B. Muscel - Nordul Munteniei. Al. Amzulescu / N. Stănescu. C. Transilvania. A. Densușianu / G. Coșbuc / L. Ghergariu / A. Fochi â ... colectivă a poporului. A. Russo / V. Alecsandri. II. Creație individuală. A. Russo / M. Eminescu / G. Ibrăileanu / C. Ciopraga / Gh. Vrabie / Gh. Cîrstian. III. Pseudo creatorii Mioriței. Baciul Udrea / V. Alecsandri / M. Eminescu. IV. Creație colectivă succesivă. Al. Odobescu / A. Fochi. â–  Concluzii. Despre ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Ștefan Octavian Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Furtuna (Ştefan Octavian Iosif) Furtuna de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție A revenit albastrul mai ! Flori în grădină, flori pe plai     Și flori la pălărie! Stau ca pe spini, stau ca pe foc ! E timpul numai bun de joc     Și bun de ștrengărie... Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag     S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim haihui : Mă dau mai bine-n partea lui,     Că nu e mai tot anul ! O șterg de-acasă frumușel : Grivei cu mine, eu cu el,     Și satu-n colb se-neacă... Intrăm în codru, și Grivei A-nnebunit de vesel ce-i :     Mă mușcă, sare, joacă... Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt, Își face mendrele ; eu cînt,     Și codrul lin răsună... Pe sus trec leneș nouri grei — Noi nici nu ne gândim la ei,     Și doar aduc furtună ! Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat, Lumina-n zări se stînge... Un roi de frunze joacă-n drum — Tot codrul e-un vîrtej acum,     Și eu pornesc a plânge... Alerg în jos, alerg în sus : Am rătăcit, ...

 

Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure

Duiliu Zamfirescu - O noapte în pădure O noapte în pădure de Duiliu Zamfirescu Peste codri varsă luna Clarul feței visătoare, Luminînd ca-ntotdeauna Taina apei din izvoare. Unda se oprește-n maluri Și se umflă, se ridică, Crește, geme, bate-n valuri Și deodată se despică. Se desface apa-n două, Iese-o zînă din bolboacă Cărei ramurile plouă Sărutări de promoroacă. Rîd stejarii, fioroșii, Scot din flori mirezme teii, Ies din veacuri Făt-Frumoșii Și din cremene ies zmeii. Mura tremură pe viță, Ard din aripi licuricii, Vin zmeriți către Domniță Uriașii și piticii: Sîsîilă și Gînganul Vin călări pe rîși de munte, Caragață căpitanul Pe-un haram cu corn în frunte; Badea Vulpe din Straoane Vine în olac cu coadă, Bate patru lighioane De gîndești că le deznoadă; Ursu , vameș de prisacă, Ține hîțele lui slabe: Scoate sabia din teacă Și salută-n două labe. Vin cu toții, mic și mare, Și purtînd la coifuri mîna, Stau la front în nemișcare, Așteptînd să treacă Zîna. Zîna trece plutitoare În lumina albăstrie, Legănîndu-și pe izvoare Scurta ei călătorie. Și cum trece și se duce Ca o stea pe valea vremii, Ies voinicii la răscruce Din versetele poemii: ...

 

Emil Gârleanu - În curtea mea

Emil Gârleanu - În curtea mea În curtea mea de Emil Gârleanu Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări. A, uite-o, harnica ogrăzii! Repede-repede, sfârâindu-i piciorușele în ghetele galbene pe nisip de iute ...

 

Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!

... povețe puișorilor ei: „Nu ieșiți la marginea cuibului!â€� „Nu strigați când nu sunt eu cu voi!â€� „Tst! pisica!â€� O vrabie ciripește pe gard. D-tale puțin îți pasă. Și ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!â€� În nopțile cu ...

 

Emil Gârleanu - Gâza

Emil Gârleanu - Gâza Gâza de Emil Gârleanu Calul suia din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus cădeau razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un sân, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. Unde și unde, câte un stejar se ridica din fundul prăpastiei, deodată, mânios parcă, dar vârful lui rămânea mai jos de înălțimea șoselei albe, ca un drum de moară, înecată de colb la cea mai mică adiere de vânt. Calul se opri câteva clipe, suflă puternic, apoi o smuncitură a frâului îl sili iar să pornească. În sfârșit, mai făcu cei câțiva pași de ajunse până în vârful dealului. Calul ridică puțin capul. Drumul se întindea neted, coborând prin mijlocul pădurii, care începea să arate mai deasă, mai bătrână. Tocmai în fund, târgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pâlpâie și dânsa ...

 

Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...

... lângă bucățica de hârtie, deschise pliscul, apucă, cu lăcomie, cărăbușul și: hap! hap! mai să se înece, îl înghiți. Sărăcuțul cărăbuș! De pe gard, o vrabie, care văzuse multe în viața ei, își așezase puișorii în rând, să privească, de cum zărise cărăbușul jos. Și acum își lua zborul într-alt ...

 

George Coșbuc - Iarna pe uliță

George Coşbuc - Iarna pe uliţă Iarna pe uliță de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1896, nr. 16 A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruVRABIE

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentruVRABIE.

Matei Capitol 10

Matei Capitol 10 Matei 9 Matei Capitol 10 1 Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, și le -a dat putere să scoată afară duhurile necurate, și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință. 2 Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintîi, Simon, zis Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui; 3 Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Levi, zis și Tadeu; 4 Simon Cananitul, și Iuda Iscarioteanul, cel care a vîndut pe Isus. 5 Aceștia sînt cei doisprezece, pe cari i -a trimes Isus, după ce le -a dat învățăturile următoare: Să nu mergeți pe calea păgînilor și să nu intrați în vreo cetate a Samaritenilor; 6 ci să mergeți mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 Și pe drum, propovăduiți, și ziceți: ,,Împărăția cerurilor este aproape!`` 8 Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați. 9 Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre, 10 nici ...

 

Luca Capitol 12

Luca Capitol 12 Luca 11 Luca Capitol 12 1 În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, așa că se călcau unii pe alții, Isus a început să spună ucenicilor Săi: ,,Mai întîi de toate, păziți-vă de aluatul Fariseilor, care este fățărnicia. 2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 3 De aceea, orice ați spus la întunerec, va fi auzit la lumină; și orice ați grăit la ureche, în odăițe, va fi vestit de pe acoperișul caselor. 4 Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic. 5 Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți. 6 Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuș, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7 Și chiar perii din cap, toți vă sînt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sînteți mai de preț decît multe vrăbii. 8 Eu vă spun: pe orișicine Mă ...

 

Proverbele Capitol 26

Proverbele Capitol 26 Proverbele 25 Proverbele Capitol 26 1 Cum nu se potrivesc zăpada vara, și ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun. 2 Cum sare vrabia încoace și încolo și cum sboară rîndunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. - 3 Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor. - 4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. - 5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. - 6 Celce trimete o solie printr`un nebun, își taie singur picioarele, și bea nedreptatea. - 7 Cum sînt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. - 8 Cum ai pune o piatră în praștie, așa este cînd dai mărire unui nebun. - 9 Ca un spin care vine în mîna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. - 10 Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este celce tocmește pe nebuni și pe întîii veniți. - 11 Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul la nebunia lui. - 12 Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruVRABIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentruVRABIE.

VRĂBIER

... VRĂBIÉR , vrăbieri , s . m . Persoană care prinde vrăbii ; ( ir . ) vânător prost ( care vânează numai vrăbii ) . [ Pr . : - bi - er ] - Vrabie

 

VRĂBIOI

... VRĂBIÓI , vrăbioi , s . m . Bărbătușul vrabiei ; vrabie mai mare . [ Pr . : - bi - oi ] - Vrabie

 

VRĂBIUȚĂ

... VRĂBIÚȚĂ , vrăbiuțe , s . f . Diminutiv al lui vrabie ; vrăbioară ( 1 ) . [ Pr . : - bi - u - ] - Vrabie

 

BENGALI

BENGALÍ s . m . , adj . ( Rar ) 1. S . m . Nume dat mai multor păsări , înrudite cu vrabia , cu penajul colorat în albastru ori cafeniu , originare din India . 2. Adj . ( În sintagma ) Limba bengali = limba vorbită în Bengal ( India ) . [ Acc . și :

 

LĂCAR

LĂCÁR , lăcari , s . m . Gen de păsări călătoare și cântătoare , de mărimea unei vrăbii , de culoare brună pe spate și alb - brună pe pântece , care trăiesc în stufărișul din jurul lacurilor și al mlaștinilor ( Acrocephalus ) ; pasăre din acest gen . - Lac ^1 + suf . -

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

LUP

LUP , lupi , s . m . 1. Mamifer carnivor din familia canidelor , cu corpul de circa 150 cm lungime , acoperit cu blană sură , cu gâtul gros , cu capul mare , cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă ( Canis lupus ) . 2. Compuse : lupul - bălții = ( Iht . ) știucă ; lup - de - mare = a ) numele unei specii de focă ; fig . marinar experimentat , încercat ; b ) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ) ; lupul - albinelor = gândăcel carnivor , frumos colorat cu negru , negru - albăstrui și roșu , care trăiește pe flori ( Trichodes apiarius ) . 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului , folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor . 4. ( Text . ; în sintagmele ) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă , care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia . Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac , care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat ...

 

PASĂRE

... animal din această clasă . 2. Sper . Nume generic pentru păsările ( 1 ) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic ; orătanie ; spec . găină . 3. ( Reg . ) Vrabie . 4. Compuse : pasărea - muscă = colibri ; pasărea - liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire , viu colorată ( Menura superba ) ; pasărea - omătului = pasăre ...

 

PRESURĂ

PRESÚRĂ^2 s . f . Cheag ( folosit la coagularea laptelui ) . PRÉSURĂ^1 , presuri , s . f . Gen de păsări ( cântătoare ) migratoare , de mărimea unei vrăbii , cu ciocul scurt și gros , cu coada lungă și bifurcată , cu spatele brun și dungat ( Emberiza ) ; pasăre care face parte din acest gen . - Et .

 

PTERODACTIL

PTERODACTÍL , pterodactili , s . m . Gen de reptile fosile zburătoare , de mărimea unei

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...