Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ZBURDA

  Vezi și:ZBURDA, ZBURDĂCIUNE, ZBURDĂTOR, ZBURDĂLNICIE, ZBURDĂTURĂ, ZBURDARE, ZBÂNȚUI, ZBENGUI, ZBURDALNIC, ZBURDATIC ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ZBURDĂ: ZBURDA.

 

ZBURDĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ZBÚRDĂ s.f. Zburdare; joacă voioasă; zbenguială, neastâmpăr. - Din zburda (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

 

ZBÚRDĂ s.f., g.-d. art. zbúrdei

Sursa : DOOM

 

ZBÚRDĂ s. v. joacă, joc, zbenguială, zben-guire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zbur-dălnicie.

Sursa : sinonime

 

zbúrdă s. f., g.-d. art. zbúrdei

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruZBURDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 37 pentruZBURDĂ.

Gheorghe Asachi - Rânduneaua și paserile

... aripe, Mute stați ascunse-n ripe, Păn va trece acel rău Ce v-amenință mereu! Însă paserile orbite, De sănin timp amăgite, Ciripea, în câmp zburda Și pe vânători chema. Pănă ce-n rețele au dat Ș-a lor poftă au săturat. Timpuriu să prevezi răul este   rară-nțelepciune ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)

Ştefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Duminică, — se face dimineață. Pe ulicioara ninsă și plină de-ntuneric Doar crivățul, unchieșul cel nebun, Își face mendrele și zburdă-n voie, Tot grămădind zăpadă În dreptul ferestruiei mici Ca s-o astupe. Dar ferestruia licărește vesel Și nu se lasă stinsă. Acolo stă cizmarul meu. Cu ochelarii vechi pe nas El bate cuie la lumina lămpii, Iar meșterița răscolește focul. Dar unde-i ucenicul ? Hei, întrebați voi crivățul ce joacă Și suflă nu se-ncurcă: Pe ulicioara ninsă De-un ceas se luptă amîndoi Ca să dezgroape din zăpadă Un coș înnămolit. Cizmarul mermăie un cîntec Bisericesc, pe nas, Nevasta lui deretică prin casă, Și ușa se deschide mare. Copilul intră plin de frig Și cu urechile-nghețate, Abia tîrînd pe urma lui Burtosul coș împodobit Cu fel de fel de bunătăți din hală ! Trei pîni, verdețuri berechet, Și-un chil de carne ! S-a întîmplat minunea asta rară În casa bunului vecin ! Copilu-li suflă-n pumni, iar meșterița Așază pîinile după cuptor, Se uită la moșneag și — rîde. Moșneagul, peste ochelari, Se uită la copil, l- ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Visul (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Visul (Iosif) Visul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Bine ai venit, april,           Lună răsfățată ! Zburd și cînt, zglobiu copil,                Ziulica toată !... Înainte-mi — cîmp deschis...           Stau fără de țîntă. Totu-i adîncit în vis,           Prins de vrajă sfîntă. Jos, pe dîmb, mă tolănesc,           Fermecat de lene, Și din ce în ce clipesc           Tot mai des din gene... Somnul vine mîngîios,           Soarele mă-mbată, Parc-aud un basm frumos           Cu: „A fost odată...â€� În auz îmi sună blînd           Zumzetul de-albine... Mîndre zâne vin tinzînd           Brațele spre mine. Tainice spre mine vin           Toate laolaltă, Rîd și-n jur de mine, lin,           Prinse-n horă, saltă... Dar cînd sar să le cuprind,           Caut cu-ntristare : Stol de porumbei sclipind           Flutură în

 

Alexandru Vlahuță - 1907

Alexandru Vlahuţă - 1907 1907 de Alexandru Vlahuță Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine.    Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui neam ce sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară, Că vin și guri flămânde de pe-afară. Tot crugul ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Vuind s-azvârl șuvoaiele devale)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (Vuind s-azvârl şuvoaiele devale) Sonet de Alexandru Vlahuță Vuind s-azvârl șuvoaiele devale Pe deal stă zarea de brânduși albită. În aer i-o căldură liniștită, Pe bolți un nor de-argint se rupe-n pale. Sar apele din matca prididită; Un cocostârc, pe mal, pășește-agale, Dând spaimă-n broaștele ce-i fug din cale. Ies aburi calzi din pajiștea-ncropită. Și nici un sloi n-a mai rămas pe gârlă; Doinind, s-aude trișca de la târlă. Iar mieii, strânși în cârduri, zburdă-n soare: Pământu-ntreg, ca-n prima dimineață, Se umple de lumină și viață, Iar inima-mi se-ntunecă și

 

Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său

Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Închisul către un fluture ce intrase în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis, Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit, În acest muced lăcaș, mormânt celor vii gătit, De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis. Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit; Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus, Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns! Și ai venit înadins să vezi un nenorocit. Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat, În tine văd acum lumea ce l-au urgisit, Tu speranță ai adus închisului osândit, Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat. Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin lunci ...

 

Constantin Stamati - Hăulitul închisului

Constantin Stamati - Hăulitul închisului Hăulitul închisului de Mihail Lermontov Traducere de Constantin Stamati Oh! deschideți-mi prinsoarea, Ca să văd seninul soare, Ș-al soției boi frumos, Și calul meu cel comos. Atunci pe amata soață Am s-o strâng la piept în brațe, Ș-apoi să m-arunc pe cal, Și să zbor pe văi și deal. Dar vai! ușa la-nchisoare Îi cu zăvor gros și tare, Și nevasta lăcrimează, Nesperând să mă mai vază. Ș-al meu slobod cal nechează, Zburdă pe câmp, se-ncordează, Iar eu plâng neâncetat, Căci de viu sunt

 

Constantin Stamati - Măgarul împodobit

Constantin Stamati - Măgarul împodobit Măgarul împodobit de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Odată s-au întâmplat Un pașă la Țarigrad să fie foarte bogat Și să aibă un măgar pe care umbla călare, Împodobindu-l frumos cu tacâmuri scumpe foarte; Deci mergând pe dânsul la primblare, Oamenii i se închina, dându-se din drum deoparte; Iar măgarul socotea că oamenii lui se închină, Și de-aceea se făcuse mândru și foarte sumeț, Și așa de îndrăzneț, Că pe uliță mergând, buzna peste oameni da, Sau arunca din picioare spre a-i feșteli cu tină, Iar bietul popul rabda Măgarului cest obraznic de frica celui călare Orice înfruntare. Odată însă măgarul din grajd afară ieșind, Și viindu-i chef să umble singur pe ulița mare, Ca să facă haz, văzând Oamenii cum i se-nchină, Au început să și zburde, să zvârle și să-i lovească. Dar cine au fost de vină, Dacă oamenii cu parul au început să-l stâlcească? Deodată însă măgarul socotea că este șagă, Văzând însă mai târziu că șaga era prea groasă, Au fugit rușinat acasă, Și atunci au început să înțeleagă Că toți măgarii în lume sunt sade numai măgari, ...

 

Emil Gârleanu - Căprioara

Emil Gârleanu - Căprioara Căprioara de Emil Gârleanu Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri ...

 

Gheorghe Asachi - Iepurile și broasca țăstoască

... un salt. Văzând țânta apropietă Și țăstoasa-ngreoietă, Iepurele, după un pas, Stă și rumigă-n popas, Înainte face doi Și atâția pași napoi. Mai zburda, Adulmeca, Tot la umbra lui visa, [1] Își bătea de broască gioc Că încet pășea din loc. Când din a lui fantazie Iepurele ...

 

Gheorghe Asachi - Leul și guzganul

Gheorghe Asachi - Leul şi guzganul Leul și guzganul de Gheorghe Asachi Cât se poate, se cuvine Fă altuia vre un bine, Că veni-va-ți multe ori D-unde n-aștepți agiutori, Precum vei vedea aice Din o fabulă ce-oi zice. Un guzgan, ce supt pământ I s-urâsă a sta mereu Zburdând iesă ca un tânt Și-ntră-n brânca unui leu Dar acest-au arătat Cuget chiar de împărat, Căci în loc ca să-l sugrume L-au lăsat să roadă-n lume. Însă astă bună faptă Mulțămită-i află dreaptă. Se par lucruri necrezute Un guzgan pe leu s-agiute! Din a sa pădure deasă Umblând leul ca să iasă, În o cursă-ntinsă-ncape Și cercând din ea să scape Muge, bietul, tot se urcă, Însă-n lați mai mult se-ncurcă, Încât acel domnitor Nicicum poate să-și agiute Dar întâi de vânător Guzgănelul venind iute, Pe rețeaua ce-l înoadă Nevoindu-să să roadă, Într-atâta-au distrămat Pănă pe leul au

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruZBURDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentruZBURDĂ.

ZBURDA

ZBURDÁ , zburd , vb . I . Intranz . A sălta , a alerga sprinten încoace și încolo ; a se zbengui , a se juca cu voioșie ; a se ține de nebunii , a se arăta lipsit de

 

ZBURDĂCIUNE

... ZBURDĂCIÚNE , zburdăciuni , s . f . Zburdălnicie , vioiciune , neastâmpăr . - Zburda

 

ZBURDĂTOR

... ZBURDĂTÓR , - OÁRE , zburdători , - oare , adj . ( Rar ) Zburdalnic , zglobiu , neastâmpărat . - Zburda

 

ZBURDĂLNICIE

ZBURDĂLNICÍE , zburdălnicii , s . f . Însușirea de a fi zburdalnic ; vioiciune , neastâmpăr ,

 

ZBURDĂTURĂ

... ZBURDĂTÚRĂ , zburdături , s . f . ( Reg . ) Salt , săritură . - Zburda

 

ZBURDARE

... ZBURDÁRE , zburdări , s . f . Acțiunea de a zburda și rezultatul ei ; fig . avânt . - V. zburda

 

ZBÂNȚUI

... ZBÂNȚUÍ , zb ? nțui , vb . IV . Refl . A se zbengui , a zburda

 

ZBENGUI

... ZBENGUÍ , zbéngui , vb . IV . Refl . A se juca sărind și alergând ; a zburda

 

ZBURDALNIC

ZBURDÁLNIC , - Ă , zburdalnici , - ce , adj . ( Despre animale ) Care zburdă ; ( despre oameni ) zglobiu , neastâmpărat , vioi , nebunatic ; p . ext .

 

ZBURDATIC

... ZBURDÁTIC , - Ă , zburdatici , - ce , adj . ( Rar ) Zburdalnic . - Zburda