Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ZBÂRCIRE, ZBÂRCIT, ȘIȘTĂVI, ȘIȘTĂVIT, BOȚI, BOȚIT, BRĂZDA, BRĂZDAT, CIUCIULETE, CREȚ, CUTA ... Mai multe din DEX...

ZBÂRCI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ZBÂRCÍ^1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. * Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ** (Rar) A se închirci, a se crispa. - Cf. bg. %băr?a%.

Sursa : DEX '98

 

ZB?RCI^2, zbârciuri, s.n. (Rar) Zbârcitură. - Din zbârci^1 (derivat regresiv).

Sursa : DEX '98

 

ZBÂRCÍ^1, zbârcésc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face tremure (o suprafață netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucișare cu bg. băr?ă = a încreți [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])

Sursa : etimologic

 

ZBÂRCÍ^3, zbârcésc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbâr sau zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)

Sursa : etimologic

 

ZBÂRCI s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, zbârcitură.

Sursa : sinonime

 

ZBÂRCÍ vb. 1. v. rida. 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pomisi. (După boală i s-a \~ trupul.)

Sursa : sinonime

 

zbârci s. n., pl. zbârciuri

Sursa : ortografic

 

zbârcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârcésc, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbârceáscă

Sursa : ortografic

 

A ZBÂRC//Í \~ésc 1. intranz. : \~ din nas a) a manifesta nemulțumire; b) a fi mofturos; a face mofturi. 2. tranz. : \~ sprâncenele a lua o înfățișare supărată; a se încrunta. /cf. bulg. bărța

Sursa : NODEX

 

A SE ZBÂRC//Í \~ésc intranz. 1) (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreți; a se cuta. 2) fig. A manifesta nemulțumire printr-o grimasă; a se încreți. /cf. bulg. bărța

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ZBÂRCI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 60 pentru ZBÂRCI.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. ...

 

Alexandru Vlahuță - Ce te uiți cu ochii galeși%3F

Alexandru Vlahuţă - Ce te uiţi cu ochii galeşi%3F Ce te uiți cu ochii galeși? de Alexandru Vlahuță Ce te uiți cu ochii galeși la copacii triști și goi, Și oftezi, dând pas gândirii să mai lunece-napoi?... Lasă frunzele pustiei și bătăilor de vânt! Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frânt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. Strânge-ți gândurile-acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri, Palide-n puterea nopții să mai tremure pe drum... Nici te mai uita în urmă-ți la grămezile de scrum... Nu vezi tu că îndărătu-ți e-ntuneric și pustiu!... Și n-auzi cât de sinistru sun-a groapă ș-a sicriu Glasul tinereții duse ș-al iluziilor șterse?... Înțelege că-i zadarnic pe-un mort lacrimi să se verse!... Negreșit, avut-ai zile de noroc și de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai trăit și tu în basme... Te credeai și tu o zână, Ș-așteptai, ca să te fure, vreun făt-frumos să vină, De-ți roteai pe lanul vieții ochii mari și visători, Nu-ntâlneai decât podoabe, fluturi, pajiște și flori! Și când pentru- ...

 

Alexandru Vlahuță - Scrisoare cătră un bătrân

Alexandru Vlahuţă - Scrisoare cătră un bătrân Scrisoare cătră un bătrân de Alexandru Vlahuță Părul alb e lucru mare pentru cine vrea să știe, Și a ști să-l porți e poate cea mai grea filozofie. Vremea, ce zbârcește fața, netezește judecata. Pentru orice-ncrețitură, mintea trebui să-și ia plata. Și pleoapă de pleoapă când s-apropie-n afară, Atunci ochiul cel lăuntric vede lumea mult mai clară. Ah, și mari lucruri grăiește gura pregătitei groape, Și-nțelept trebui să fie cine stă de ea aproape! Iată ce gândesc când trece un bătrân pe lângă mine, Și când văd pe fața-i blândă ieroglifele divine, Ce-a săpat, în treacăt vremea, ca pe-o obeliscă vie! Mi se pare că într-însul văd un zeu:     Ah, cine știe Ce-o fi clocotind în lumea strânsă în bătrânu-i creier, Și ce-o fi târând cu sine furtunosul lui cutrier! Câte visuri izbândite! Câte visuri sfărămate! Grămădire colosală ici ruine de palate; Dincolo în codru-n doliu, și sub el un vraf de scrum. Într-un colț trântit se vaită dorul, abătut din drum. Câte cuiburi goale! Câte, câte falnice porniri Și iluzii aurite, prefăcute-n ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur

Dimitrie Bolintineanu - Căpriţa de aur Căprița de aur de Dimitrie Bolintineanu În nori cinși cu roze și cu-aur curat Se culcă ferice al vieții-mpărat. Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară Gonește-o căpriță, plăpândă și ușoară, Cu cornii auriți. Ea fuge-n pădure și cel ce-o preurmă, Lăsându-și fugarul, pe jos o mai urmă Sub arbori frunziți. Iar fiicele nopții pe lume cobor Și-nvăluie toate cu pletele lor. O slabă femeie cu seci oseminte, Cu fețe zbârcite, păru lui nainte Și-așa i-a vorbit: — ,,Te-nturnă,-mpărate, căci mândra căpriță A fost mai nainte frumoasă domniță Cu păr aurit. Un zmeu se răpise de chipu-i dorit, Dar juna fecioară l-a disprețuit. Atunci el îi schimbă popoarele sale În arbori ce formă dumbrava din vale, Dumbrava de chin. Domnița frumoasă cu plete leite Se schimbă-n căpriță cu coarne-aurite, Frumoase străin! Acum e căpriță cât ziua lucește Și dulce fecioară cât noaptea domnește. Acolo-i castelul în care petrece. Dar câți o preurmă, sub paloșu-i rece Ca spicul s-abat. Streine, te-nturnă spre locuri mai bune! Să mori când ...

 

Gelu Vlașin - 13:55

Gelu Vlaşin - 13:55 â†�â†� 13:27 13:55 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:07 →→ buzele tale sărutând o icoană plină de carii mâinile zbârcite printre spini fracturați pe furiș mirel colindă cu pita proaspătă coaptă pe vatră moroșanca asvârle cu deochi la păstrăvărie apa-i tulbure și păstrăvarul plin de idei în cabana din vârf un cioban (“mioriticâ€�) alerga turiști prin pădure ca-ntr-un best-seller horror te-am visat desculță prin trifoiul înalt din livadă zbenguindu-te singură departe de casă mamone și stradă te-am visat mai apoi rătăcind printre crengile pline cu mere de vară aveai părul prins în capcane de vulpi argintii rochia lungă până dincolo de cicere ochii acoperiți cu frunze de viță de vie (altă

 

Gelu Vlașin - 22:47

Gelu Vlaşin - 22:47 â†�â†� 22:30 22:47 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 23:00 →→ am în suflet un cimitir cu prea multe cruci bolșevice două țigănci mi-au ghicit în cafea și în cărți muzica sparge țeasta pătrată și goală libertate pe pâine vorbele tale să-mi înjur toți vecinii și mâinile zbârcite scotocindu-mi buzunarele goale la morga centrală inutil și violent (în fiecare dimineață cu

 

Mihai Eminescu - Noaptea...

Mihai Eminescu - Noaptea... Noaptea... de Mihai Eminescu Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc, Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surânzândă, Albă ca zăpada iernii, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară Gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă. Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate, Tu grumazul îmi înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci; Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă și lină, O! desmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare, Pân' nu-i ...

 

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

Mihai Eminescu - Urât şi sărăcie Urât și sărăcie de Mihai Eminescu Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat-au chip și cântec ­ urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. ...

 

Vasile Alecsandri - Zilele Babii

Vasile Alecsandri - Zilele Babii Zilele Babii de Vasile Alecsandri Baladă I Cât au fost iarna de lungă Au ținut soarele strâns Sub al ei cojoc încins, Crivățul să nu-l ajungă, Nici să fie-n față nins. Iară sora ei mezină, Dochia, l-au îndrăgit Și la rându-i a vrăjit Să atragă-a lui lumină Lângă sânul ei zbârcit. Și sub cortul ei de gheață Unde tremură mereu Ține-acum odorul său, Dulcele izvor de viață, Zâmbetul lui Dumnezeu. Îl sărută, îl desmeardă Ziua, noaptea, nencetat, Ca pe-un mire descântat, Și se teme să nu-l peardă De la ochiu-i degerat. Bietul soare-n fărmecare Perde lustru-i aurit Sub răsuflul ei cumplit. El pe lume nu mai are Nici apus, nici răsărit. Iar în lipsa lui, pământul Zace-n triste amorțiri, Bântuit de vijăliri, Căci ferească Domnul sfântul De-ale Babelor iubiri! La răsuflul lor deodată Tot ce-i verde, înflorit, Cade, moare vestezit. Turba lor e nempăcată, Dorul lor neîmblânzit. Ele știu să-ncurce firul Feți-frumoșilor, pe plac. Știu să schimbe pentru leac Chiar în brustur trandafirul Și stiglețu-n liliac... II Iată, mări, însă iată Că-ntr-o ...

 

Veronica Micle - De ce-ți mai numeri anii...

Veronica Micle - De ce-ţi mai numeri anii... De ce-ți mai numeri anii... de Veronica Micle De ce-ți mai numeri anii să vezi de ești bătrân Când știi ce grea durere tu porți în al tău sân, Și pentru ce oglinda întrebi privind în ea Să-ți spună de nu-i încă zbârcită fața ta? Când știi c-a tale lucruri ce curg neîncetat Adânci și triste urme în suflet ți-au lăsat, Și crezi c-o vecinicie amară e de când O clipă fericită avut-ai pe pământ. Și ce-ți mai folosește să știi azi cum mai ești Când simți că tu pe lume de mult nu mai trăiești; Purtând cu moartea`n suflet străin în orice loc Viața ta pustie și fără de

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Zobie Zobie de Barbu Ștefănescu-Delavrancea De-a lungul tufăriilor dese și verzi, printre plute bătrâne, sălcii tunse și scorburoase, Râul Târgului își răsfiră apele pe minunata sa albie, în fâșii șerpuite, reci și străvezii, că îi numeri petricelele rotunde rostogolite la vale. Morile vuiesc pe malul stâng, învălmășind în spițele roatelor talazurile albite de spuma ce fierbe și se sparge de bolovanii de piatră. Peste hălăciuga de verdeață, copacii de la moara lui Crasan. Mai sus decât clădirile orașului, așezată în lungul șoselei, stă neclintită turla lui Negru-vodă. De-o parte și de alta, dealurile smărăldii se încovoaie și, depărtându-se, se prefac în muscele, muscelele se azvârlă în munți năprasnici cu creștetele brăzdate de puhoaie și pârlite de arșița soarelui. Și munții, încălecând unul peste altul, ceafă pe ceafă, se amestecă la hotarele țării în albăstrimea cerului. Acolo, pe creștetele Craiului, Cetățuii și Păpușii, vulturii cuibează puii și-i reped la vânat. Și când cad țintă la pământ, par niște gloanțe trimise din senin. Firea viețuitoare se mișcă ca o secătură în așa mândrețe, minunea minunilor, podoabă răsărită din pământ, din iarbă verde, care trezește și întunecă mintea, înalță și sugrumă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZBÂRCI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru ZBÂRCI.

ZBÂRCIRE

... ZBÂRCÍRE , zbârciri , s . f . Faptul de a ( se ) zbârci ^1 ; încrețire , ridare , cutare . - V. zbârci

 

ZBÂRCIT

... ZBÂRCÍT , - Ă , zbârciți , - te , adj . Care prezintă zbârcituri , cute , riduri ; încrețit . - V. zbârci

 

ȘIȘTĂVI

... ȘIȘTĂVÍ , șiștăvesc , vb . IV . Refl . ( Pop . ; despre boabele de cereale ) A se zbârci

 

ȘIȘTĂVIT

ȘIȘTĂVÍT , - Ă , șiștăviți , - te , adj . ( Pop . ; despre boabele de cereale ) Zbârcit , pipernicit . V.

 

BOȚI

... BOȚÍ , boțesc , vb . IV . Tranz . și refl . 1. A ( se ) mototoli . 2. Fig . A ( se ) zbârci

 

BOȚIT

BOȚÍT , - Ă , boțiți , - te , adj . 1. Mototolit . 2. Zbârcit , încrețit ( la

 

BRĂZDA

... și absol . ( Despre roți , corăbii , fulgere etc . ) A lăsa urmă , dâră . 3. Tranz . și refl . Fig . ( Despre fața omului ) A ( se ) zbârci , a ( se ) cuta , a ( se ) rida . 4. Tranz . Fig . ( Despre ape curgătoare , forme de relief etc . ) A străbate dintr ...

 

BRĂZDAT

BRĂZDÁT , - Ă , brăzdați , - te , adj . 1. Acoperit sau străbătut de brazde ( 1 ) . 2. Fig . ( Despre fața omului ) Cu cute , cu zbârcituri ; zbârcit , ridat ,

 

CIUCIULETE

CIUCIULÉTE , ciuciuleți , ( 1 ) s . m . 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită , gălbuie sau brună - roșcată , cu piciorul cilindric , alb și gol în interior ( Morchella esculenta ) . 2. ( Adverbial , în expr . ) A ( se ) face ( sau a fi ud ) ciuciulete = a ( se ) uda ( sau a fi ud ) până la

 

CREȚ

CREȚ , CREÁȚĂ , ( I ) creți , - e , adj . , ( II 1 ) creți , s . m . ( II 4 ) crețe , s . f . . ( II , 2 , 3 ) crețuri , s . n . I. 1. Adj . ( Despre păr , blană , lână etc . ) Răsucit în inele ; cârlionț , buclat . 2. Adj . Cu ridicături și adâncituri ; cutat , încrețit ; zbârcit , ridat . II. 1. S . m . Păr creț sau încrețit ; buclă , cârlionțat . 2. S . n . Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat ; cută , fald . 3. S . n . Încrețitură a pielii ; zbârcitură , rid , cută . 4. S . f . Soi de viță de vie cu struguri verzi - gălbui , din care se obțin vinuri de masă . - Et .

 

CUTA

... cute , crețuri ; a plia , a drapa . 2. Refl . ( Despre piele , mai ales despre cea de pe obraz ) A se zbârci

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...