Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUPTĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 130 pentru RUPTĂ.

RUPTAȘ

RUPTÁȘ , ruptași , s . m . Contribuabil care , plătind darea numită ruptă , era scutit de orice bir . - Ruptă + suf . -

 

RUPTOARE

RUPTOÁRE s . f . 1. Rupt ^2 ( II ) . 2. ( În expr . ) Ruptoarea prețului = ruperea prețului . 3. ( Înv . ) Început , primul pas . - Rupt ^2 + suf . -

 

ZDREANȚĂ

ZDREÁNȚĂ , zdrențe , s . f . 1. Bucată ruptă , sfâșiată dintr - o pânză sau dintr - un obiect de pânză ; haină , rută sau pânză veche , ruptă . 2. ( La pl . ) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă , care se fierbe în supă în bucățele mici . [ Var . : treánță s .

 

ÎNSTRĂINAT

ÎNSTRĂINÁT^2 , - Ă , înstrăinați , - te , adj . 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial . 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într - o țară străină ; fig . îndepărtat , rupt sufletește de cineva . [ Pr . : - stră - i - . - Var . : înstreinát , - ă ad j . ] - ÎNSTRĂINÁT^1 s . n . Înstrăinare . [ Pr . : - stră - i - . - Var . : înstreinát s . n . ] - V.

 

ȘTIRBITURĂ

ȘTIRBITÚRĂ , știrbituri , s . f . 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau a ceva ) ; încălcare , nesocotire ( a unei legi , a unui drept etc . ) . - Știrbi + suf . -

 

AȘCHIA

... AȘCHIÁ , așchiez , vb . I . Tranz . A rupe sau a tăia în așchii , în șuvițe sau în fâșii ; spec . a prelucra un obiect înlăturând ( sub formă de așchii ) surplusul ...

 

ABSOLUTIZA

ABSOLUTIZÁ , absolutizez , vb . I . Tranz . A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ , condiționat , limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective ; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare , rupând - o de complexul căreia îi aparține . - Absolut + suf . -

 

AGĂȚAT

... AGĂȚÁT , - Ă , agățați , - te , adj . 1. Atârnat , spânzurat ^2 , suspendat . 2. ( Despre obiecte de îmbrăcăminte ) Prins fără voie într - un obiect ascuțit care găurește , deșiră , rupe

 

BONT

BONT , BOÁNTĂ , bonți , boante , adj . Fără vârf , cu vârful retezat , tocit ,

 

BUCATĂ

BUCÁTĂ , bucăți , ( I ) ( II ) bucate , s . f . I. 1. Parte tăiată , ruptă , desfăcută dintr - un corp solid , dintr - un întreg ; dărab . 2. Operă ( sau fragment unitar ) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse . II. ( La pl . ) ( Feluri de )

 

BULEANDRĂ

BULEÁNDRĂ , bulendre , s . f . ( Pop . și fam . ) Haină veche , ruptă , ponosită ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>