Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRANSPORTA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 110 pentru TRANSPORTA.
ASCENSÓR , ascensoare , s . n Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă , pe linie verticală , mărfuri sau persoane ( în clădirile cu mai multe etaje ) ; lift . - DIn fr .
ATÁȘ , atașe , s . n . Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă , cu care se transportă obiecte sau persoane . [ Pl . și :
... AUTOBRÉC , autobrecuri , s . n . Automobil cu caroserie închisă , care poate transporta
AUTOSANITÁRĂ , autosanitare , s . f . Automobil special echipat care transportă bolnavii , răniții etc . ; autosalvare . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^2 +
AUTOTURÍSM , autoturisme , s . n . Automobil cu caroserie închisă sau deschisă , cu care se transportă un număr redus de persoane ; turism . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^2 +
AVANTBÉC , avantbecuri , s . n . Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa , amenajată special pentru a - l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea . [ Var . : avanbéc s .
BÁIERĂ , băieri , s . f . Curea , sfoară , ață etc . cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat , atârnat , strâns
BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...
BRANCÁRDĂ , brancarde , s . f . Targă pentru transportat răniții sau bolnavii , formată de obicei dintr - o pânză întinsă , fixată de două bare de lemn sau de
BRANCARDIÉR , - Ă , brancardieri , - e , s . m . și f . Persoană care poartă brancarda ; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda , pe câmpul de luptă . [ Pr . : - di -
BURDÚF , burdufuri , s . n . 1. Sac făcut din piele netăbăcită , uneori din stomacul unui animal ( capră , oaie , bivol ) , în care se păstrează sau se transportă brânză , făină , apă etc . 2. Sac făcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied , în care se înmagazinează aerul la cimpoi , la armonică etc . 3. Învelitoare de piele pentru picioare la trăsurile , descoperite . 4. Învelitoare elastică de piele , pânză etc . a spațiului de comunicație dintre două vagoane de călători . 5. Bășică ( 1 ) uscată , care , pe vremuri , se întrebuința în loc de geam . 6. ( Reg . ) Burduhan . 7. ( Reg . ) Copcă în gheață . [ Var . : burdúv , burdúh , burdúș s . n . ] - Et .