Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRAVAT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 36 pentru GRAVAT.

LAPIDARIU

LAPIDÁRIU , lapidarii , s . n . Colecție de pietre mari sculptate sau gravate ( basoreliefuri , statui , pietre de mormânt etc . ) ; loc în care se păstrează o astfel de colecție . [ Var . : lapidárium s .

 

MEDALIE

MEDÁLIE , medalii , s . f . Piesă de metal ( sau , uneori , de marmură ) , în formă de monedă , gravată cu figuri și inscripții , emisă în cinstea unei personalități sau în memoria unei acțiuni

 

METALOGRAFIE

METALOGRAFÍE s . f . 1. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora . 2. Procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu

 

METALOGRAVURĂ

METALOGRAVÚRĂ , metalogravuri , ( 2 ) s . f . 1. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice , folosit la imprimarea timbrelor , bancnotelor , acțiunilor etc . 2. Clișeu metalic gravat prin procedeul de mai

 

MONOGRAMĂ

MONOGRÁMĂ , monograme , s . f . Semn scris , gravat sau cusut , format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane . [ Var . : monográm s .

 

PATRIȚĂ

PATRÍȚĂ , patrițe , s . f . ( Tipogr . ) 1. Piesă componentă , de obicei mobilă , cu care se presează materialul într - o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat . 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor

 

PECETE

PECÉTE , peceți , s . f . 1. Placă ( de metal ) cu mâner sau montată pe un inel , pe a cărei suprafață este gravată o monogramă , o emblemă etc . și care , aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act , pe o scrisoare sau pe un colet , dă acestora caracter de autenticitate și de integritate ; sigiliu ; p . ext . ștampilă . 2. Ceară roșie sau bucată de plumb ( care se aplică sau care se leagă de un document , de un pachet ) pe care se imprimă , prin apăsare , o pecete ( 1 ) ; semn imprimat prin aplicarea unei peceți ( 1 ) pe un document , pe un obiect etc . , sigiliu . 3. ( Înv . și reg . ) Aprobare , rezoluție sau ordin în scris , întărit cu o pecete ( 1 ) . [ Var . : pecétie s .

 

POANSON

POANSÓN , poansoane , s . n . 1. Unealtă alcătuită dintr - o tijă de oțel sau de alt metal dur , de formă conică , triunghiulară etc . , cu vârful gravat în relief , care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal , la confecționarea unor matrițe , la baterea medaliilor etc . 2. Piesă a unei matrițe , cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată , care servește la decupare , detașare , imprimare etc . prin deformare plastică . 3. Unealtă cilindrică de os , cu vârful ascuțit , cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri . [ Pl . și

 

PURTA

PURTÁ , port , vb . I . 1. Tranz . A lua , a ridica , a ține pe cineva sau ceva în mână , în brațe etc . pentru a - l transporta în altă parte ; a duce . 2. Tranz . A duce dintr - o parte în alta , dintr - un loc în altul sau într - un anumit loc ; a conduce ( îndrumând , călăuzind , dirijând ) ; a însoți . 3. Tranz . A - și duce sarcina , a avea făt în pântece . 4. Refl . ( Reg . ) A umbla ( de colo până colo ) , a circula , a merge . 5. Tranz . A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului ; a umbla sau a - și ține corpul într - o anumită poziție . 6. Tranz . A avea , a poseda , a deține ; a conține , a ascunde . 7. Tranz . A avea , a moșteni sau a transmite un nume . 8. Tranz . A avea , a ține asupra sa ( pentru a se folosi la nevoie ) . 9. ...

 

ROTOHELIOGRAFIE

ROTOHELIOGRAFÍE s . f . Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafața activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice și cu ajutorul unei site speciale , care se folosește pentru reproducerea și multiplicarea originalelor în semitonuri ( la reviste , timbre , ilustrații etc . ) ; rotogravură , rotoheliogravură . [ Pr . : - li -

 

SCARABEU

SCARABÉU , scarabei , s . m . 1. Insectă din ordinul coleopterelor , cu corpul lat și turtit , de culoare neagră , cu capul și cu picioarele dințate , care se hrănește cu excremente ( Scarabeus sacer ) . 2. Pecete , piatră gravată , bijuterie care înfățișează un scarabeu (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>