Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADEVĂR

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 71 pentru ADEVĂR.

GNOSEOLOGIE

... GNOSEOLOGÍE s . f . Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr

 

GREȘEALĂ

... GREȘEÁLĂ , greșeli , s . f . Faptă , acțiune etc . care constituie o abatere ( conștientă sau involuntară ) de la adevăr , de la ceea ce este real , drept , normal , bun ( și care poate atrage după sine un rău , o neplăcere ) ; eroare ; ( concr . ) ceea ce rezultă în ...

 

INFIDEL

INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul ,

 

INTUIȚIE

... de a descoperi , pe cale rațională ( în mod spontan ) , esența , sensul unei probleme , al unui obiect . 2. Descoperire bruscă , neașteptată , a unui adevăr

 

ISCODI

ISCODÍ , iscodesc , vb . IV . Tranz . 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de - amănuntul ( și în ascuns ) pentru a afla un secret , adevărul etc . ; a spiona . 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa , pentru a afla un secret etc . 3. A născoci , a inventa un lucru ; a scorni , a

 

JUDECĂTOR

JUDECĂTÓR , - OÁRE , judecători , - oare , s . m . și f . 1. Funcționar de stat , numit sau ales , care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri ; județ ( I , 2 ) , jude ( 4 ) . 2. Persoană solicitată să - și spună părerea într - o chestiune în vederea stabilirii

 

JURĂMÂNT

JURĂMÂNT , jurăminte , s . n . 1. Afirmare , promisiune , făgăduială solemnă făcută de o persoană ( adesea printr - o anumită formulă în care este invocată divinitatea ) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte ; jur ^3 . 2. Angajament solemn , exprimat de obicei printr - o anumită formulă , prin care cineva se obligă să - și facă datoria ( față de popor , de stat etc . ) . 3. Promisiune , făgăduială fermă de a face

 

JUST

JUST , - Ă , juști , - ste , adj . ( Adesea adverbial ) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea ; drept , adevărat , echitabil . 2. Potrivit ^2 ,

 

JUSTEȚE

... JUSTÉȚE s . f . Însușirea a ceea ce este just ( 1 ) ; adevăr

 

MAIEUTICĂ

... MAIEÚTICĂ s . f . Metodă prin care se urmărește ajungerea la adevăr

 

METAMATEMATICĂ

METAMATEMÁTICĂ s . f . Știință care cercetează teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>