Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 137 pentru GÂT.
BRONTOZÁUR , brontozauri , s . m . Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor , cu capul mic , cu gâtul foarte lung , cu picioarele scurte , cilindrice , terminate cu câte cinci degete , care a trăit în era
BUTÚC , butuci , s . m . 1. Bucată dintr - un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi ; butură . 2. Fig . Om prost și necioplit . 3. Partea de jos , mai groasă , a tulpinii viței de vie ( de la pământ până la punctul de ramificație ) . 4. Partea centrală a unui corp rotativ , care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe ( la roți ) , pale ( la elice ) etc . Butucul roții . 5. Bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri , în care se prindeau în vechime picioarele , mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor . 6. Partea superioară a jugului . 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut . - Et .
BUTUCÍ , butucesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A băga picioarele , mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într - un butuc (
... CÂNEPÁR , cânepari , s . m . Pasăre cântătoare cu pene roșii pe cap , pe gât și pe laturile pieptului , cafenii pe spate și albe pe aripi și pe abdomen , care se hrănește mai ales cu semințe de cânepă ( Carduelis cannabina ...
CARÁFĂ , carafe , s . f . Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos
CAROTÍDĂ , carotide , s . f . Fiecare dintre cele două artere principale , ramuri ale aortei , situate de o parte și de alta a gâtului , care transportă sângele de la inimă la cap ; arteră
... CAZÁCĂ , cazace , s . f . Bluză cu mâneci largi , lungă până mai jos de talie , încheiată la gât
CEÁFĂ , cefe , s . f . 1. Partea de dinapoi a gâtului sau , p . ext . , a capului . 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei ( 1 ) , afumată sau
CERVICÁL , - Ă , cervicali , - e , adj . Care ține de partea dindărăt a gâtului ; de la
CICONIIFÓRMĂ , ciconiiforme , s . f . ( La pl . ) Ordin de păsări mari , cu gâtul lung și picioarele lungi , cu ciocul conic ; ( și la sg . ) pasăre din acest ordin . [ Pr . : - ni -
CIOCÁN^1 , ciocane , s . n . 1. Unealtă formată dintr - un corp de metal , de lemn , de cauciuc dur etc . , de forme și dimensiuni variate , prevăzută cu un mâner , folosită , manual sau mecanic , la bătut sau la prelucrat materiale rezistente . 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul ( 1 ) . 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie . 4. ( În sintagma ) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată . CIOCÁN^2 , ciocane , s . n . ( Pop . ) Păhărel în formă de sticluță , cu gâtul strâmt și lung , din care se bea o băutură alcoolică . V. cinzeacă . CIOCÁN^3 , ciocani , s . m . ( Reg . ) Știulete de porumb ( curățăt sau nu de boabe ) ;