Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 561 pentru STA.
VECÍN , - Ă , vecini , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . Care este , se află , stă alături , în apropiere de cineva sau de ceva . 2. S . m . și f . Persoană care trăiește , locuiește , se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva ; popor , stat etc . care este vecin ( I 1 ) cu alt popor , cu alt stat etc . II. S . m . Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală , obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani ; rumân ,
... VEGHEÁ , veghez , vb . I . 1. Intranz . A sta treaz noaptea , a nu dormi în timpul nopții . 2. Tranz . A îngriji un bolnav ( stând noaptea la căpătâiul lui ) . 3. Tranz ...
ZĂCĂTÓR , - OÁRE , zăcători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( Înv . ) Care zace , care stă culcat , întins ( la pământ ) . II. s . f . 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie ; cadă . 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire , în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit . 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea . 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă ; staniște , zăcătură ( 1 ) . - Zăcea + suf . -
... ȘEDEÁ , șed , vb . II . Intranz . 1. A se afla așezat pe ceva ; a sta jos . 2. A lua loc , a se așeza . 3. A sta , a se găsi , a rămâne câtva timp într - un anumit loc , într - o anumită situație sau poziție ; a nu ...
ȘI adv . , conj . A. Adv . ( Stă înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să nu pățești și tu ca mine . 4. ( În propoziții negative ) Nici . Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei propoziții ) Este voinic și tânăr . 2. ( Împreună cu prep . " cu " exprimă relația operației matematice a adunării ) Plus . Doi și cu trei fac cinci . 3. ( Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență ) Binele și răul . 4. ( Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări , ajută la scoaterea lor în evidență ) A adus și vin , și mâncare , și cărți . 5. ( Leagă ...
ȚÁRĂ , țări , s . f . I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într - un stat ; p . ext . stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3. Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I 1 ) ; popor ; națiune ; p . ext . oameni , lume . 2. ( Înv . ) Populație de la sate ; țărănime . [ Var . : ( înv . ) țeáră s .
... III . 1. Refl . și tranz . A pândi trecerea cuiva ( stând în calea lui ) . 2. Refl . A fi sau a sta
ACREDITÁ , acreditez , vb . I . Tranz . 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . 2. ( Fin . ) A crea , a deschide , a pune la dispoziția cuiva un acreditiv . 3. ( Rar ) A face ca un fapt neconfirmat , o știre etc . să apară demne de crezare , acceptabile ,
ACREDITÁT , - Ă , acreditați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . - V.
ALIÁNȚĂ , alianțe , s . f . 1. Înțelegere politică între două sau mai multe state , pe bază de tratat , prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări , în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate . 2. ( În sintagma ) Rudă prin alianță = persoană devenită , prin contractarea unei căsătorii , rudă cu rudele soției sau ale
ALIÁT , - Ă , aliați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Unit , întovărășit cu cineva printr - o alianță în vederea unei acțiuni comune ; ( despre un stat ) care a încheiat un tratat de alianță . 2. S . m . și f . Persoană , clasă , partid , stat etc . care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune . 3. Adj . ( Despre metale ) Căruia i s - a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente , pentru a forma un aliaj . [ Pr . : - li - at ] - V.