Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUZI

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 53 pentru AUZI.

RĂSUNĂTOR

RĂSUNĂTÓR , - OÁRE , răsunători , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care sună puternic și prelung ; care se aude de ( sau până )

 

RĂZBUBUI

RĂZBUBUÍ , pers . 3 răzbúbuie , vb . IV. Intranz . ( Despre surse de zgomote , p . ext . despre locul în care se fac auzite zgomotele ) A bubui tare , a detuna ; a mugi , a clocoti . - Răz - +

 

RIDICA

... A porni în zbor , a - și lua zborul ; a se înălța în văzduh . 5. Refl . ( Despre sunete ) A se auzi clar și puternic ; a se răspândi în aer ; a răsuna . 6. Tranz . și refl . A ( se ) urca , a ...

 

RUMOARE

RUMOÁRE , rumori , s . f . Zgomot confuz de voci care se aud în același timp ( exprimând protest , uimire etc . ) ; p . gener . zgomot

 

SCÂRȚÂITOR

SCÂRȚÂITÓR , - OÁRE , scârțâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care scârțâie , care produce un scârțâit ^1 ; care se aude strident , care produce o senzație auditivă neplăcută ; scârțâit ^2 . 2. S . f . Dispozitiv ( rudimentar ) de lemn prevăzut cu aripioare care , mișcate de vânt sau cu mâna , produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături . 3. S . f . Hârâitoare . 4. S . f . Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ , cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui ; troscoțel ( Polycnemum arvense ) . [ Pr . : - țâ - i - . - Var . : scârțiitór , - oare adj . ] - Scârțâi + suf . -

 

SCRÂȘNI

SCRÂȘNÍ , scrâșnesc , vb . IV . Intranz . 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus , făcând să se audă un zgomot caracteristic ( în momente de furie , de durere etc . ) . 2. P . gener . A produce un zgomot scârțâitor ; a scârțâi . [ Var . : ( reg . ) crâșní

 

SURD

SURD , - Ă , surzi , - de , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu aude ( bine ) , lipsit ( total sau parțial ) de auz . 2. ( Fon . ; despre consoane ; și substantivat , f . ) Care se emite fără participarea coardelor vocale . 3. ( Despre sunete , zgomote ; adesea adverbial ) Cu intensitate atenuată , lipsit de rezonanță ; slab , înăbușit , înfundat ,

 

SURZILĂ

SURZÍLĂ s . m . Nume dat unui om care nu aude ( bine ) . - Surzi + suf . -

 

TELEVORBITOR

TELEVORBITÓR , televorbitoare , s . n . Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi . - Tele - +

 

TIPTIL

TIPTÍL adv . 1. Fără zgomot , ușor , cu grijă ( pentru a nu fi auzit ) . Merge tiptil . 2. ( Înv . ; în expr . ) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza , a se travesti . [ Var . : ( înv . ) teptíl

 

TRANSPIRA

... formă de vapori . 3. Fig . ( Fam . ) A ieși la suprafață , a reieși , a se afla , a se auzi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>