Căutare text înDEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruÎMBINARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 55 pentruÎMBINARE.

ȘARNIERĂ

... parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane , permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem . 3. ( Geol . ) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale . 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat . 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile ...

 

MANȘON

MANȘÓN , manșoane , s . n . 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină , în formă cilindrică , deschis la ambele capete , confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig . 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă , care servește la îmbinarea a două țevi , bare etc . ; parte lărgită de la capătul unui tub , care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub . 3. ( Bot . ) Membrană protectoare a seminței , a tulpinii

 

MUFĂ

MÚFĂ , mufe , s . f . ( Tehn . ) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor , a cablurilor etc . ; manșon . 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt

 

SUDURĂ

... SUDÚRĂ , suduri , s . f . 1. Operație de sudare ; p . ext . locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese . 2. Fig . Închegare , îmbinare

 

ÎNCHEIETURĂ

... ÎNCHEIETÚRĂ , încheieturi , s . f . 1. Îmbinare ( mobilă ) a capetelor oaselor ; articulație . 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect , ale unei construcții etc ...

 

ÎNCHITUIRE

... ÎNCHITUÍRE , închituiri , s . f . Operație de îmbinare

 

ÎNGEMĂNARE

... ÎNGEMĂNÁRE s . f . Acțiunea de a ( se ) îngemăna ; unire ; îmbinare

 

ȘAIBĂ

ȘÁIBĂ , șaibe , s . f . 1. Disc de metal , de lemn etc . găurit , care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță , pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea . 2. Roată de metal sau de lemn , fixată pe un ax , peste care se petrece cureaua de

 

ȘTEMUI

ȘTEMUÍ , ștemuiesc , vb . IV . Tranz . A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit , pentru a asigura etanșeitatea

 

ALESĂTURĂ

ALESĂTÚRĂ , alesături , s . f . Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna , după un model , a firelor de urzeală și de

 

   Următoarele >>>