Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBASTRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 154 pentru ALBASTRU.

ALBĂSTRIME

... ALBĂSTRÍME , albăstrimi , ( 2 ) s . f . 1. Calitatea de a fi albastru ; culoare albastră . 2. Întindere de culoare albastră ; spațiu albastru . 3. ( Înv . , peior . ) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește ; p . ext . ciocoime . - Albastru

 

OCHI

OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...

 

ALBĂSTREL

... ALBĂSTRÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , albăstrei , - ele , adj . , s . f . 1. Adj . Diminutiv a lui albastru . 2. S . f . Plantă erbacee cu flori albastre ; albăstriță ( Centaurea cyanus ) . - Albastru

 

ALBĂSTRIOR

... ALBĂSTRIÓR , - OÁRĂ , albăstriori , - oare , adj . Diminutiv a lui albastru ; albastru - deschis . [ Pr . : - tri - or ] - Albastru

 

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

 

ALBĂSTREALĂ

... ALBĂSTREÁLĂ s . f . 1. Albastru , albăstrime . 2. Substanță de culoare albastră - indigo , care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în ...

 

ALBĂSTRI

ALBĂSTRÍ , albăstresc , vb . IV . 1. Tranz . A da unui obiect o culoare ( mai ) albastră ; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală . 2. Intranz . și refl . Fig . A căpăta , a avea sau a răspândi o lucire

 

AZUR

AZÚR s . n . ( Livr . ) Culoare albastră deschisă ; p . ext . albastrul

 

INDAMINĂ

... INDAMÍNĂ , indamine , s . f . ( Chim . ) Colorant organic albastru sau albastru

 

INDIGO

... INDIGÓ , indigouri , s . n . , adj . invar . 1. S . n . Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii , cuprinsă între albastru și violet . 2. Adj . Care are culoarea descrisă mai sus . 3. S . n . Materie colorantă albastru - închis , extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a ...

 

   Următoarele >>>