Căutare text înDEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruAPTITUDINE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentruAPTITUDINE.

APTITUDINAL

... APTITUDINÁL , - Ă , aptitudinali , - e , adj . Referitor la aptitudine , de aptitudine

 

ANALIST

... ANALÍST^2 , - Ă , analiști , - ste , s . m . și f . 1. Specialist în analiza matematică sau psihologică . 2. Specialist în informatică . 3. Persoană care dovedește o aptitudine

 

APLICAȚIE

... 1. Faptul de a aplica ( 1 ) . 2. Faptul de a aplica ( 2 ) , de a pune în practică . 3. Fig . Aptitudine

 

BOSĂ

... BÓSĂ , bose , s . f . 1. ( Anat . ) Proeminență pe suprafața unui organ . 2. ( Franțuzism ) Aptitudine

 

DAR

... oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A ...

 

DEFEMINIZA

DEFEMINIZÁ , defeminizez , vb . I . Tranz . A face să - și piardă natura , aptitudinile , însușirile de

 

DESTOINICIE

... DESTOINICÍE s . f . Însușirea de a fi destoinic ; aptitudine

 

DETECTIVISM

... DETECTIVÍSM s . n . Aptitudine

 

FACULTATE

... FACULTÁTE , facultăți , s . f . 1. Capacitate , posibilitate , însușire morală sau intelectuală a cuiva ; aptitudine . 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior , condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele ...

 

FORȚĂ

FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări

 

   Următoarele >>>