Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICOL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 59 pentru ARTICOL.

HOTĂRÂT

... HOTĂRÂT , - Ă , hotărâți , - te , adj . 1. Care este ferm în hotărârea luată ; decis . 2. ( Adesea adverbial ) Indiscutabil , neîndoios , sigur . 3. ( Gram . ; în sintagma ) Articol hotărât = articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor sau individualizat ; articol ...

 

AL

... AL , A , ai , ale , art . 1. ( Articol posesiv sau genitival , înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv , când cuvântul care precedă nu are articol

 

ARTICOLAȘ

... ARTICOLÁȘ , articolașe , s . n . Diminutiv ( depreciativ ) al lui articol . - Articol

 

CUPURĂ

... CUPÚRĂ , cupuri , s . f . Tăietură ; spec . articol , parte dintr - un articol

 

CURELĂRIE

CURELĂRÍE^2 , curelării , s . f . 1. Atelierul curelarului sau secție dintr - o întreprindere unde se lucrează și se repară curele și alte articole de piele ; magazin unde se vând astfel de articole . 2. Obiecte fabricate din piele ; p . ext . mulțime de curele . - Curea + suf . - ărie . CURELĂRÍE^1 s . f . Meșteșugul sau meseria curelarului . - Curelar + suf . -

 

FOILETON

... FOILETÓN , foiletoane , s . n . Articol ( de literatură , de știință , de artă ) sau fragment de roman inserat în partea de jos a paginilor unui ziar , unei reviste , etc . ; spațiu ...

 

MANȘETĂ

... 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într - o publicație periodică . , la începutul unui articol

 

MERCERIE

MERCERÍE , mercerii , ( 3 ) s . f . 1. ( Cu sens colectiv ) Articole mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte ( ață , nasturi , copci etc . ) . 2. Negoț cu astfel de articole . 3. Magazin de mercerie (

 

NEARTICULAT

... NEARTICULÁT , - Ă , nearticulați , - te , adj . 1. ( Fon . ; despre sunete ) Care nu este articulat ; ( despre cuvinte ) pronunțat neclar , îngăimat . 2. ( Gram . ) Care nu este însoțit de articol ( hotărât ) ; în care cuvintele nu sunt însoțite de articol

 

ȘPIȚ

ȘPIȚ ^2 , șpițuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Unealtă formată dintr - o bară de oțel cu vârful ascuțit , folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor . 2. ( Tipogr . ) Linie simplă sau înflorată , care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor . 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte , construcții etc . 4. ( Reg . ) Țigaret scurt . ȘPIȚ ^1 , șpiți , s . m . Numele unei rase de câini de talie mică , cu păr pufos , cu urechi drepte și bot ascuțit ; câine din această

 

   Următoarele >>>