Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASEMĂNARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ASEMĂNARE.

SIMILITUDINE

... SIMILITÚDINE , similitudini , s . f . 1. Potrivire , asemănare , identitate ( între două lucruri sau două acțiuni ) . 2. ( Fiz . ; Tehn . ) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într - o ... mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi obținute , printr - un calcul relativ simplu , din valorile cunoscute ale mărimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen . 3. ( Mat . ) Asemănare

 

A

... 3 prep . 1. ( Precedă infinitivul scurt ca formă - tip a verbului ) A lucra . 2. ( Exprimă un raport de comparație sau de asemănare ) Miroase a pământ . 3. ( Intră în compunerea unor adverbe , locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care ...

 

ANALOGIE

... ANALOGÍE , analogii , s . f . Asemănare

 

CALAMBUR

CALAMBÚR , calambururi , s . n . Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca

 

COLAȚIONA

COLAȚIONÁ , colaționez , vb . I . Tranz . A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente . [ Pr . : - ți -

 

COMPARA

COMPARÁ , compár , vb . I . Tranz . A examina pentru a stabili asemănările și deosebirile ; a

 

COMPARAȚIE

COMPARÁȚIE , comparații , s . f . 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri , ființe sau fenomene , făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele . 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte , persoane , acțiuni etc . pe baza unor însușiri comune . [ Var . : ( înv . ) comparațiúne s .

 

CONSIMILITUDINE

... CONSIMILITÚDINE , consimilitudini , s . f . ( Rar ) Asemănare

 

CONVERGENȚĂ

CONVERGÉNȚĂ , convergențe , s . f . 1. Faptul de a converge ; îndreptare spre același punct , fig . către același scop . 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic , ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ

 

CUBISM

CUBÍSM s . n . Mișcare artistică apărută la începutul sec . XX , care prezintă obiectele din realitate descompuse în cele mai simple figuri geometrice , fără a ține seamă de asemănarea exterioară cu obiectele

 

   Următoarele >>>