Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 75 pentru ATRIBUI.

ACORDAT

ACORDÁT , - Ă , acordați , - te , adj . ( Despre unele părți ale propoziției ) Pus în același caz , număr , gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr - un raport de determinare . 2. ( Despre instrumente muzicale ) Care are tonurile în consonanță . 3. Dat , atribuit ; îngăduit , asigurat . - V.

 

ADJUDECA

... ADJUDECÁ , adjúdec , vb . I . Tranz . A atribui

 

AMULETĂ

AMULÉTĂ , amulete , s . f . Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc ;

 

ANACREONTIC

ANACREÓNTIC , - Ă , anacreontici , - ce , adj . 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon . 2. ( În sintagma ) Vers anacreontic = vers cu structură metrică des întilnită în poeziile atribuite lui Anacreon . [ Pr . : - cre -

 

ANTROPOMORFISM

ANTROPOMORFÍSM s . n . Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente

 

ANTROPOMORFIZA

... ANTROPOMORFIZÁ , antropomorfizez , vb . I . Tranz . A atribui

 

APANAJ

APANÁJ , apanaje , s . n . 1. Parte dintr - un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile ; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare . 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva ; fig . ceea ce este propriu unei persoane sau unui

 

APOCRIF

APOCRÍF , - Ă , apocrifi , - e , adj . ( Despre scrieri ) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat ; a cărui autenticitate este

 

APOSTOL

APOSTOL , apostoli , ( I ) s . m . I. 1. ( În religia creștină ) Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos . 2. Adept și propagator înflăcărat al unei idei , al unei doctrine etc . II. ( La sg . ) Carte de ritual creștin , cuprinzând fapte atribuite Apostolilor ( I 1 ) și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și

 

AROGA

... AROGÁ , aróg , vb . I . Tranz . A - și atribui

 

AUGUR

AUGÚR , auguri , ( 1 ) s . m . , augure , ( 2 ) s . n . ( În antichitatea romană ) 1. S . m . Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate . 2. S . n . Prevestire făcută de auguri ( 1 ) ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>