Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUCURA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 74 pentru BUCURA.

ARISTOCRAȚIE

ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a

 

AUTOCEFAL

AUTOCEFÁL , - Ă , autocefali , - e , adj . Care se bucură de autocefalie . [ Pr . : a -

 

AUTONOM

AUTONÓM , - Ă , autonomi , - e , adj . Care se bucură de

 

AUTORITATE

AUTORITÁTE , autorități , s . f . 1. Drept , putere , împuternicire de a comanda , de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare . 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu . 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau

 

AVANTAJ

AVANTÁJ , avantaje , s . n . 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva ( în raport cu altul ) . 2. Favoare , privilegiu de care se bucură cineva sau ceva . 3. Superioritate ( a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva ) bazată pe o situație , pe o împrejurare

 

AVEA

... obține , a câștiga . Ai un leu de la mine dacă îmi spui . 3. A dispune de ceva , a se bucura de ceva . Am un ceas de răgaz . 4. A fi compus din . . . , alcătuit din . . . ; a fi înzestrat sau prevăzut cu . . . Blocul ...

 

CELEBRITATE

CELEBRITÁTE , celebrități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi celebru ; reputație , faimă . 2. Persoană care se bucură de mare renume și

 

CETĂȚEAN

CETĂȚEÁN , - Ă , cetățeni , - e , s . m . și f . Locuitor al unui stat , care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel

 

COCOLIT

COCOLÍT , - Ă , cocoliți , - te , adj . ( Pop . și fam . ) 1. Îmbrăcat cu haine ( prea ) groase ; înfofolit . 2. Care se bucură de îngrijiri exagerate . - V.

 

CONSACRAT

CONSACRÁT , - Ă , consacrați , - te , adj . 1. Stabilit , consfințit prin uz sau prin tradiție ; destinat . 2. ( Despre oameni ) Care este considerat ca o autoritate într - un anumit domeniu , care se bucură de recunoaștere

 

CREDIT

CRÉDIT , credite , s . n . 1. Relație ( economică ) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică ( creditor ) , care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie , și o altă persoană fizică sau juridică ( debitor ) , care primește împrumutul sau cumpără pe datorie ; împrumut acordat ( cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi ) ; creanța creditorului ; obligația ( bănească ) , datoria celui creditat ; ( concr . ) valoarea , suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său . 2. Sector , sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit ( 1 ) . 3. Coloana din dreapta a unui cont , în care se înscriu reducerile ( scăderile ) de activ sau sporurile ( creșterile ) de pasiv . 4. Fig . Considerație , încredere , stimă , autoritate , influență , trecere de care se bucură

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>