Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAUZA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 34 pentru CAUZA.
EXONERÁRE , exonerări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei ; eliberare de răspundere a unei persoane care nu - și execută obligația din cauze străine de voința sa . - V.
EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Expertiză medicală = a ) stabilire , în urma unui examen medical , a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni ; b ) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire , accident , viol , otrăvire , omor
GEOTECTÓNIC , - Ă , geotectonici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta ; tectonică . 2. Adj . Care aparține geotectonicii ( 1 ) , privitor la geotectonică . [ Pr . : ge -
INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor
MEDICÍNĂ , medicini , ( 2 ) s . f . 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice , chimice și biologice ale vieții , structurile și funcțiile organismului , cauzele și mecanismele de producere a bolilor , precum și mijloacele de diagnosticare , tratare și prevenire a lor . 2. ( Înv . și reg . )
... care constă în inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte , ale părții prin întreg , ale cauzei prin efect , ale efectului prin cauză
PATOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii care studiază cauzele și simptomele
PSIHANALÍZĂ s . f . 1. Ansamblul concepțiilor lui Freud privind viața psihică conștientă și inconștientă , după care tendințele sau dorințele profunde ale individului vin în conflict cu convingerile sale morale și sunt alungate în subconștient , de unde tind să reapară sub o formă travestită . 2. Metodă de analiză psihologică și de tratament al bolilor neuropsihice , care își propune , prin diverse probe ( asociații de cuvinte , relatări de vise , interpretări de figuri confuze etc . ) , să descopere cauzele nevrozelor și psihozelor și să vindece aceste
PSIHOGÉN , - Ă , psihogeni , - e , adj . Care ia naștere datorită cauzelor
REZULTÁNTĂ , rezultante , s . f . 1. ( Mec . ) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date , care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material . 2. Fig . Efectul îmbinat al unor cauze
TANATOGENÉZĂ s . f . ( Biol . ) Studiu al cauzelor și mecanismelor care provoacă